Primăvara începe să-şi facă simţită prezenţa vioaie, cel puţin din punct de vedere meteorologic, căci în buzunarele românilor iarna este mai grea ca niciodată şi primăvara se lasă aşteptată mai ceva ca luminiţa de la capătul tunelului, de la care, oricum, ne-am luat gândul. După o îndelungă absenţă din spaţiul public, care cred că poate fi pusă pe seama hibernării, neuronii preşedintelui Traian Băsescu încep să se dezmorţească, astfel încât, după două luni şi jumătate de tăcere, distinsul preşedinte a repus pe tapet problema modificării Constituţiei. Că doar în noiembrie boborul suveran aşa a decis. Lăsăm deoparte, cel puţin deocamată, contextul în care Traian Băsescu a reaprins focul schimbării Constituţiei şi încercăm să ne concentrăm asupra obiectului principal al dezbaterii, respectiv, introducerea parlamentului unicameral şi reducerea numărului de parlamentari de la 469 la 300 de spartani.
Dar înainte de a trece la analizarea acestor subiecte se cuvine a menţiona care este poziţia principalelor partide exprimată după consultarea cu preşedintele Traian Băsescu ce a avut loc marţi, 16 martie. PSD-ul subliniază că momentul ales pentru dezbaterea referitoare la modificarea Constituţiei este ales foarte prost, dat fiind faptul că România se află, practic, în pragul unui colaps financiar datorat guvernelor Boc 1, 2, 3 şi 4. Dar, în ceea ce priveşte subiectul propriu-zis, PSD-ul susţine menţinerea unui parlament bicameral, dar cu un număr redus de parlamentari. În ceea ce priveşte atribuţiile preşedintelui, PSD-ul consideră că acesta ar trebui ales prin vot direct de către cetăţeni, dar că atribuţiile sale ar trebui definite mult mai clar pentru a evita ingerenţele tot mai dese în viaţa Guvernului, a Parlamentului şi a Justiţiei.
PNL-ul se situează pe o poziţie foarte similară, considerând că o modificare a Constituţiei este necesară, dar că parlamentul bicameral este un câştig al României moderne şi nu ar trebui renunţat la una dintre camere.
Pornind de la aceste premize, cred că a venit vremea să discutăm fără resentimente, fără simaptii si antipatii făţise, să judecăm la rece analizând lucid datele de care dispunem. In cele ce urmează aş dori să prezint câteva date de care cred că orice discuţie in acest sens ar trebui să tină cont.
State cu parlament unicameral
Adversarii declaraţi şi înrăiţi ai Preşedintelui Băsescu fac adesea enumerări extrem de tendenţioase atunci când vorbesc despre ţări în care funcţionează un parlament unicameral, vorbind doar despre state precum Belarus şi Cuba. Privind obiectiv lucrurile, iată care sunt ţările din UE cu parlament unicameral: Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Portugalia, Bulgaria. Suedia, Slovenia, Slovacia, Malta, Luxemburg. Lituania, Letonia, Cipru.
Iată că pe lista statelor cu parlament unicameral se află cele trei state în care nivelul de trai este cel mai ridicat din Europa: Danemarca, Suedia, Finlanda (excluden teritorii precum Liechtenstein, Andorra, Monaco etc). Trebuia subliniat că două dintre aceste trei tări sunt monarhii parlamentare, în spetă Danemarca si Suedia. Apoi, regăsim pe această listă un număr însemnat de ţări care au trecut prin comunism ca de exemplu: Estonia, Lituania, Letonia, Ungaria, Slovacia.
Un alt aspect extrem de interesant este ca aproape toate statele cu parlament unicameral sunt ori republici parlamentare, ori monarhii parlamentare. Danemarca si Suedia sunt monarhii prlamentare, in timp ce Portugalia, Ungaria, Slovacia, Letonia, Lituania, Estonia si Bulgaria sunt republici parlamentare.
Sa trecem acum la analizarea acestor date. Conform observatiilor noastre se pare ca un parlament unicameral recere un regim parlamentar, fie ca este vorba de monarhie sau republica. In Europa nu exista state cu parlament unicameral si care sa foloseasca un sistem politic prezidential sau semi-prezidential.
În orice stat, între puterea executivă şi cea legislativă există nişte mecanisme de control, menite să păstreze echilibrul între puteri şi să garanteze separarea puterilor în stat, un aspect fundamental al democraţiei de la care România nu se poate abate. Trecerea de la un parlament bicameral la un parlament monocameral dinamitează efectiv aceste mecanisme şi ele trebuie redefinite într-o nouă Constituţie. În mod cert, o astfel de modificare va duce la o sporire a prerogativelor ori către parlament, ori către puterea exacutivă, din care ar urma sa faca parte şi instituţia prezidenţială, ceea ce ar trebui să se concretizeze, în mod normal, ori într-o republică parlamentară, ori într-una prezidenţială. Din punctul meu de vedere, România nu este pregătită să treacă la un regim prezidenţial, pentru că în mentalul colectiv al politicianului român democraţia este extrem de şubredă. Se poate observa acest lucru atât în tabăra PDL-ului, dar, în ultima vreme, PNL-ul se chinuie să ne demonstreze că suferă de acelaşi simdrom, vezi, de exemplu, excluderea din partid a lui Catarama. Ar răme varianta unei republici parlamentare, care cred că ar fi o formă potrivită pentru România, cu toate implicaţiile ei, inclusiv alegerea preşedintelui de către parlament, în timp ce cetăţenii să voteze direct primul ministru.
Reducerea numărului de parlamentari
In mod normal, exista o legatura foarte stransa intre introducerea parlamentului unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Prin suspendarea unei camere s-ar reduce automat si numarul de parlamentari. Ramane insa intrebarea daca, nu cumva, numarul de parlamentari poate fi redus si daca se pastreaza forma actuala a Parlamentului?
Pentru a raspunde acestor intrebari, cred ca ar fi util sa analizam proportia parlamentar/numar de locuitori in statele a caror parlamente sunt bicamerale.
Franta: 1 parlamentar la 69.011 locuitori
Germania: 1 parlamentar la 123.538 locuitori
Italia: 1 parlamentar la 62.171 locuitori
Marea Britanie: 1 parlamentar la 43.948 locuitori
Spania: 1 parlamentar la 75.446 locuitori
Olanda: 1 parlamentar la 71.715 locuitori
Romania: 1 parlamentar la 45.839 locuitori.
Se poate observa astfel ca, procentual, Romania are mai mult parlamentari decat alte tari mari cu parlamente bicamerale. De regula in tarile mai mici aceasta proportie este mai mare, in medie 1 parlamentar la 35.000 locuitori. Romania are insa neajunsul ca nu poate fi considerata tara mica, dar nici mare precum Germania sau Franta. In acest caz cred ca punctul de orientare al Romaniei ar trebui sa fie Olanda, care are o populatie mai scazuta decat Romania si proportia este de 1 parlamentar la 71.715 locuitori.
Daca Romania si-ar mentine parlamentul bicameral, dar ar scadea numarul de parlamentari la 300, ar ajunge la o proportie de 1 parlamentar la 71.662 locuitori, apropiindu-se de aceeasi proportie a Olandei pe care am considerat-o cea mai potrivita pentru Romania.
Analizand la rece toate aceste rezultate cred ca, obiectiv vorbind, solutia cea mai buna pentru Romania ar fi mentinerea Parlamentului bicameral si reducerea numarului de parlamentari la 300. Astfel, Romania s-ar inscrie in parametrii politicii care definesc unele tari unde nivelul de trai este foarte ridicat.
Dincolo de toate aceste aspecte, lucrul cel mai important este faptul că o modificare în legea fundamentală a unui stat nu poate fi făcută într-o manieră heirupistă, de azi pe mâine, în funcţie de anumite interese imediate ale anumitor cercuri de influenţă, fie ele moguleşti sau prezidenţiale. Este nevoie de o dezbatere publică temeincă şi responsabilă în care să se implice atât partidele politice, cât şi societatea civilă şi mijloacele de informare în masă.
P.S. Părţi importante din acest material au fost readaptate după un articol mai vechi pe care il puteti consulta AICI.
Interesantă analiza ta comparativă.
Sunt câteva modificări esenţiale care trebuie aduse Constituţiei, în opinia mea. Forma de stat (monarhia constituţională/republica parlamentară), separaţia puterilor în stat, specificarea atribuţiilor celor două Camere, dintre care Senatul ar fi oportun să preia atribuţiile de Curte Constituţională (o instituţie parazitară), reintroducerea instituţiei senatorilor de drept, precizarea prerogativelor parlamentarilor în exercitarea reprezentării alegătorilor, precizarea prerogativelor şefului statului, etc. Le-am tot scris în ultimii cel puţin 10 ani în presă şi pe blogul meu.
P.S. Instituţia prezidenţială nu face parte din puterea executivă.
@ Roxana Iordache,
Iti multumesc mult pentru observatie. A fot o deficienta de exprimare pe care doar acum am sesizat-o. Stiu foarte bine ca, ]n conformitate cu Constitutia, Presedintele are rol de mediator intre puterile din stat si intre stat si societate. Ceea ce vroiam sa spun eu este ca in urma schimbarii mecanismelor de care vorbeam, exacutivul ar putea primi prerogative sporite, ceea ce ar insemna si incluerea institutiei prezidentiale, upa modelul american.
@roxana, legat de PS…teoretic textul constitutiei confera presedintelui un rol de reprezentare, practic insa putem spune ca in ultimii 5 ani avem un executiv bicefal, incluzand aici si institutia prezidentiala. La fel putem vorbi si despre un legislativ bicefal…pe langa parlament, guvernul poate sa-si asume nelimitat raspunderea pe pachete de legi si poate emite ordonante de urgenta in mod nelimitat.
Tocanita a la Romania.
In ce priveste chestiunea parlamentarism-prezidentialism sunt de acord ca Romania nu este pregatita pentru o republica prezidentiala, deci parlamentarism.
In ce priveste unicameralul, nu as fi de parere ca doar pentru ca multe statele cu sistem parlamentar pot trai foarte bine cu unicameralism asta ar insemna un argument pentru unicameralism in Romania. Sunt de parere ca este nevoie de filtre de cenzura si nici o lege nu e urgenta, si ca mult mai important e ca o lege sa fie adoptata lent dar bine. Legile (si ordonantele) adoptate urgent se dovedesc a fi prost facute si necesita pe urma rectificare ceea ce ocupa mai mult timp si impiedica adoptarea altor legi necesare si bune.
In ce priveste reducerea numarului de parlamentari, nu tine de constitutie ci se poate face prin lege organica. totusi sunt impotriva din mai multe motive.
Asa cum explicam si aici:
http://transildania.wordpress.com/2010/01/16/despre-reducerea-numarului-de-parlamentari-i/
calculul cu numar de parlamentari pe cap de locuitori nu este corect, pentru ca Franta, Spania, Marea Britanie, germania, chiar Olanda si Italia au parlamente regionale care nu exista inca in Romania. Sunt deci mult mai multi parlamentari in aceste tari. Si in perspectiva migratiei politice, o reducere a numarului de parlamentari ar insemna ca doar 5-10 tradatori, nu 30-40 ca acum, ar schimba majoritatile si ar deturna rezultatele alegerilor si vointa electoratului.
Parlamente unicamerale au in general tarile mici, iar Romania nu este chiar mica.
Nu cred ca 100 de parlamentari constituie un efort financiar pentru o tara ca Romania si nimeni nu s-a obosit sa calculeze cat reprezinta economia la buget, dar 100 de parlamentari in plus face mai dificila distorsionarea structurii politice parlamentare aleasa de electorat.
Parlamentul cu doua camere care legifereaza acelasi lucru nu pre are sens.
Ar fi de preferat doua camere cu atributii diferite si eu as sustine ca o camera sa se ocupe de adminstrarea interna si a doua de reglementarea functionarii institutilor publice (justitie, politiie, servici secrete), de politica externa, aparare, siguranta nationala etc..
Multi propun ca a doua camera sa reprezinte regiunile.
O asemenea solutie este sursa de crize politice, pentru ca poate genera conflicte in cazul cand o camera este dominata de un partid politic si alta de alt partid politic.
Reprezentarea trebuie sa fie politica nu pe criteriu teritorial, pentru ca legiferarea nu se face pentru regiuni, ea vizeaza reglementari la nivel national.
Alt argument este ca reprezentantul electoratului in parlament este partidul, iar parlamentarii reprezinta partidul sau “sponsorii” si nu electoratul.
Partidele politice nu au organizat debateri, ca de obicei s-au dus la discutii fara argumente si dicuta dupa ce Presedintele i-a chemat la consultari.
Reducerea numarului de parlamentari nu e sinonima cu unicamerismul. In bicamerism una din camere este a reprezentatilor sau, cum se mai numeste in Germania, a regiunilor. Parlamentul putea fi modernizat prin micsorarea numarului de membri si prin stabilirea unor sarcini mai clare celor doua camere. Ori aceste doua cerinte au fost cele mai vehiculare de catre intelectuali: (1) reducerea numarului de parlamentari (si prin urmare a cheltuielilor) si (2) diferentierea mai clara a celor doua camere prin sarcini diferite (mai clar, una din ele sa fie a regiunilor). Ceea ce se face acum este o continuare a sistemului ultracentralizat de conducere practicat in tara noastra de la unirea din 1918. Daca va uitati in lista tarilor cu parlament unicameral veti obsrrva ca trasatura comuna a lor este unitatea lor ca teritoriu si istorie. Acele state nu au fost impartite in alte state mii de ani cum am fost noi, Germania, Italia si alte state in care exista si este necesara o camera a regiunilor. Nu uitati ca noi existam ca stat de nici o suta de ani. O zi buna.
Dane, la Bucursesti ninge linistit! La fel de linistit ca somnul parlamentarilor din plen!
@dan
“Astfel, Romania s-ar inscrie in parametrii politicii care definesc unele tari unde nivelul de trai este foarte ridicat.” Nu numarul de parlamentari ne inscrie in parametrii nivelului de trai ridicat. Mai mult, daca citesti raportul comisiei prezidentiale, vei observa ca cei ce au elaborat documentul insista pe faptul ca nu ratiunile economice (reducerea cheltuielilor) trebuie sa stea la baza solutiei unicameralism/bicameralism. Greseala este ca incercam sa combinam o constitutie specifica monarhiei constitutionale cu o constitutie specifica regimului prezidential (provenita din cea a monarhiei absolute).
sunt multe de schimbat in constitutie nu numai parlamentul – nr. celor care il compun, porblema e ca schimbarile nu prea vin intru binele cetatenilor, ci a politicienilor
de ce sa n-o spunem pe-a dreapta? nu exista nicio relatie univoca intre structura Parlamentului si gradul de prosperitate sau democratizare al unei tari. exemple se pot aduce din ambele tabere, de la Armenia la Suedia. cat timp calitatea clasei politice autohtone nu se va schimba, putem avea parlament cu 3 camere decomandate, va conta prea putin
@ Camil,
Sunt de acord cu tine. Se pare ca nu s-a inteles un lucru de fond. Opozantii unui parlament unicameral dau mereu exemple precum Taiwan, Sri Lanka, Cuba, Belarus, aratan ca acelea sunt tari sarace sau comuniste. Prin acest material am incercat sa contrabalansez aceste enumeratii evident tendentioase si care mistifica o parte a adevarului.
La cât va fi suprafața României în 2014, și un parlament unicameral va fi prea mare. Transilvania (inclusiv actualul „ȚinutSecuiesc”) se va autoregionaliza cu Ungaria. Și mai sunt câteva retușuri.
Dan, e mai mult decât evident că acest saltimbanc tras de sfori de „inginerii globalizării” a câștigat (prin furt dirijat de o parte a Serviciilor) pentru că a „dat” ceva. Mai mult decât și-ar fi permis să promită Mircea Geoană.
NATO are unele interese iar UE are alte interese. Interesele lor converg în câteva puncte dar în majoritate sunt disjunse. România a rămas întreagă (cu o populație care o legitimează drept a cincea țară a UE ca pondere de vot) prin strădanii și jocuri la două capete sa chiar la trei, până acum. Băsescu nu are niciun dram de patriotism și, chiar dacă l-ar avea, este cu sabia deasupra capului. Sigur, aici, în „găleată” o face pe nebunu și pe tipul dur. De fapt, a ajuns președinte pentru că a fost de acord cu condițiile draconice care i-au fost impuse și ale căror consecințe le vom trăi cu toții, curând.
Nu dezvolt asemenea aserțiuni pe blogul meu, pentru că sunt cardiacă…
@ Gabriela,
Sunt total de acord cu tine ca basescu nu vrea nici unicameral si nici parlament cu 300 de alesi, pentru ca atunci nu si-ar mai putea rasplati sponsorii, precum Sorina Placinta sau cine mai stie cine. A intruds acel referendum din ratiuni pur populiste.
Dane ai cam gresit in ultima parte la calcului proportiei… si anume aici: “Daca Romania si-ar mentine parlamentul bicameral, dar ar scadea numarul de parlamentari la 300, ar ajunge la o proportie de 1 parlamentar la 71.662 locuitori, apropiindu-se de aceeasi proportie a Olandei pe care am considerat-o cea mai potrivita pentru Romania.”
Daca s-ar mentine numarul de camere si doar am reduce numarul de parlamentari proportia ar fi mai mare… nu cred ca e greu de inteles de ce. In acest caz ar trebuii sa faci raportul pe fiecare camera in parte. La noi in acest moment un roman voteaza un senator si un deputat, nu doar un senator sau doar un deputat. Astfel, daca am avea o camera a deputatilor de 200 de persoane, atunci reprezentarea ar fi de 1 deputat la 107.493 locuitori, iar la senat am avea 1 senator la 214986.
Cam asta ar fi reprezentarea reala, fara sa punem la socoteala ca daca am lasa atributii la fiecare camera ca in ziua de astazi, atunci acei 100 de senatori ar face exact acelasi lucru ca si alti 100 de deputati… La noi nu numarul e problema ci felul in care lucreaza cele doua camere, sa fim bine intelesi, ele nu se completeaza ci se suprapun in momentul de fata. Prin noua constitutie trebuie sa stabilim foarte exact atribuile fiecarei camere (asta daca -om mai avea doua camere) astfel incat acestea sa nu se mai ocupe fiecare de acelasi lucru.
@Roxana Iordache, Dan: Conform unor opinii larg acceptate si receptate in doctrina dreptului constitutional, institutia prezidentiala face parte din puterea executiva. Executivul din Romania este unul bicefal, format din Presedintele Romaniei si din Guvern. Este foarte bine sa nu facem niciun fel de confuzie, atunci cand vorbim despre asemenea lucruri.
Este putin ciudat sa transformi una dintre camerele Parlamentului in Curte Constitutionala. Adica sa ceri celui care face legea sa o si controleze sub aspectul constitutionalitatii ei. Asa ceva s-a intalnit, si orice lucrare buna de drept constitutional roman (Deleanu, Criste, Muraru & Tanasescu etc) va va spune asta, asa ceva s-a intalnit doar in sistemul unicitatii puterii de stat, pe care l-a practicat regimul comunist. Atunci, potrivit Constitutiilor socialiste, in speta a celei din 1965, constitutionalitatea legilor era controlata de catre un organ care functiona pe langa Marea Adunare Nationala.In nicio tara din Europa civilizata de constitutionalitatea legilor nu se poate ocupa chiar acel organ care le face, adica Parlamentul sau una din camerele sale. Controlul este fie specializat, deci dat unei Curti Constitutionale, o institutie juridico-politica, fie difuz, deci lasat in seama oricarei instante de judecata. Nu doresc sa fiu inteles gresit: nici mie nu imi place actuala Curte Constitutionala si nici practica ei ciudata.
In ceea ce priveste separatia puterilor in stat, revizuirea din 2003 a prevazut-o in mod expres sub art. 1 al. 4, care face vorbire despre separatie si echilibru intre puteri.
Haideti daca putem sa citim prima data cu atentie Constitutia actuala, asa cum este ea, si dupa aceea sa discutam punctual ce trebuie modificat.
Constitutia din 1991, modificata in 2003, nu este cea mai buna solutie. Se poate, evident, imbunatati. Cel mai important este, insa, ca ea sa fie respectata, in spiritul ei, in primul rand. In fond, dupa parerea mea, problema nu rezida atat de mult in necesitatea unei revizuirii (cam rapida, totusi, dupa cea din 2003), ci in faptul ca Basescu in primul rand violeaza textul constitutional sistematic.
@Axi: In ceea ce priveste abilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta si de a-si asuma raspunderea pe un text de lege, lucrurile stau in felul urmator, in teorie, ca practica….
1. Este normal ca Guvernul sa poata emite ordonante de urgenta in domenii care necesita o reglementare de urgenta, adica imediata. Ordonanta de urgenta are putere de lege si se aplica imediat. Exista, evident, unele domenii de reglementare in care interventia normativa a Guvernului este absolut necesara, din mai multe puncte de vedere, fie insasi urgenta situatiei, ca argument principal, fie specialitatea problemei etc. In ceea ce priveste ordonantele simple, ele se emit numai pe baza unei legi speciale de abilitare edictate de catre Parlament prin care acesta deleaga Guvernului capacitatea de a edicta norme. Legea de abilitare prevede in mod clar domeniile in care s-a realizat delegarea si durata in timp a acesteia.
2. In ceea ce priveste asumarea raspunderii, acest procedeu tine pana la urma de controlul pe care Parlamentul il realizeaza asupra Guvernului, prin posibilitatea introducerii unei motiuni de cenzura in decurs de 3 zile de la asumarea raspunderii Guvernului in Parlament.
Concluzia este ca aceste instrumente sunt bune si viabile, cu conditia a nu se face abuz de ele. Nu este de vina textul constitutional ca cei care trebuie sa il respecte si aplice o fac in felul in care o fac. El nu este neaparat prost redactat, el este prost interpretat, abuzat si violat sistematic. Constitutia nu poate deveni mai dura, mai stricta, mai restrictiva, pentru ca s-ar pierde caracterul democratic al statului, lucru pe care textul din 1991 il are in vedere in primul si in primul rand. Oricum am lua-o, de vrem sa incalcam Constitutia, o putem face, orice ar scrie in ea.
@ D.C. Omule vreau si eu un exemplu in care Basescu a “VIOLAT” textul constitutional in repetate randuri…
Cateva obs. as dori sa puncte punctez: 1.Criza nu are nici o treaba cu guv. Boc 1,2…n. Criza este specifica capitalismului liberalist, care in locul rapacitatii cu care colecteaza uriase depozite financiare si pe care pur si simplu le imobilizeaza in depozite bancare ar trebui sa primeze PLANIFICAREA ECONOMICA corelata cu o forma de concurenta interna de tip corporatist.2. Democratia in Romania este cel mult virtuala. 3. intre partidele politice nu exista o delimitare doctrinar-ideologica (PSD= stanga? un partid al baronilor, dar care au devastat tara sub toate planurile-demolarea economiei, inflatie cumulata 80000% in 10 ani?. PNL, un fel de dreapta-stanga, condus de un individ care are un singur tel: Basescu. Nu are nici cele mai vagi notiuni de economie, finante. Le are in schimb angajatorul sau: Patriciu. Dar Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva. PDL a observat ceva si nu stie cum sa foloseasca, ba centru-st., ba centru paaaana la chiar dreapta.
Ce e de facut (cito delati)? Instituirea democratiei economice. Este in primul rand imperativul raspunsului la criza. Criza nu va trece nici intr-un an nici in zece si mai e problema modului in care o definim. Cand vezi in America opulenta extrema si saracia extrema impreuna dintotdeauna nu mai datezi criza ca recenta. Dar ma poresc aci cu remarcile.
Noua Constitutie va trebui sa serveasca acestui scop. Care ar fi avantajul unui parlament 10-cameral? In schimb Trabuie concebuta o institutie a democratiei directe.
@ Mihai Terebent
Observatia este coerenta, dar nu stiu daca poate fi luata ca si greseala, avand in vedere ca si pentru celelalte state am calculat pentru amandoua camere, acolo unde este un parlament bicameral.
@ DC
Dane, inainte de a scrie acest articol am citit Constitutia, mai exact articolele referitoare la Presedinte. Constitutia nu spune nicaieri ca presedintele are un rol executiv, ci doar de mediere intre puterile statului si intre stat si societate. Asta scrie in Constitutie.
Apoi faptul ca Presedintele numeste primul ministru poate fi trecut ca o atributie executiva, este drept, dar peste tot Constitutia vorbeste de rolul mediator al Presedintelui. Or daca ar face parte din puterea executiva, presedintele nu ar mai putea fi mediator.
o curiozitate “În orice stat, între puterea executivă şi cea legislativă există nişte mecanisme de control, menite să păstreze echilibrul între puteri şi să garanteze separarea puterilor în stat, un aspect fundamental al democraţiei de la care România nu se poate abate. Trecerea de la un parlament bicameral la un parlament monocameral dinamitează efectiv aceste mecanisme şi ele trebuie redefinite într-o nouă Constituţie.”
nu vad legatura cauzala pe care o enunti mai sus. iar separatia puterilor in stat (atat de draga de la Montesquieu incoace) e un deziderat, atins intr-o masura mai mica sau mai mare, mai ales in ceea ce priveste separatia Executiv – Legislativ (vezi Marea Britanie, unde Cabinetul e practic fuzionat cu MPs din Camera Comunelor)
Camil este foarte simplu. IN Romania, aceste mecanisme se folosesc de amandoua camere parlamentare, in momentul cand una dispare, nu mai functioneaza mecanismul. Este ca o constructie de tip domino, din care daca iei o piesa, cad toate. Prin urmare, trecerea la un parlament monocameral inseamna implicit si redefinirea acestor mecanisme.
Cat priveste la separtia puterilor in stat, este un principiu spre care consider ca trebuie sa tindem mereu. Nu trebuie sa na uitam la tarile unde el nu functioneaza, ci trebuie sa incercam sa-l facem noi sa functioneze cat mai bine.
@Dan: Dragul meu, este unanim acceptat si incontestabil faptul ca presedintele tine de puterea executiva. In masura in care ii putem analiza functiile, observam ca ele nu se inscriu nici in cele ale legislativului, nici in cele ale puterii judecatoresti. Intrucat presedintele nu edicteaza norme si nici nu realizeaza justitia in societate. Per a contrario, putem afirma ca face parte din puterea executiva, chiar daca, in Romania semi-prezidentiala cel putin, nu exercita conducerea generala a administratiei publice, lucru pe care il face Guvernul. Presedintele nu are doar rolul de mediere intre puterile statului, el are un rol direct in numirea Guvernului, are atributii de politica externe, conduce CSAT-ul etc. Functiile sale nu se rezuma la cea de mediere. Orice specialist in drept constitutional iti va spune asta, inca odata, presedintele in sistemele prezidentiale si semi-prezidentiale face parte din executiv. Chiar si in sistemele parlamentare el face parte din executiv, fiind ales de parlament, asa ca si Guvernul, daca luam de exemplu cazul Germaniei, unde Parlamentul il alege pe cancelar.
@Mihai Terebent: Basescu violeaza Constitutia prin maniera absolut anormala in care o interpreteaza, si ma refer aici doar la cazul nominalizarii unui prim-ministru din toamna lui 2009. Ar mai fi multe de zis. Constitutia se poate viola si prin interpretarea ei tendentioasa, contrara spiritului ei. Asta face Basescu. Imi inchipui ca nu te-am convins, dar cred ca asa stau lucrurile. Se poate discuta mult despre asta, inclusiv pe baza doctrinei constitutionale, a jurisprudentei Curtii Constitutionale, a interpretarii academice ce se poate da textului constitutional etc etc.
Ok, Dane, pe mine m-ai convins. Ai dreptate exista prerogative care au de a face cu puterea executiva. Eu am citit Constitutia de 2 ori inainte sa scriu, si acolo se vorbea numai de mediere. Restul este interpretare juridica, lucru la care nu ma pricep, in schimb tu faci studii de specialitate. Deci eu te cred. Explica-i si doamnei Iordache
Dane, tot ce am spus eu rezulta in mod clar din art. 85 – 94 din Constitutie. Vei vedea ca sunt mult mai detaliate functiile presedintelui ce tin de diverse sarcini executive decat cele din art. care face referire la mediere intre puteri, intre stat si societate. Este, poate, o lacuna constitutionala faptul ca aceasta prezumtiva mediere nu este descrisa mai in amanunt.
@Dan Caramidaru: Complet de acord cu tine…sunt instrumente normale si viabile…dar singur ai punctat…atat timp cat nu se realizeaza un abuz. Atat guvernul Tariceanu si in special guvernul Boc 1-4 au abuzat de aceste proceduri din cauza fragilitatii majoritatii parlamentare. Ai habar cate ordonante de urgenta s-au dat in ultima sesiune? O mie si ceva….asta e un abuz. Oricum i-am spus si lui Dan ca delimitarea puterii executive de cea legislativa in Romania seamana cu un ghiveci….cam asta e si in capul politicienilor; unde sa mai punem ca puterea executiva incalca deciziile celei judecatoresti (de genul proceselor castigate de directori de deconcentrare schimbari politic prin…ghici ce…ordonanta de urgenta).
Mi se pare buna analiza. Se cam aseamana cu ceea ce imi doresc si eu.
mgliPh kadwrrvzgnnx, [url=http://hlmbbreyjdwj.com/]hlmbbreyjdwj[/url], [link=http://snpzxsmmmpvf.com/]snpzxsmmmpvf[/link], http://lawvigdnhnef.com/