În ultima vreme am tot scris despre politică, despre principii de stânga şi de dreapta, despre obiective, valori si ideologii. Dat fiind faptul că acestea sunt nişte problematici asupra cărora nu îmi place să monologhez, ci să ialoghez, am aresat mai multor bloggeri provocarea de a scrie si ei despre asemenea teme. Reactiile pe care le-am scot în evidenţă un singur aspect important: în politica românească conceptele discutate nu stau la baza demersului politic, aşa cum ar fi normal să fie. Prin urmare, cred că este necesar să continuăm aceste dezbateri în spaţiul blogosferic sperând că  la un moment dat ele vor aduce roade şi vor sensibiliza atât opinia publică, cât şi comunitatea politică din România.

Prin urmare, continui aceste dezbateri, abordând, de data aceasta, ideea de stat.

Voi începe cu lucrurile pe care le-am studiat direct în timpul anilor de student la filosofie sau cu care am intrat în contact direct prin intermediul traducerilor pe care le-am făcut până acum. Astfel, voi analiza ideea de stat în gândirea lui Edith Stein.

Pe scurt despre Edith Stein. Născută într-o familie de evrei, începe să studieze germanistică şi istorie la Universitatea din oraşul natal, Breslau. Interesele ei se îndreaptă, însă spre studiul intens al filosofiei. Ulterior, primeşte o bursă de studii la Göttingen, unde se remarcă printr-o inteligenţă sclipitoare, astfel încât părintele fenomenologiei, Edmund Hüsserl o cooptează în cercul său de studenţi. După primul război mondial se converteşte la confesiunea catolică şi, în cele din urmă se călugăreşte. Moare în august 1942 în lagărul de exterminare de la Ausschwitz-Birekenau. Vorbitorii de limbă germană pot găsi mai multe informaţii biografice AICI. În 1925 publică lucrarea Eine Unteruschung über den Staat (O cercetare asupra statului), în care încearcă o abordare puţin diferită a conceptului de “stat”.

În concepţia lui Edith Stein, statul nu poate fi definit elocvent dacă nu putem stabili, mai întâi, care este forma de asociere a indivizilor pe care se construieşte statul. Astfel, Edith Stein distinge trei tipuri de asociere a indivizilor: masa, comunitatea şi societate.

Masa este cea forma de asociere cea mai joasă, iar una dintre caracteristicile sale este faptul că indivizii se influenţează reciproc, fără a conştientiza, însă, influenţa pe care o exercită sau pe care o suferă. Comportamentul indivizilor poate fi uniform datorită influenţei reciproce, dar el nu este trăit în mod comunitar. Masa de oameni persistă doar atâta timp cât indivizii care o constituie se află într-un contact direct şi îşi încetează existenţa atunci când acest contact se diminuează. Prin urmare, masa nu poate sta la bazele statului.

Comunitatea îşi are temeiul în sfera spiritului şi se caracterizează prin ceea ce lipseşte masei: în cadrul comunităţii, indivizii convieţuiesc într-un sens foarte strict. Niciun individ nu este total absorbit de trăirile sale personale – precum se întâmplă în cadrul maselor – ci îşi împărtăşeşte viaţa indivizilor din jurul său, simţindu-se un membru al comunităţii. Comunitatea este, la rândul ei, subiectul unei vieţi proprii. În cadrul vieţii comunitare se cristalizează diferite roluri bine definite care pot fi îndeplinite, succesiv, de alţi indivizi.

În societate indivizii se constituie, reciproc, în obiecte, spre deosebire de comunitate, în cadrul căreia indivizii sunt subiecte care convieţuiesc. Această viziune trebuie înţeleasă, însă, cum grano salis, căci nu avem de a face cu nişte simple obiecte, ci cu subiecte obiectivate, iar această obiectivare presupune, chiar şi numai într-o mică măsură, considerarea indivizilor ca subiecte, în mod similar cu ceea ce se întâmplă în cazul comunităţii. Astfel, societatea, poate fi privită drept o reformulare raţională a comunităţii. Ceea ce în convieţuirea naivă vine de la sine, este definit în viaţa socială prin intermediul unor acţiuni conştiente. Comunitatea creşte de la sine, în timp ce societatea este înfiinţată. Rolurile din cadrul vieţii comunitare se nasc în mod natural, în timp ce rolurile din cadrul vieţii sociale sunt create, observă Edith Stein.

Mergând mai departe, Edith Stein consideră că statul îşi are fundamentul în forma de asociere comunitară a oamenilor, spre deosebire de adepţii teoriei contractualistice care consideră că societatea dă naştere statului. Stein îşi argumentează afirmaţia observând că societatea ca atare este o structură care ia naştere după întemeierea statului, şi nu înaintea acestuia, pentru că o societate necesită un principiu organizator care este, de fapt, statul.

Viziunea aceasta mi se pare extrem de intereantă pentru că definid statul ca o comunitate se apropie mai mult de fiecare individ în parte, căci la nivel fenomenologic, individul se simte, înainte de toate, un membru al unei comunităţi bine închegate, care poate fi familia, satul, oraşul sau statul. Ideea de societate aduce în discuţie un principiu în mare parte străin fiecărui individ în parte, prin urmare statul conceput ca societate este o realitate abstractă pentru individ.

Pentru început mă opresc aici, nu înainte de a face câteva paralelisme cu situaţia României de azi. Dat fiind faptul că proverbul cu capra vecinului pare să caracterizeze cel mai bine forma mentis românească, putem spune că nu am reuşit să depăşim încă stadiul de masă. Prin urmare, este greu să vorbim de stat atunci când politicienii români se asociază la guvernare având doar un obiectiv: ciolanul, iar când atunci obiectiv dispare se dizolvă şi masa respectivă. O masă de politicieni este înlocuită tot la 4, 5 ani de o altă masă de politicieni. Aceste tendinţe nu sunt, însă, doar o caracteristică a clasei politice, ci, în general, o caracteristică a românului. De ce spun asta? Pentru că la nivel global, românul încă nu înţelege ce înseamnă acela voluntariat, de exemplu, faptele bune în favoarea altora etc. Românii se constituie îndeobşte în mici mase cu scop stric financiar, iar când scopul dispare, se dizolvă şi masa.

Prin urmare, înainte de a vorbi de principii politice, cred că trebuie lucrat la schimbarea fundamentală a mentalităţii, astfel încât românii să nu se mai constituie în mase, ci în comunităţi. Când vom fi ajuns la acest stadiu, vom putea vorbi şi de principii politice, de ideologii, de viziuni, de valori. Până atunci…..nu!

Sper să nu fie cu supărare dar aş dori să-i provoc pe următorii bloggeri să dezbată şi ei ideea de stat plecând de la studiile pe care le-au absolvit şi de la lecturile parcurse: Deceneu, Dan Chichernea, Dan Caramidariu,  Codex Politicus, CEtăţeanul Popescu, Transildania, Lilick şi tuturor acelora care doresc să dezbată aceată temă.