Azi mergem la teatru. Miresmele iubirii nu ies niciodata din scena. Raman mereu acolo spre a ne aduce aminte ca doar iubirea poate salva lumea. Doar iubire ne poate face sa ne acceptam limitele si sa privim mereu inainte. Parfumul iubirii este mereu atragator. Nu-şi piere niciodată capcaitatea de a uni oameni. Din pacate nu toti spectatorii reusesc sa perceapa parfumul iubirii. Unii vor neaparat dezbinare.
Pentru triumful iubirii, actorii devin cu totii mucenici, pentru ca rolul lor moare de fiecare data, odata ce se trage cortina, ca o furtună năprznică ce se pierde deodată în eter, lăsând în urmă doar linişte şi relaxare.
După piesă, primii critici de artă sunt spectatori. Toţi, fără excepţiei. Toţi spectatorii încep să critice prestaţia actorilor. Critica nu inseamna a da cu parul. Critica poate fi pozitivă. Prin cuvintele opiniile lor, spectatorii refac puzzle-ul piesei văzut şi o pun din nou în scenă.
Teatrul este ca viaţa. Un fir subţire ce se poate rupe oricând. De multe ori te lasă fără vlagă. Este ca un dialog care îşi aşteaptă de câteva mii de ani partea finală. Aceasta se lasă aşteptată. Nu vine niciodată, chiar dacă lasă să se întrevadă că este aproape. Unii se satură să-l tot aştepte, îşi fac bagajele şi pleacă. Toţi aşteaptă ca totul să devină o fabulaţie în doi, între actor şi spectator. Din păcate nu tot timpul se şi întâmplă lucrul ăsta. La sfârşit toţi migrează către ţările calde, ca nişte turturele. Totul revine la “normalitate“. Nu mai există prinţi şi zâne, ci doar oameni haini. Dar să nu uităm parfumul, nu cel al văduvei negre, ci cel al iubirii.
După orice piesă de teatru, ar trebui să ne întrebăm dacă ne-am îmbogăţit? De acum în 10 ani, teatrul va fi acelasi. Dar noi? Teatrul ne dăruieşte un strope de nemurire. Pacat ca salile sunt tot mai goale. Inseamna ca oamenii incep sa se multumeasca cu efemerul.
Lumea-n sine e o scena, iar viata un teatru, doar artistii sunt mai buni sau mai prosti… Iti multumesc.
Avem nevoie de miresmele iubirii pentru prospețimea vieții .
Mulțumesc pentru nominalizare.
Zile pline de frumos alături de cei dragi!
@ Teo, oare chiar o fi viata un teatru? NU stiu, nu ma pronunt.
nu cred ca viata e un teatru, iar noi actorii din sceana, nu stim ce roluri jucam, replicile nu ne-au fost scrise. doar la final de viata putem spune ca a fost o piesa de teatru, stim deja ce a fost
multzam de ping!
O piesa frumoasa aplaudata la scena deschisa!
Draga Dan,
o postare care mi-a uns sufletul cu miere. Multumesc ca promovezi si iubesti scena de teatru. Numai acolo, in direct, emotiile sunt autentice !
multumesc si pentru link
@ Gabi,
Imi place teatrul foarte mult, dar nu prea gust adaptarile moderne a pieselor vechi. Mi se par depasite. Din pacate, pentru gusturile mele, se face tot mai putin teatru de calitate.
Din păcate, vremurile astea sunt prea teatrale pentru gusturile mele. Mulţumesc de ping. O săptămână pe măsura gusturilor tale!
“Doar iubire ne poate face sa ne acceptam limitele…” , cred mai degrabă că iubirea ne face să ne depăşim limitele.
EFVi6J gazlxzzafqbs, [url=http://lsxcglfmipkr.com/]lsxcglfmipkr[/url], [link=http://nagxernagexo.com/]nagxernagexo[/link], http://cyojjpcxhxpk.com/