Am ales teatrul ca pretext pentru a vă prezenta lecturile începutului de săptămână şi se pare că a fost un demers reuşit. Şi dacă tot a fot un demers reuşit, va propun o poezie pe care am scris-o în aprilie 2002. Eram la liceu pe vremea aceea. Câtă vreme a trecut! Poezia am scris-o pentru o fostă colegă de liceu şi o actuală foarte bună prietenă, Ana Sălişte. Acum este jurnalistă….atunci juca şi teatru (la propriu, nu la figurat) şi o făcea al naibii de bine. Am văzut-o atunci în piesa Undine, în care mai jucau şi alţi foşti colegi de liceu, printre care Ionut Chiriac, care a continuat cu această artă şi acum este actor. Joacă prin Austria. Ţineţi minte acest nume, căci veţi mai auzi de el. Ana a jucat rolul principal atunci. Am rămas atât de fascinat încât am scris această poezie încă în aceeaşi noapte. Din punct de vedere literar, poezia are nenumarate metehne. Şi totuşi este una dintre poeziile mele preferate pe care le-am scris.
Trăim într-o lume ce-oferă
Doar zbucium sau jale şi dor;
O veşnică luptă acerbă
Intre suflet şi trup trecător!
………….
Iar în ea doar arta ne-oferă
O ieşire din timpul preţios,
Căci arta-i o viaţă prosperă,
Pentr-un suflet ce vrea adăpost.
………….
Iar teatrul e artă curată
Intr-o lume murdară de tot,
Căci teatrul ne-oferă o viaţă,
Cum alta nicicând n-a mai fost.
………….
Actorii-s ca preoţi ce iartă
Păcatele lumii normale,
Căci prin vechea lor artă faimoasă,
Ei umplu suflete goale.
………….
Iar tu, actriţa artelor pure,
Cu vorba tu mângâi spectatorii,
Limpezind apa cea tulbure
A minţilor lor iluzorii.
………
Cu un rol intri-n luptă cu timpul
Luptându-te cu fiecare cuvânt,
Vinzi pământul ca să cumperi cerul.
Până cel îl învingi cu rolul tău sfânt.
…………..
Pentru tine teatru-i suflarea
Ce-animă o viaţă de om
Şi tot el este şi floarea,
Culeasă de-un biet spectator.
………………
Eu, trăiesc într-o viaţă umilă,
Jucând, disperat, doar un rol
Şi rolul îl joc chiar cu silă,
Căci sufletul meu este gol.
………………
Măcar de-aş juca mult mai bine
Rolul meu tragic de om resemnat,
Căci e-un rol ce-l joacă oricine,
E un rol ce trebuie jucat!
……………….
Tu, trăieşti într-o viaţă mareaţă,
Jucând personaje măreţe,
Trăind simplu a ta viaţă,
Prin prisma multiplelor feţe.
……………….
Tu azi poţi fi zână frumoasă
Şi mâine poţi fi demon urât,
Acum tu eşti împărăteasă,
Peste-o clipă eşti iar om de rând.
…………………..
Artişti ce jucaţi fără frică,
Vechi roluri nici gând trecătoare,
Şi scena sub voi se cutremură,
Când publicul e în picioare.
…………………
Adânc mulţumind pentru piesa,
Trăită de noi împreunâ,
Să plecăm a venit vremea,
Plecăm să creem o lume mai bună!
Este unul dintre cele mai frumoase lucruri, pe care le-am “primit” in viata mea…ceea ce ai scris in acest post…iti multumesc f mult! Mai am si acum foaia aceea “dictando” cu o dunga rosie pe margine, pe care mi-ai scris poezia
am tot recitit-o de-a lungul anilor…nu imi aminteste doar de sentimentul acela de nedescris, pe care il simti cand esti pe scena…ci si de o prietenie speciala cu cel care a fost primul meu coleg de banca! Poezia ta a fost o dovada ca teatrul chiar poate schimba/determina ceva in sufletul nostru…
Umplerea sufletelor goale cu artă, frumos și bun ne îndeamnă să trăim viața în cel mai simplu mod dar cu intensitate.
Resemnarea poate reprezenta pierderea unei bătălii, nu și a războiului.
Simplitate dedublată…sună incitant…
Cutremur pe scena vieții, cutremur generat de fericirea de a trăi fiecare clipă ca fiind ultima.
Mi-a plăcut toată poezia, a fost greu să aleg doar o strofă.
Gânduri pline de frumos pentru tine și cei dragi ție!
@ Ana
Au trecut atat de multi ani de atunci. Daca o sa ajung multimilionar in euro vreoata o sa-mi deschid un teatru pentru a te convinge sa urci din nou pe scena.
@geanina
Multumesc mult pentru aprecieri. Pentru mine Oda actorilor va ramane mereu o poezie speciala.
“Actorii-s ca preoţi ce iartă
Păcatele lumii normale,
Căci prin vechea lor artă faimoasă,
Ei umplu suflete goale.
………….
Iar tu, actriţa artelor pure,
Cu vorba tu mângâi spectatorii,
Limpezind apa cea tulbure
A minţilor lor iluzorii”…
Frumoasă poezie, Dane… Spun şi eu la fel ca Geanina, greu să alegi câteva versuri…
@ Cristian
Multumesc de apreciere.
http://victorionescu.wordpress.com/2010/03/16/discutii-despre-o-noua-constitutie/
Ce bine, mai ramane sa fac rost de vreun milion de euro
)
IXQnua sugzxpvjyuvs, [url=http://uwetmpigrpmm.com/]uwetmpigrpmm[/url], [link=http://olcyyvpcwhpa.com/]olcyyvpcwhpa[/link], http://nixozziqixma.com/
Foarte frumos!! Nu cred ca am gasit vre-un articol de-al tau care sa nu imi placa… e ca si cum te joci cu o penitza f moale si cuvintele apar scrise intr-un mod f dulce si gingas… frazele pe care le creezi vorbesc intr-un ton f bland si vindecator …sper sa alegi sa faci in viata ceva prin care cu stilul tau sa ajuti pe ceilalti … cred ca ai obligatia asta tocmai pt ca esti asa de bun! keep on doing!
Oana, iti multumesc foarte mult pentru aceste aprecieri. Imi dau silinta ca pe viitor sa fac ceva ce imi permite sa scriu in continuare.