La umbra marelui URSS

In ultima vreme, atentia mijloacelor romanesti de informare in masa s-a indreptat aproape excesiv catre problemele de care sufera politica romaneasca, respectiv viitoarele congrese din PSD si PNL sau modul regretabil in care Basecu si Boc inteleg sa conduca tara. In prim-planul dezbaterilor de saptamana trecuta s-a aflat problema pensiilor, la televizor au aparut mari actori ajunsi la varsta batranetii care au plans in direct si in exclusivitate pentru a sublinia injustitia pe care guvernul marionetei Boc se chinuie sa o justifice prin imaginile poetice ale domnului Vladescu, a carui texte cred ca sunt scrise de Dan Bittman.

Dar, dincolo e toate, mass-media romaneasca a trecut aproape in totalitate cu vederea o problema care poate deveni mult mai amenintatoare, respectiv turul al doilea din cadrul alegerilor prezidentiale din Ucraina, care a avut loc pe 7 februarie. Rezultatul alegerilor are sa schimbe intreaga configuratie geostrategica in Europa Centrala si de Est, in zona Caucazului si in zona Marii Negre.

In turul al doilea al alegerilor au ajuns Victor Ianukovici, presedintele Partidului Regiunilor si, in acelasi timp, un filo-rus extrem de hotarat. Desi o figura controversata a politicii ucrainiene, Ianukovici a castigat in cele din urma alegerile din Ucraina, cel putin conform rezultatelor oficiale anuntate de Comisia Electorala Centrala din Ucraina. Dar asta nu este ceva nou. Si in 2004 Ianukovici a fost declarat invingator, dar alegerile au fot declarate fraudate in masa la presiune sutelor de mii de manifetanti care au protestat la Kiev. Acest moment a ramas in istorie sub denumirea Revolutia Portocalie. S-a organizat un alt tur de scrutin, in urma caruia a castigat, atunci, Victor Iusenko, un candidat cu privirea spre Europa si spatele spre Rusia. Toate aceste nu l-au impiedicat, insa, pe Iankovici sa candideze din nou in 2010 si de data aceasta pare sa aibe un consens mai larg din partea poporului ucrainean.

Contracandidatul sau la functia de presedinte a Ucrainei a fost Iulia Timosenko, actualul prim-minitru al Ucrainei. Nici Timosenko nu este un politician mai curat, fiind demisa in 2005 de catre presedintele Iusenko datorita unor scandaluri de coruptie. In urma alegerilor parlamentare din 2007, blocul condus de Timosenko a castigat majoritatea parlamentara, astfel incat Timosenko a fot propusa din nou in functia de prim-ministru. Dar ascensiunea Iuliei Timosenko nu este lipsita de controverse. S-a maritat in 1979 cu un birocrat rus, Oleksandr Timosenko, moment care i-a prilejuit ascensiunea in Partidul Comunist in Ucraina. Dar inainte de a face carier în politica mare, Iulia Timosenko a fost o femeie de afaceri de succes – dar controversata -, în domeniul industriei gazelor naturale, femeie care a devenit extrem de bogata. Revista Forbes o plasa, la 28 iulie 2005, pe locul al treilea în clasamentul celor mai puternice femei din lume, dup? secretarul de stat Condoleezza Rice ?i vicepremierul chinez Wu Yi. Dincolo de toate controversele si scandalurile de coruptie, Timosenko era canidatul pro-Europa al acetor alegeri.

A castigat Ianukovici, ce umreaza? Raspunsul incepe chiar de la Ianukovici intr-un material aparut pe Hotnews.ro care citeaza surse rusesti. “Flota din Marea Neagra va ramane in Ucraina si dupa 2017, Kiev nu va extinde colaborarea cu NATO, iar in tara sunt posibile alegeri parlamentare anticipate, a declarat Viktor Ianukovici, noul presedinte al Ucrainei. Intr-unul dintre primele interviuri acordate presei dupa numararea voturilor, el a explicat ca este foarte important ca multe dintre probleme sa fie discutate de Moscova si Kiev „in pachet”, pentru ca se impune revenirea la relatiile strategice si de prietenie dintre cele doua tari” aflam pe Hotnews.ro.

Lucrurile sunt destul de simple in acest context. Ucraina este principalul pion dintre toate fostele state care apartineau de URSS sau care se aflau sub influena URSS-ului. Pentru mai multe informatii in acest sens va propun sa consultati o analiza Stratfor.

In mare, se poate spune ca o Rusie fara Ucraina in sfera ei de influenta este o Rusie destul de slabita, menita sa indure presiunile Europei de Vest in partea sa vestica, presiunile islamice in sud, presiunile chinezesti in sud-est si presiunea americana peste tot cate putin. Cu Ucraina integrata in structurile euro-atlantice, teritoriul rus nu ar fi aparat in partea sa vetica de nicio bariera naturala. Revenirea Ucrainei la Mama Rusie, aduce Rusiei avantajul unui lant muntos, respectiv Carpatii, care sa o apere in partea sa vestica. De asemenea, in acest context, Rusia se poate folosi de avantajele unui rau ca Niprul care face legatura intre Belarus si Marea Neagra. Flota despre care vorbea Ianukovici se refera la anumite unitati de marina ruseasca stationate in Marea Neagra pe teritoriul ucrainean, stationare cu care un lider pro-european nu ar mai fi fost de acord.

Prin urmare, cu Iusenko presedinte ucrainean, Rusia era realmente blocata pe o pozitie extrem de defeniva. Odata cu revenirea Ucrainei sub influenta Rusiei, Rusia isi poate face si un plan mai agresiv, si nu ma refer strict din punct de vedere militar, ci si economic (sa ne amintim tensiunile dintre Rusia si Ucraina referitoare la transportul de gaze). Aceasta schimbare ar influenta in mod direct statele foste membre ale URSS din regiunea Caucazului. Practic aceasta miscare a Ucrainei arunca in spatiul de influenta a Rusiei si state precum Georgia, Kazakhstan, Kirgiztan. Impreuna pe aceeasi baricada, Rusia si Ucraina pot bloca realmente toate economiile statelor mentionate, iar in acest context ele vor fi nevoite, la randul lor, sa-si reconsidere relatia cu Rusia facandu-le rusilor concesii pentru a-si asigura supravietuirea.

Dar mai mult decat atat, se vorbeste soptit in unele cercuri ca refuzul Poloniei de a participa la programul american al scutului anti-racheta se datoreaza tocmai unei victorii destul de previzibile  a candidatului filo-rus. In acest context, gazduirea unor elemente ale scutului in Romania este un demers la care SUA si Europa nu poate renunta sub nicio forma. Dar oricum ar fi lucrurile, este clar ca votul din Ucraina a dat in urma cu cel putin zece ani toate planurile geostrategice ale SUA si ale Europei. Ucraina nu va intra in Nato si nici in UE, iar acest lucru complica putin planurile Occidentului. Razboiul rece poate ca s-a terminat, dar lupta pentru influenta este de abia la inceput in aceasta regiune si, din pacate, aceasta lupta se da intre aceeasi mari pioni care se luptau si in cadrul Razboiului Rece.

Pe aceeasi tema, puteti citi un articol AICI.

Sfoara in tara