Capitalism moral

După cum cred că aţi putut observa, în ultimile zile nu am mai scris nimic. Absenta mea se datorează unei vizite de 4 zile pe care am făcut-o la Oradea unde am avut bucuria sa-mi intalnesc câţiva foşti colegi de la Roma şi alţi prieteni pe care nu i-am mai văzut de ceva vreme.

În aceste zile am apucat să citesc o carte care mi s-a părut extrem de interesantă, şi anume Capitalism moral, scrisă de Stephen Young. Această carte mi-a dat câteva răspunsuri la anumite întrebări pe care eu mi le pun de ceva vreme şi care cred că sunt extrem de importante pentru a putea avea o viziune coerentă inclusiv la nivel de ideologie politică. Mă refer, în primul rând, la problema intervenţiei statului în economie, mai cu seamă când este dezirabil ca statul să intervină şi în ce aspecte ale vieţii economice. Preocupările mele se inscriu, oarecum, în seria de interogatii şi presupoziţii ale gânditorilor liberali de după criza din 1929-1930, când mulţi economişti au început săobserve că o economie nestăvilită conduce, inevitabil la criză.

Desigur, veritabilii oameni de dreapta au sustinut mereu ca aceste crize apar tocmai datorită intervenţiei statului în economie şi nu datorită unei intervenţii mult prea blânde. Dincolo de toate cred, alături de Stephen Young, că este oarecum greşit să punem problema în acest mod. Crizele economice se datorează, în primul rând, carenţelor morale ale întreprinzătorilor care se fac artizanii unui capitalism sălbatic legitimându-şi atitudinea prin teoriile economico-evoluţioniste ale lui Spencer.

Există, însă mulţi oameni de afaceri importanţi care dezavuează un asemenea capitalism sălbatic şi se fac promotorii unui capitalism moral, fundamentat pe un set de valori bine definite şi comune tuturor marilor culturi ale lumii, cum ar fi respectul faţă de cealaltă persoană sau demnitatea umană. Stephen Young scrie, în principiu, despre acest aspect, încercând să argumenteze necesitatea imperioasă a unui asemenea tip de capitalism, un capitalism care să privească “beneficiile proprii din perspectiva întregului”, în care oamenii de afaceri să fie responsabili de poziţia pe care o ocupă în societate, o poziţie care atrage după sine şi anumite obligaţii, nu doar beneficii.

Un capitalism moral trebuie să aibă în vedere, în primul rând, demnitatea umană, o valoare şi o normă care a fost preluată din gândirea lui Papa Ioan Paul al II-lea. Oamenii de afaceri care pun pe primul loc demnitatea umană îşi vor respecta mereu angajaţii, furnizorii, clienţi şi, în general, toate grupurile cointeresate ale afacerii lor, ceea ce va duce la o relaţie echilibrată între toate aceste părţi. Fără îndoială, o astfel de afacere va crea în cele din urmă bunăstare în regiunea unde se desfăşoară prin crearea unor locuri de muncă plătite onorabil. Pentru Young, acesta este aspectul fundamental al capitalismului moral.

O altă valoare propusă de Young este aceea a respectării mediului înconjurător şi a utilizării chibzuite a resurselor naturale. Oamenii de afaceri care se ghidează după aceste norme se gândesc, astfel, şi la bunăstarea generaţiilor ce vor urma. În acest sens, Young dă exemplul Nigeriei, o ţară destul de bogată în petrol, dar care şi-a irosit resursa naturală fără a crea bunăstare în rândul populaţiei. Acest lucru se datorează corupţiei nigeriene, care a vândut pe nimic propriul petrol companiei Shall, banii încasaţi intrând în conturi personale.

În lucrarea sa, Young arată faptul că afacerile cele mai profitabile pe termen foarte lung au fot acele afaceri ale căror promotorii s-au ghidat după anumite valori cheie extrem de importante, în timp ce întreprinzătorii adepţi ai capitalismului sălbatic au făcut profit relativ mare într-o perioadă scurtă de timp, după care au dat faliment şi citează de mai multe ori afacerea Enron.

Lucrul cel mai important este că acest capitalism moral nu este doar un imperativ al oamenilor de afaceri, ci o paradigmă către care ar trebui să tindă toată lumea, în sensul că fiecare individ trebuie să-şi asume cu responsabilitate locul pe care îl ocupă, achitându-şi cu onoare obligaţiile care îi revin, pentru a putea savura mai mult beneficiile. Patronul trebuie să-şi asume responsabilităţile de patron, să nu-şi trateze muncitorii ca sclavi şi să nu se considere un fel de Don Corleone. Angajaţii, la rândul lor, trebuie să-şi asume responsabilităţile de angajaţi să nu facă spionej economic, să nu facă fraude, să nu ia mită etc. Tot aşa, fiecare om în parte ar trebui să-şi asume cu responsabilitate propria poziţie, pentru că doar astfel va putea progresa.

Şi acum o înculturare românească a acestor principii. În seara asta am ajuns de la Oradea la Timişoara. În faţa gării, am căutat un taxiu. Am evitat din prima piraţii care stau chiar la uşa gării şi care-ţi iau 10 ron doar ca să te ducă în centru şi am mers în staţia de taxi, unde era cerere mare de taxiuri si oferta nu foarte bună. Aşteptând să apară un taxiu. Vine un domn şi mă abordează:

-Vreţi un taxiu?

-În principiu da, răspund eu.

-Păi hai că vă duc eu până unde vreţi.

-Nicio problemă, dacă aveţi un indicativ să văd de ce firmă aparţineţi şi dacă puneţi ceasul cu tariful normal al firmei, cu cea mai mare plăcere.

-Păi nu am ceas! Dar ne înţelegem!

Bun, am început eu să-i explic respectabilului domn principiile capitalismului moral, că fiecare meserie în parte are responsabilitatea ei şi că cei care lucrează doar în propriul beneficiu fără a fi drepţi faţă de ceilalţi semeni comit o neregulă care nu este neapărat ilegală, ci imorală, că toată lumea ar fi mult mai fericită dacă distinşii taximetrişti pirat ar renunţa la preţurile exorbitante care sunt puse pe uşile maşinilor, dar scrise atât de mic încât nimeni nu le citeşte. Evident, omul a început să mă privească puţin confuz, pesemne că nu se aştepta la un asemenea discurs, drept dovadă că nu m-a întrerupt şi nici nu a încercat să-mi spună că vorbesc prostii. În cele din urmă m-am depărat de distinsul domn care a căutat să racoleze alţi clienţi. Au trecut 5 minute, a venit un taxiu în care m-am urcat, cu ceas şi preţ onorabil. Când am plecat eu, el încă stătea în ploaie încercând să-şi racoleze clienţi. Şi mă întreb, nu ieşea şi el mai câştigat dacă era corect, punea un ceas, la un tarif normal şi nu stătea atâta timp în ploaie fiind refuzat pe linie de către toţi potenţialii clienţi?

De citit: Dan Negru, Blue, Geanina Lisandru, Presa în blugi, Gabitzu, Codrin Scutaru, Dispecer, Camil Stoenescu, IarnaTuEştiVaraMea, Teo Negură, Victor Ionescu, Ada Rus, Ciutacu, Lilick, Dan Chichernea, Deceneu, Florin Matei, Ioan Usca, Hobbitu, Marius Zărnescu, Politeia, Simion Cristian, Chinezu, Dono, Simona Tache, Dan Voiculescu, Roxana Iordache, Codex politicus, Dan Popa, Sutu. Cristian Lisandru, Cristian Orgonas.