Literatura blogosferică cu bloggerii protagonişti

Literatura este mereu o experienţă atrăgătoare. Pentru mine aş îndrăzni să spun că este o experienţă cathartică, pentru a folosi termenul lui Aristotel din Poetica. Generează mereu sentimentele cele mai neaşteptate şi te face, chiar şi pentru o clipă numai, să vezi lumea puţin altfel, aică aşa cum ar fi frumos să fie, şi nu cum este de fapt.

Odată cu dezvoltarea tehnologică au apărut mereu noi forme de literatură. Unele se mulează pe gusturile mele mult prea clasice pentru o literatură tot mai nonconformistă. Postmodernismul a dinamitat canoanele literare, astfel încât scriitorii sunt liberi să inoveze atât în ceea ce priveşte forma, cât şi în ceea ce priveşte limbajul. Dezvoltarea blogosferei a favorizat, la rândul ei, noi forme de literatură.

Astfel a apărut proza arhiscurtă (PA), din câte ştiu eu promovată în blogosfera românească, în principal, de către Călin Hera dar şi de Mircea Popescu, cel din urmă organizând un concurs de PA-uri în urma căruia am dobândit şi eu acest domeniu propriu. Nu doresc să intru în detalii referitoare la teoria PA-ului. Despre aceasta îi las să vorbească pe cei mai pricepuţi decât mine, în speţă Călin Hera şi Mircea Popescu. Interesant este încă rezultatul acestor preocupări şi anume faptul că astăzi nenumăraţi bloggeri scriu PA-uri şi îşi şlefuiesc astfel talentul scriitoricesc. Rămâne de văzut dacă PA-ul se va impune ca gen literar după cum ar dori cei care l-au promovat.

Apoi am mai remarcat faptul că se scrie foarte des proză “canonică” să zicem, dar a cărei personaje sunt chiar bloggerii. Reprezentanta exponenţială a acestui tip de proză este Oana Stoica Mujea, cea care de curând a publicat un roman, Parfumul văduvei negre, a cărui personaje sunt bloggeri. Scriitoarea Lucia Verona s-a implicat foarte serios în lansarea acestei cărţi, domnia sa fiind si o foarte asidua propagatoare a literaturii în spaţiul virtual. Parafrazându-l pe Chinezu (adică acel blogger pe care îl tot vedeţi la Antena 3 în ultima vreme), cred că este primul roman “blogosfero-tematic din spaţiul mioritic”.

Texte asemănătoare mai publică pe bloguri şi alţi dinstinşi scriitori. De exemplu Ioan Usca ne-a încântat în ultima vreme cu seria “Indicii anatomice” (desi am inteles ca titlul acesta nu-i aparţine, dar nu sunt sigur. Îl aştept să clarifice situaţia) şi, mai nou, cu seria Miroazna văduvei vopsite. O altă bloggeriţă care a început să abordeze proza blogosferico-tematică este Gabriela Savitsky, scriind de curand textul Patruzeci de mucenici.

Ceea ce este interesant la aceste texte este faptul că fac din blogosferă un adevărat laborator al sondării literare. Personajele-blogger nu sunt integrate în text printr-un demers fortuit sau arbitrar, ci în urma unui studiu minuţios al bloggerilor respectivi, căci aceştia apar ca personaje cu aceleaşi ticuri verbale, cu acelaşi tip de exprimare cu care defilează şi pe blog. Astfel, rezultatul textelor este practic o veritabilă introspecţie blogosferică. Citindu-le, receptorul poate lua realmente pulsul blogosferei româneşti. Deocamdată, majoritatea textelor pe care le-am parcurs sunt cu tenta politista şi comică, dar sunt de părere că pe măsură ce acest tip de texte va fi abordat de tot mai mulţi bloggeri, motivele literare se vor diversifica.

Atât textele blogoferico-tematice, cât şi PA-urile sunt rezultatele blogului. Acest lucru ne mărturiseşte, fără înoială, că blogul a devenit un fenomen extrem de important şi deloc de neglijat. Prin urmare, cred că acest fenomen ar trebui să intre în preocupările sociologilor şi a criticilor literari. Orice blog oferă o informaţie, şi pentru ca această informatie să nu devină in-formare, cred că este nevoie de o reconsiderare a blogosferei din partea oamenilor care ar putea insufla anumite valori cititorilor.

Sfoara in tara