În ultima vreme s-a aprins o dezbatere susţinută referitoare la necesitatea orelor de religie, cu care am intrat in contact pe blogul lui Dan Voiculescu şi la care consider ca am o anumita datorie morală sa particip si eu. Apariţia acesteia în spaţiul public românesc nu este deloc neaşteptată dacă ţinem cont de paradigma culturală post-modernă care amprentează încă societăţile dezvoltate, provocând un proces social atât de răspândit încât numirea sa a devenit deja un clişeu, şi anume secularizarea.
Din păcate, această dezbatere produce în sânul societăţii o polarizare puternică în jurul a două curente fundamentale: creştinismul, ai cărui reprezentanţi se declară în favoarea orelor de religie, şi ateismul (sau agnosticismul), ai căror reprezentanţi critică vehement menţinerea orelor de religie în şcoli. Dată fiind această puternică polarizare a societăţii în jurul unui subiect atât de sensibil, este imperios necesar ca cei ce se implică în această dezbatere să o facă într-un mod responsabil, lăsând să predomine dezbaterea de idei şi nu spiritul unei critici neconstructive.
Pentru început, se cuvine să trecem în revistă principalele argumente a celor care doresc eliminarea orelor de religie din curriculum-ul şcolar. În primul rând se invocă faptul că religia nu ar fi o metodă obiectivă de cunoaştere şi, prin urmare, o materie cu totul non-ştiinţifică, ceea ce ar însemna că nu merită introdusă în programa şcolară. Un alt argument pe care se marjează poate cel mai mult se referă la derapajele bisericilor în latura lor instituţională. În fine, există un al treilea argument foarte frecvent care se bazează pe observaţia că statele profund religioase ar fi mult mai înapoiate economic decât statele ne-religioase.
Interesant este faptul că poziţia celor care se opun orelor de religie este extrem e fluctuantă, iar argumentele lor tind să fie mai mult argumente împotriva Bisericii ca instituţie decât a religiei în sine. În acest sens, e creează un fel de melanj tip new-age în care opozanţii orelor de religie iau tot ce e rau de la fiecare confesiune creştină în parte şi nu numai. Astfel, în discursul lor apar scandalurile de pedofilie ce zdruncină Bierica Catolică, fundamentalismul habotnic ce este des întâlnit în Biserica Ortodoxă, agresivitatea religii islamice etc. Din punct de vedere argumentativ, acest demers nu este nici onest şi nici logic, pentru că prezintă trunchiat anumite informaţii care sunt scoase din context. Aceasta este cea mai pură formă de maninpulare, chiar dacă, culmea, religia este acuzată de cele mai multe ori de acest procedeu. Bun, putem admite că uneori religia poate manipula, dar în această formă, argumentaţia agnostică şi atee nu face altceva decât să manipuleze. Să luăm pe rând argumentele:
- Religia ca materie şcolară
Faptul că religia nu este o materie ca toate celelalte este un fapt cât se poate de evident, dar acest lucru nu înseamnă că ea trebuie eliminată din programa şcolară, ci, mai de grabă, că forma de predare a religiei ar trebui reevaluată şi, probabil, uşor modificată.
Dar să revenim la argumentaţia pe care ne-am propus-o! Este cât se poate de evident faptul că observaţia ştiinţifică nu poate da o explicaţie exhaustivă asupra realităţii. De altfel, marii oameni de ştiinţă nu au considerat niciodată că ar fi aşa. Începând de la Descartes şi Newton, ştiinţele naturii sunt acele activităţi umane de sondare a realităţii care se bazează pe experimentul ştiinţific repetabil din care se poate deduce modul de funcţionare a materiei. Obiectul formal al ştiinţelor, şi prin urmare al cunoaşterii ştiinţifice, este lumea materială, chiar dacă atăzi avem de a face cu foarte multe forme ale materiei ce nu pot fi observabile cu ochiul liber.
Obiectul formal al religiei este plasat într-o cu totul altă dimensiune decât cea ştiinţifică, şi anume în sfera imaterialului. Prin urmare, religia sondează realitatea cu alte instrumente şi la un alt nivel, care nu poate fi sondat ştiinţific. De altfel, acei oameni de ştiinţă care pretind că-şi pot extinde sfera de sondare dincolo de lumea materială comit o eroare epitemologică şi devin ei înşişi neştiinţifici. Pentru formarea omului, religia, literatura, muzica sau pictura sunt la fel de importante precum matematica, fizica, chimia sau biologia. Prin urmare, religia nu trebuie predată în şcoli pentru este o metodă ştiinţifică de cunoaştere, ci pentru că, alături de celelalte discipline non-ştiinţifice, ea este indispensabila formarii umane, pentru că modelează partea nevăzută a omului. Datorită obiectului lor formal diferite, disciplinele sţtiinţifice şi cele non-ştiinţifice nu sunt contradictorii, ci complementare. Acest lucru nu este subliniat doar de teologi, ci şi de către mari oameni de ştiinţă precum Heisenberg sau Planck!
Prin urmare, studiul religiei este, în context şcolar, un act de cultură şi nu un proces de înregimentare într-o anumită tabără, iar acest act le-ar putea furniza viitorilor adulţi intrumentele necesare pentru a scruta realitatea în toată complexitatea ei şi nu doar la nivel ştiinţific.
- Instituţia Bisericii
Recentul scandal de pedofilie în care este angrenat Vaticanul nu face altceva decât să dea apă la moară celor ce susţin că studiul religiei este ilegitim datorită faptului că la nivel instituţional biserica dă greş. După cum am menţionat, cei care recurg la acest argument fac o listă cu ceea ce este rău în fiecare biserică creştină, crezând că astfel au construit un argument.
La nivel de logică formală, orice argument trebuie să aibă cel puţin două premize, una majoră şi una minoră, din care se deduce în mod direct o concluzie printr-un proces logic ce se numeşte inferenţă. Premnizele trebuie să fie adevărate, iar concluzia să decurgă în mod natural din acestea. Astfel, din punct de vedere logic, o enumerare a defectelor bisericii urmată de concluzia conform căreia religia nu trebuie studiată la şcoală nu este un argument. În primul rând pentru că premizele nu sunt legate între ele, iar religia ca disciplină şcolară şi instituţia bisericii nu sunt unul şi acelaşi subiect, or, într-un argument logic, subiectul concluziei şi subiectul premizei majore trebuie să fie identice.
Trecând discursul în sfera unei dezbateri de principii, putem să menţionăm că nu toţi preoţii sunt pedofili, la fel cum nu toţi medicii sunt criminali şi nu toţi profesorii incompetenţi. Astfel de generalizări sunt periculoase, pentru că subminează principiul raţional al unei dezbateri în favoarea unei abordări pătimaşe a suubiectului.
Vrând, nevrând, biserica ete singura instituţie care există neîntrerupt e 2000 de ani, iar acest lucru ar fi imposibil dacă ea ar fi exclusiv ala cum o descriu unele cercuri. Şi totuşi, Biserica este purtătoarea unui mesaj distinct de ea însăşi. Biserica nu se predică pe ea însăşi, ci îl predică pe Hristos. Prin urmare, instituţia Bisericii are două dimensiuni: una umană (a oamenilor care o compun) şi una spirituală (a mesajului pe care îl transmite). Imperfecţiunea emiţătorului nu presupune falistatea mesajului! Obiectul religiei ca materie de studiu în şcoli este mesajul în sine, şi nu emiţătorul care-l vehiculează.
3 Biserica şi dezvoltarea economică
La o primă vedere, dezbaterea asupra relaţiei dintre biserică şi dezvoltarea economică a unui stat pare a fi foarte recentă, dar nu este aşa. Sub alte forme ea a existat deja în antichitatea grecească, iar contextul modernităţii ea a fost propusă acum mai bine de un secol prin Max Weber, care era de părere că decalajele economice dintre Occident şi Orient s-ar datora religiei.
Conform teoriei lui Weber, dezvoltarea statelor occidentale se datorează eticii protestante, care a pus mai mult accent pe libertatea individuală (inclusiv aceea de a gândi sau citi Biblia), ceea ce a condus la creionarea capitalismului. Deşi această teorie nu poate fi acceptată fără rezerve, este, totuşi, destul de evident că protestantismul a recunoscut acum 500 de ani anumite aspecte pe care Bierica Catolică le-a recunoscut doar după Conciliul Vatican II iar Biserica Ortodoxă refuză, în mare parte, să le recunoască chiar şi astăzi.
Oricum, această teorie nu poate fi folosită nicidecum pentru a susţine eliminarea orelor de religie, întrucât dezvoltarea economică a ţărilor occidentale a fost puternic influenţată de religia creştină, în versiunea ei protestantă. Americanii sunt, şi astăzi, un popor extrem de credincios, însuşi Constituţia Statelor Unite ale Americii menţionându-l pe Dumnezeu în repetate rânduri. Anglia s-a dezvoltat, în aceeaşi măsură, ca o naţiune profund creştină, la fel ca şi Germania de altfel. Prin urmare religia creştină în sine a avut un rol foarte important în dezvoltarea economică a statelor, chiar dacă nu în varianta sa ortodoxă.
Pe de altă parte, toate confesiunile creştine in corpore au propus umanităţii un set de valori pe baza cărora s-au formulat drepturile omului şi anume: demnitatea fiecărui om în parte, libertatea interioară, dreptatea etc. Toate acestea sunt roadele creştinismului, chiar dacă vrem să recunoaştem sau nu.
Concluzii
Eliminarea orelor de religie ar fi un demers extrem de inoportun, datorită faptului că orele de religie sunt un act cultural care deschide orizonturi noi. Obiectul orelor e religie nu este credinţa în sine, căci aceasta este strâns legată de comunitatea eclezială, deci de spaţiul bisericii. La şcoală se propagă mesajul transmis de Hristos omenirii, un mesaj care, pe orice parte ar fi întors, nu este un mesaj negativ. Faptul că în România ar trebui predată religia creştină nu mi se pare un scandal. Cu toţii suntem născuţi „aici” şi „acum”, purtând o amprentă identitară din care creştinimul face parte. Acest lucru nu îneamnă că trebuie să desconsiderăm celelalte religii, dar, în aceeaşi măsură, nu trebuie să ne desconsiderăm nici pe noi ca europeni, români şi creştini prin negarea identităţii. Ca şi practică ritualică, religia rămâne mereu un demers pe care îl decide fiecare în parte, dar ca şi suport cultural, religia este un bagaj de care ar fi absurd să ne dispensăm!
Aş dori să-i provoc la această dezbatere pe toţi cititorii mei, cu o trimitere specială către următorii bloggeri: Bogdan Duca, Dan Caramidariu, Mihnea Georgescu, Dan Negru, Blue, Codrin Scutaru, Alexandru Marin, Lilick, Marius Zarnescu, Politeia, Dan Selaru, Deceneu, Roxana Iordache, Adrian Nastase, Codex politicus, Morar, Cristian Preda.
Recomandari blogosferice: Geanina, Gabitzu, Cristian, Delliana, Geotax, Gabriela, Orry, Ioan Usca, Paul Gabor, Simion Cristian, Andi Bob, Cristina.
Da, ar fi multe de zis…
Oricum, cu plusuri şi minusuri, Religia trebuie menţinută în programă, şcoala fiind pentru oameni, nu pentru bipezi. De altfel, ateul dacă ar fi consecvent, s-ar spânzura, de vreme ce în afară de Hristos nu este decât nonsensul…
Multumesc, Dan.
Mulţumesc pentru provocare. Voi răspunde.
Interesant articol si sunt de parere ca ai dreptate. Din pacate si modul de predare si organizare in scoli a relor nu este tocmai menit sa-i convinga pe unii de necesitatea cursurilor de religie, desi este important sa cunosti religia , chiar si pentru cei ce se declara atei. Cum poti pretinde ca nu exista ceva, despre care nu stii nimic?
Termenul “religie” extrem de vag. In Romania, la ora actuala, orele de religie inseamna ore de dogmatica.
Parerea mea este ca aceste ore sunt inutile atat elevului, cat si bisericii, ca institutie. Daca ora de religie ar insemna altceva, de exemplu istoria religiilor, etica si, de ce nu, actiune sociala, proiecte etc., ar fi altceva. Dar asa, nu …
O alta problema este legata de persoanele care predau aceste materii si cum. In Romania, elevii de diferite culte au dreptul sa faca religia cu o persoana de aceeasi confesiune, ceea ce pune probleme deosebite de organizare. Concret, sunt numeroase situatii in care pastori neoprotestanti – despre care nu e sigur ca au absolvit macar un liceu – devin “profesori”, dar nu isi tin orele, sau si le tin cum si le tin … nu discut.
Eu cred ca nu trebuie sa existe ore de religie in scoala, nici macar ca materie optionala. Dar, in spiritul libertatii si tolerantei, ar trebui sa se asigure posibilitatea desfasurarii unor astfel de ore, chiar in scoala, dar nu de catre scoala, ci de catre biserica, si in afara programului scolar. Cu asta sunt de acord.
Off-topic: vad ca Vania e foarte agresiv atunci cand vine vorba de atei. In general, agresivitatea la adresa ateilor e o caracteristica a crestinilor, e vorba, totusi, de o religie a iubirii, nu? Ei, eu nu-mi permit sa sugerez nimanui sa se spanzure, mai mult, ii doresc lui Vania si tuturor crestinilor sa fie daruiti cu toate tot ce e bun, si in primul rand cu minte!
@ Vania
Sunt de acord ca orele de religie trebuie mentinute.
@ Grumpy
Dupa cum cred ca am spus in treacat, formatul orelor de religie cred ca trebuie revizuit sau reevaluat.
@Adrian Stoica
Ma bucur ca acest pot a generat o discutie rationala, argumentata, cel putin pana acum. Dupa cum ziceam, ora de religie cred ca este, in primul rand, un act de cultura, prin urmare cred ca este utila pentru toti elevii, chiar si pentru cei ce provin din medii atee etc. De ce spun asta. Dupa cum spune si Grumpy, de cele mai multe ori cei mai vehementi atei stiu despre crestinism doar din auzite, or chiar si atunci cand vrei sa critici ceva, trebuie sa fi documentat. Ateul poate sustrage din orele de religie nenumarate informatii istorice, filosofice, literare etc de care altfel ar putea sa nu auda.
Referitor la propunerea dvs, majoritatea cultelor fac ore de religie cu copiii in cadrul Bisericii. Dar ideea este cu totul diferita. Orele de religie din cadrul Bisericii sunt menite sa educe credinta copiilor, in timp ce cele din scoli ar trebui pur si simplu sa furnizeze niste informatii.
Perfect de acord cu tine la ideea ca ce “se preda” la religie trebuie revizuit.
Eu unu’ nu ma dau in vant prea mult dupa religie sau credinta, sau cel putin nu sunt de acord cu rolul pe care religia il joaca fata de om. Exista foarte putini oameni care nu sunt pseudocredinciosi.
Mie mi se pare ca ar fi o idee buna sa se predea in scoli o materie care sa aiba la baza filosofia si religia. Cred ca merg combinate foarte bine din moment ce ambele pun in discutie natura umana.
E o prostie, zic eu, ca la scoala, la religie (in clasele mici, ca la clasele mari nu prea se mai obosesc nici profesorii) sa te puna sa inveti crezul si alte d-astea. N-are nicio relevanta si nicio utilitate. Religia ca materie nu ar trebui sa se axeze pe lucrurile concrete, adica pe rugaciuni sau fapte interpretate in sens propriu din Biblie. Probabil ca ar fi mult mai util daca ar incerca sa-ti explice de ce un anumit mod de gandire e mai bun, sau sa iti formeze un fel de disciplina psihica.
Eu sunt adeptul introducerii moralei in scoala ca programa obligatorie, dar o abordare a moralei ca filozofie si sociologie, o incursiune prin religii ca modele de valori si o studiere a bisericilor ca institutii.
Consider regulile moralei ca fiind liantul socialului.
Problema este cum trebuie asimilate aceste reguli de conduita, ca dogme religioase sau ca norme sociale constienti de faptul ca fara ele omenirea dispare, si in functie de raspunsul la intrebare se raspunde implicit si la intrebarea despre rolul pe care trebuie sa-l aiba biserica in societate.
Constinta e mai dificil de format decat cultivarea fricii. Modelarea constintei necesita mai multe resurse.
Bisericile sunt institutii si au mers pe ideea dogmatica-religia, o metoda mai eficienta si mai sigura, pentru ca, cei dispusi sa incalce regulile sunt din categoria cu educatie precara.
Sunt de acord ca omenirea nu ar fi putut fi tinuta in frau fara frica de pedeapsa divina a religiei, care a jucat rolul de instanta justitiara suprema ominprezenta, ce sanctioneaza abaterile de la conduita morala.
Biserica le pretinde preotilor sa fie model, pentru ca altfel credibilitatea preotului si eficienta mesajului se pierd.
E adevarat ca exista o vorba “sa faci ce zice popa nu ce face popa”, semn ca cetatenii si-au dat seama ca si preotii sunt oameni, deci sunt supusi greselii.
Preotii in biserici au o alta influenta decat in locuri publice, pentru ca asupra receptarii mesajului are influenta si mediul, deci actiunea lor in scoli le diminueaza prestigiu si autoritatea.
Influenta preotilor si chiar biserica uneori a fost exploatata de polititc, dar si invers, bisericile s-au implicat in viata politica.
Stinta si cercetarea spatiala au erodat credinta si nu cred ca bisericile vor recupera terenul.
Bisericile au pierdut o mare parte din influenta si este necesar ca influenta lor asupra socialului sa fie preluata de societate.
Justitia si institutile de mentinerea a ordinii sociale prin frica de sanctiunea legii au inceput sa fie mai eficiente odata cu introducerea supravegherii video.
Problema este ca daca pana acum erau doua forte ce dominau socialul, politicul si biserica, acum exista riscul sa ramana o singura autoritate cea politica.
Din cauza asta democratia este esentiala, pentru a tine politicul sub control.
@Dan: Multumesc de provocare, dar va trebui sa o refuz, si nu din rea credinta, ci din lipsa acuta de timp. E interesant subiectul, dar pana nu ma documentez, nu stiu ce sa zic. Mie nu mi-au stricat orele de religie in scoala, mi-as fi dorit sa am profesori mai culti, mai intelepti, pe de o parte, iar pe de alta mai buni dascali, care sa vada dincolo de litera povestilor cu Isus pe care ni le povesteau. Cu o singura exceptie, nu i-am avut. Cu toate acestea, mi-as da copilul la ora de religie catolica si l-as indemna sa nu renunte la ea nici atunci cand, dupa cate am inteles, mai nou, poate opta daca sa o urmeze in continuare sau nu. De ce as face asta? Habar n-am. Poate din simpla traditie, poate din sentimentul ca asa e bine…
M-ar interesa, insa, mult mai mult o dezbatere despre ce se intampla acum in Biserica Catolica, unde cu siguranta parerea ta este mult mai avizata si bine fundamentata.
PS: Am auzit ca ai fost pe aici. Trebuia sa dai si tu un semn, sa bem si noi o apa plata impreuna
Ştiu că vezi acest mesaj. Mai ştiu şi că îl vei şterge.
Te felicit că mi-ai şters comentariul. Exact cum am bănuit ceea ce vrei nu e o discuţie ci vrei o aprobare.
Hehehe … Bravo.
Aşteptam să faci gestul acesta ca să îmi confirmi …
Văd că au apărut o mulţime de link-uri spre blogul tău, mai precis spre acest subiect din parte unor susţinători ai ideilor tale.
Te anunţ că dacă nu îmi piere cheful am să pun şi eu câteva lincuri şi am să evidenţiez nota de fariseism din postarea ta.
Te felicit încă pentru ceva. Pentru legătura pe care ai crezut necesar să o faci cu Voiculescu. Fariseul suprem al politicii româneşti. Este exact ceea ce mi-a atras atenţia şi am inceput să încerc să înţeleg care este scopul tău.
Am un sfat. Şterge mizeria. (Articolul din capul paginii)
@blue2403
nici eu, personal, nu sunt de acord cu alaturarea lui voiculescu de orice legatura cu religia. omul asta inainte de ’89 il injura si refuza sa creada in dumneyzeu. dar dincolo de aceste aspecte mai putin sau mult importante, ideea e ca in scoala ar trebui sa existe religia. parerea mea. tin sa il felicit pe dan pt subiectul abordat si il sustin in ideile sale.
@ blue
Nu am sters niciun comentariu! Nu stiu ce comentariu ai lasat care nu a aparut dar eu nu am sters nimic si nici la spam nu era. Niciodata nu am sters comentarii. Am acceptat chiar sa fiu injurat si facut in toate felurile chiar “in casa” mea, si voi face asa in continuare. Vad ca te pricepi foarte bine la asta.
@ blue & bogdan
Dragii mei, Dan Voiculescu nu are nicio legatura cu mesajul textului in sine. Nu inteleg de ce va luati de un lucru absolut derizoriu. Atunci cand iei o idee de undeva, atunci cand scrii ceva pornind de la ceva ce ai citit, se cuvine sa mentionezi acest lucru. Eu nu am facut decat sa mentionez locul unde am intrat in contact cu acest subiect! Ce e totusi rau in asta?
Blue, astept totusi niste contra-argumente valide din partea ta, nu doar aruncatul cu piatra.
Cred ca trebuie sa definesti mai intai termenul de religie asa cum sugereaza si Adrian Stoica pentru a avea o dezbatere utila. Daca vrei sa bagi in scoala religia crestina ortodoxa nu faci decat sa fii redondant pentru ca deja religia ortodoxa e “predata” in biserica.
V-as sugera domnule Voiculescu sa faceti o vizita la dv in colegiu, la….Colegiul Romano Catolic sf Iosif. (sos Oltenitei 5-7)
Ar fi mai cu folos decat consideratiile unor comentatori care nu au beneficiat in mod evident de nici o educatie religioasa.
Si nici nu cred ca recunosc valoarea acestui fel de educatie.
Fara suparare prea se bat campii pe tema asta.
Salut, am ajuns la acest articol in urma trimiterii de la Dan Voiculescu.
Pozitia mea este impotriva orelor de religie.
Iata problemele pe care le am cu argumentatia ta:
“studiul religiei este, în context şcolar, un act de cultură şi nu un proces de înregimentare într-o anumită tabără, iar acest act le-ar putea furniza viitorilor adulţi intrumentele necesare pentru a scruta realitatea în toată complexitatea ei şi nu doar la nivel ştiinţific” — cum se aplica asta copiilor de 8, 9 sau 10 ani? Cit de reale si veridice vor fi pentru ei Iadul, Judecata de Apoi, Pocainta si Pacatul atunci cind vin din gura unui profesor? Noi ne dam de ceasul mortii sa nu dam filme cu singe sau cu sex ca ii marcam pe copii, dar astea de le-am zis mai sus au o amprenta emotionala la fel de puternica, daca nu cumva chiar mai intensa. Aia cu faptul ca nu e o stiinta, e bullshit si sunt de acord. Nici filosofia nu e o stiinta dupa acelasi rationament. Totusi, filosofia te loveste in liceu, nicidecum la o virsta impresionabila.
“Imperfecţiunea emiţătorului nu presupune falistatea mesajului! Obiectul religiei ca materie de studiu în şcoli este mesajul în sine, şi nu emiţătorul care-l vehiculează.” — pastrind proportiile, nu cred ca ai lasa copii cu un baby-sitter despre care stii ca noaptea se prostitueaza, la fel cum nu cred ca le-ai da de mincare niste carne gatita pe jumatate. Da emitatorul e imperfect, ma bucur ca suntem cu totii de acord cu asta, DAR “profesorul” ca entitate, este si trebuie sa fie perceput ca fiind perfect de aia mici. Eu unul nu cred ca aplicind o atitudine de “lasa ca merge si asa” le facem copiilor vreo favoare.
Iar argumentul de incheiere mi se pare pur si simplu slab si aruncat in virtutea inertiei. “Eliminarea orelor de religie ar fi un demers extrem de inoportun, datorită faptului că orele de religie sunt un act cultural care deschide orizonturi noi.” e mai mare bullshit decit cei care considera ca nu ar trebui predata religia pentru ca nu e o materie. Influenta pe care o au profesorii la o virsta frageda este imensa. Daca acestia sunt imperfecti, daca sunt mai mult minati de dorinta de a “converti” decit de a explica, derapajele psihologice pe care le pot crea in copii ce ii au in grija sunt un risc prea mare pentru a putea permite predarea religiei in scoli.
In liceu insa, nu am nici o problema.
” Prin urmare, religia sondează realitatea cu alte instrumente şi la un alt nivel, care nu poate fi sondat ştiinţific.”
Ca sa reformulez, religia instituie un mit bazat pe personaje fictive ca fiind un adevar fundamental al existentei omului, din incapacitatea acestuia de a raspunde la intrebarile fundamentale ce le putem adresa momentan.
Ce ma surprinde e faptul ca majoritatea oamenilor dupa 12 ani de scoala si liceu nu realizeaza faptul ca obiectul religiei este o carte sfanta (ex: Bilbie, Coran, Tora, etc.).
Aceste carti contin un basm, o povestire fantastica, cu un fir narativ vast, cu multe personaje caracterizate de puteri supranaturale implicate intr-un conflict intre bine si rau unde binele invinge. Se potriveste de minune!
Nu vad scopul ei, dar poate e mai bine sa le zici unor prosti ca o sa ajunga in Iad (daca ar exista asa ceva) daca comit un pacat decat sa le spui ca o sa intre la puscarie daca comit o infractiune.
Degeaba se preda religie in scoala daca in familie copiii nu sunt invatati de mici cel putin rugaciunea “Ingerelul”.Dar din parinti cu credinta in Dumnezeu ciuntita sau distrusa de regimul socialisto-ceausist, nu pot creste copii cu frica de Dumnezeu, cu respect fata de valorile bunului simt si al respectarii aproapelui.
Iubirea crestina e mai mult decat….a avea sau a nu avea ora de religie!