Astazi ministrul Mihai Seitan a iesit din nou la rampa anuntand ca Ministerul Muncii pregateste un act normativ conform caruia copii care provin din familii instarite nu vor mai primi alocatii, in timp ce alocatiile pentru copii care provin din familii nevoiase va creste.
Masura propusa de Seitan a starnit polemici aprige. Marturisesc ca si eu am ramas oarecum perplex cand am citit stirea si toata ziua m-am gandit daca este o masura buna sau rea, incercand sa gasesc argumente solide in ambele directii. Unii considera aceasta masura drept fiind comunista si de tip haiducesc, ceva de genul Robin Hood. Initial aceasta atitudine ar putea parea justa, dar eu va lucrurile putin mai nuantat.
In postul trecut vorbeam despre ideologie politica, respectiv despre stanga si dreapta. Discutiile iscate au scos la iveala o idee fundamentala: in Romania oricum nu exista stanga si dreapta. Sunt total de acord cu aceast aspect. Totui, guvernantii iau diferite masuri pe care cei interesati le pot cataloga si incadra in una dintre aceste directii.
Acum, parerea mea este ca masura propusa de Mihai Seitan este o masura de centru-dreapta. Stim cu totii ca o politica consecventa de dreapta inseamna un stat minimalist, adica un stat care se implica cat mai putin in mersul economiei. Or, alocatiile pentru copii sunt o masura ce se poate incadra in teoria echitatii sociale, teorie tipica pentru partidele de centru-stanga. Alocatiile sunt un ajutor social pana la urma, iar o politica de dreapta ar trebui sa limiteze cat mai mult asemenea ajutoare, impulsionand, in schimb, initiativa privata.
Prin urmare, cu timpul ar fi de dorit ca alocatiile sa poata fi scoase de tot. Pana atunci, insa, mi se pare corect ca ele sa fie oferite doar copiilor care provin din familii nevoiase si care chiar au nevoie de acei bani pentru subzistenta. Ajutorul social nu trebuie sa fie o norma generala, ci exceptia unei norme generale.
Acum, nu mi se pare corect ca un copil a carui parinti sunt someri, sa zicem, sa primeasca aceiasi alocatie ca si copii unui director de banca cu un venit lunar de cateva mii de euro. Tocmai ideea ca toti trebuie sa fie egali din acest punct de vedere si sa primeasc aceeasi suma este o idee extrem de comunista pana la urma, intrucat o asemenea egalitate este, oricum, o simpla himera.
Desigur, oamenii cu un nivel de trai peste mediu se simt lezati si desconsiderati, dar nu cred ca este cazul. Nu este vorba de discriminare aici, ci de faptul ca ei se afla intr-o pozitie in care nu au nevoie de ajutorul statului. E ca si cum un om sanatos se prezinta la un medic si ii cere sa-l opereze pe inima.
Pe de alta parte, aceasta masura poate fi buna in esenta, dar ineficienta din punct de vedere practic. De ce? Ei bine, daca statul angajeaza pentru fiecare copil 2 functionari care sa stabileasca ce copil are dreptul de a beneficia de o alocatie, atunci masura este luata degeaba, pentru ca banii care in teorie ar trebui sa ajunga la copii nevoiasi, sunt absorbiti de sistemul birocratic creat.
Sunt constient de faptul ca voi fi puternic contracarat pe acest subiect, dar, atata timp cat eu am folosit un limbaj extrem de civilizat ma astept la acelasi lucru si de la cei care nu sunt de acord cu mine in aceasta privinta.
Update: Cristian Orgonas a tratat si el aceasta problema pe blogul sau intr-un mod oarecum asemanator. Ceea ce mi-a atras atentia pe blogul dansului a fost un comentariu care poate fi sintetizat cam asa: alocatiile ar trebui scoase de tot, iar ajutorul statului pentru copii ar trebui sa vina sub forma unor reduceri de impozite pentru parinti. Ideea mi se pare geniala. Astfel ar fi combatuti si acei parinti inconstienti care fac 10 copii doar ca sa traiasca apoi din alocatii. Si sunt destule astfel de cazuri.
off-topic: Dan, eu l-am pus si pe acesta de la inceput de tot. Erau amandoua in blogroll. Dar acum pe primul l-am scos.
Scuze, eu nu vazusem decat unul
problema pleac? de la cum privim aloca?ia. dac? e un drept – ?i cam asta las? s? se în?eleag? Constitu?ia – atunci trebuie men?inut? pentru to?i copiii, f?r? discriminare. dac? e o form? de ajutor social, trebuie dat? doar celor s?raci. eu a? merge mai degrab? pe prima variant?
Pragmatic vorbind, alocatia de stat pentru copii este…o gluma. Sumele foarte mici de bani, asigurau pentru majoritatea elevilor romani, sansa de a isi cumpara o pereche de blugi ieftini sau de a iesi la o pizza cu prietenii… Deci, chiar renuntarea la aceste alocatii nu va provoca valuri de tensiune sociala, asa cum se va intampla cu anuntata recalculare a pensiilor (unde Statul va pierde la Strassbourg mult mai mult decat va castiga prin aceasta recalculare).
Cei ce profitau de pe urma alocatiei de stat pentru copii si, desigur, cei care vor profita in cazul in care ele vor creste pentru “starea a treia”, sunt tiganii.
Numarul mare de copii,munca la negru si nedeclarea veniturilor, face ca multe familii de tigani sa fie principalii si ilegitimii beneficiari ai politicilor sociale.
Din pacate, cred ca asistam la o alta masura redactata pe genunchi a unui guvern ce a obtinut deja titlul de cel mai prost executiv din istoria Romaniei….
Dle Duca, Aveti dreptate in problema ridicata. Cred totusi ca aceasta problema trebuie privita ca o exceptie si nu ca o stare normala. De altfel, impotriva celor care profita de acest ajutor ar trebui sa se ia alte masuri, dar nu se vor lua pentru ca oricat de mult pun rromi ca sunt discriminati, de fapt ei conduc Romania.
@ Camil Stoenescu
Din cate stiu eu in nicio tara civilizata nu exista alocatie pentru copii. Cu greu poate fi considerata alocatia un drept din punctul meu de vedere.
Ba eu cred, ca e o masura chiar foarte buna. Cei care deja AU, de ce sa nu dam cuiva care chiar are nevoie. Tin minte ca eram la generala, prin clasa a 5-6 cand familia mea era intr-o situatie f aiurea. Si aveam prieteni in clasa, cu parinti CU MULTI BANI si isi permiteau sa cheltuie alocatia pe ce vroiau. De obicei isi pastrau banii si isi luau ceva, neinsemnat sau ii cheltuiau pe tot felul de prostii. Iar eu, cu alecatia aia de 160 de mii(lei vechi), trebuia sa i-o dau mamei pt ca era nevoie de ei. Asa si sora mea.
De ce nu ar fi corect ? Tot aud ca : ” e un drept al copilului , indiferent de mediul din care vine.” Corect. Insa aici e vorba si de sprijinirea celor care NU au avut norocul sa se nasca in familii mai avute. Chiar credeti ca acei copii duc lipsa alocatiei ? Va spun eu ca nu. Am trait printre ei..
Da Flroine, si eu am trecut prin aceeasi situatie. Marturisesc ca niciodata, nici macar in liceu nu am beneficiat de alocatie si sincer am inteles ca sunt nevoie de banii aceea in casa, prin urmare nu m-am suparat niciodata din aceasta cauza.
ai o problema cu diacriticele
Dane, masura diferentierii cuantumului alocatiei in functie de venitul parintilor sau chiar a desfiintarii acesteia este o masura de dreapta de o ipocrizie si o falsitate fara margini. Daca mergem pe varianta diferentierii, asa-zisul partid de dreapta care o sustine va poza in salvatorul saracilor, in Robin Hood, asa cum ai spus si tu.
Populismul insa este strigator la cer si anume pentru ca deocamdata acest asa-zis ministru nu a venit cu cifre. Ce reducere de cheltuieli se face la bugetul statului prin diminuarea acestor alocatii oricum minimale? Ce se intampla cu banii astfel economisiti? Cum se sustin totusi, mai bine, copiii din familii sarace? Habar n-avem.
Apoi avem eterna problema: cum stabilim veniturile parintilor? Cine le calculeaza? Cine le stabileste? Cine decide care copil ce alocatie trebuie? Cum se face dovada veniturilor parintilor? Pe vremea mea carnetele de cecuri de alocatie se eliberau de catre scoli. Acum cum va fi? Se va uita directorul scolii in adeverinta de venit a parintilor si va stii cui ce alocatie sa dea? Ergo, costul administrarii unui sistem diferentiat mi se pare mult mai mare decat potentiala economie pe care isi inchipuie Seitan ca o va face. Asa ca raman la ideea unui populism ieftin, prin care PDL-ul incearca sa ii faca pe amaratii carora le micsoreaza pensiile si le-a micsorat deja salariile ca vor suferi mai mult cei bogati.
Sigur ca discutia despre alocatia in sine ca metoda de protectie sociala ar trebui sa fie mult mai ampla si ar trebui vazut cum poate fi aplicata mai bine. Ideea regasita de tine de a se acorda o reducere de impozit sau a se stabili un plafon de venit in functie de numarul copiilor care este neimpozabil (Kinderfreibetrag se numeste in Germania) este mult mai buna si poate ca ar incuraja si natalitatea in randul unor familii cu venituri medii spre mari.
Pe de alta parte, Dane, adevarate masuri de dreapta sunt incurajarea investiitilor, a initiativei private, a productiei nationale, a crearii de locuri de munca, incurajarea cercetarii si a dezvoltarii, dezvoltarea agriculturii, a noilor sectoare de interes pentru economie (energie, IT etc) si asa mai departe. Astea sunt masuri de dreapta. Esentiala ramane crearea de locuri de munca, cresterea numarului de salariati, care sa poata deci sa sustina si fondul asigurarilor sociale de stat si alte cheltuieli publice, inclusiv modicele alocatii.
Sa nu uitam ca in prezent Romania are aproximativ 2,5 milioane de salariati in mediul privat (carora li se adauga aproape 2 milioane de salariati ai statului, functionari publici etc). Asta inseamna ca practic 2,5 milioane de salariati, carora li se adauga intreprinzatorii particulari (proprietari de firme etc) si putinii care lucreaza pe cont propriu, nu cred sa fie mai mult de 3,5 milioane in total, trebuie sa: plateasca salariile a aproape 2 milioane de angajati ai statului, pensiile a in jur de 6 milioane de pensionari, sa intretina pe cei aproape 4 milioane de minori, sa plateasca ajutoarele de somaj pentru cei 0,75 milioane de someri, sa plateasca toate celelalte forme de asistenta sociala, sa contribuie la formarea bugetelor publice central si locale prin plata de taxe si impozite, sa sustina intregul sistem public, de la scoli si spitale la diversele administratii ale statului, sa plateasca pentru ineficienta companiilor de stat (CFR, CNLO, CNH etc) si asa mai departe. Economia Romaniei este pur si simplu prea mica pentru a face fata nevoii uriase de cheltuieli publice. Asta e problema adevarata si unica din care decurg toate celelalte.
Atunci cand guvernul PDL va adopta masuri de natura a creste economia Romaniei, sub aspect atat cantitativ, cat si calitativ, cand rata ocuparii va trece de 60%, cand numarul salariatilor din mediul privat se va apropia de cel putin 4 milioane, cand… cand… cand… atunci discutia despre amaratele de alocatii ale copiilor va fi fara rost.