Nihil sine Deo

Acum câteva săptămâni, tânărul liberal Alexandru Marin a avut o iniţiativă lăudabilă şi a creat un grup pe facebook intitulat „O altfel de politică”, la care am aderat şi eu cu sufletul deschis, considerând că o schimbare reală a lumii politice româneşti nu poate porni decât de la tinerii care nu au fost infestaţi de virusul comunist. Textul programatic al acestei revoluţii a bunului simţ a fost publicat pe blogul personal al lui Alexandru Marin. Dat fiind faptul că am aderat la acest grup, doresc să-mi expriim propria viziune pentru o altfel de politică şi valorile de la care nu doresc să abdic nici în cele mai sumbre circumstanţe.

Acum douăzeci de ani, românii şi-au dobândit prin sânge libertatea mult dorită! După douăzeci de ani suntem un popor care nu mai are puterea nici să se deprime, iar pe feţele noastre s-a aşezat resemnarea. După douăzeci de ani ne dăm seama că preţul libertăţii noastre a fost mult prea scump, iar sângele eroilor noştri a curs degeaba pe străzile Timişoarei. Acest sânge fierbe în măruntaiele pământului şi cere dreptate, o dreptate care întârzie să vină. O libertate câştigată prin sânge a fost schimbată la troc cu un libertinaj cinic în care singurul lucru care contează este zgomotul galbenilor pe mesele politicienilor. De douăzeci de ani, clasa politică îşi amanetează neîncetat poporul pentru un teanc de bancnote, căci, nu-i aşa, banii nu au miros! De douăzeci de ani privim neputincioşi spre cer, pentru că omul de rând, atunci când votează, nu are opţiuni! După aproape 50 de ani de comunism şi încă 20 de ani în surghiunul libertăţii A VENIT TIMPUL SĂ SPUNEM „NU” ACESTUI TIP DE POLITICĂ! A venit vremea să lăsăm dilentantismul şi să ne gândim responsabil viitorul.

Într-o societate românească în care lipsec cu desăvârşire reperele morale, poate părea greu să propunem o altfel de politică. Şi totuşi, NU SUNTEM SINGURI  PE ACEST DRUM. Avem în istoria noastră nenumărate faruri călăuzitoare care luminează în bezna politică de astăzi, dar refuzăm să le vedem lumina punându-ne ochelari fumurii în faţa sufletului. Priviţi puţin în jurul vostru şi veţi vedea cum Iuliu Maniu ne îndeamnă neîncetat să fim verticali, să fim oameni de caracter, să fim oameni cu principii. Iuliu Maniu a fost unul dintre artizanii Marii Uniri din 1918. Viaţa lui a fost România! S-a opus mereu comunismului. A criticat guvernul Groza. Puţini ştiu, dar lui Iuliu Maniu i s-a propus să părăsească România, dar nu a făcut-o sperând că va reuşi, cu ajutorul celor din Vest, să respingă plaga comunismului. Poate a fost idealist, poate a fost naiv, dar a fost un om care a stat drept în faţa istoriei! Cărţile de istorie îi consemnează pe cei ce stau drepţi, nu pe cei ce plească fruntea! Nici I. C. Brătianu nu a fost mai prejos. Deşi a trăit în alte vremuri, a avut mereu în vedere doar interesul naţional, stând cu capul sus atunci când a fost trimis în exil şi implicându-se fervent în instaurarea monarhiei. A fost ministru în timpului Războiului ruso-turc, având un rol decisiv în declararea independenţei. Alături de ei, ne veghează atâtea alte stele ale politicii româneşti, precum Kogălniceanu, Titulescu, Coposu etc. Ei ne îndrumă în acest demers de a plăsmui o ALTFEL DE POLITICĂ.

O altfel de politică nu poate fi decât o POLITICĂ DE DREAPTA! Oamenii nu mai au încredere în principii, nu mai ştiu ce e dreapta şi ce e stânga. Misiunea noastră trebuie să fie tocmai aceea de a redărui românilor încrederea în principiile politice. După douăzeci de ani de bâjbâială în noaptea conştiinţelor, trebuie să lăsăm la o parte principiile stângii şi să redescoperim valorile dreptei. Omul modern nu vrea să fie un om asistat de către stat, ci vrea să fie un om proactiv care cere de la stat doar crearea unui cadru legislativ în care el să-şi câştige în mod onorabil existenţa de zi cu zi.

Un stat care pune accentul pe subvenţii, pe ajutoare, pe îndemnizaţii nu poate fi un stat sustenabil! Statul nu trebuie să ajute omul din punct de vedere financiar, ci statul trebuie să ajute omul să se ajute singur! Pentru aceasta, o altfel de politică, trebuie să pună accent pe libertatea individuală, pe proprietatea privată, pe demnitatea umană, pe libertatea de expresie, pe moralitate şi nu pe nesimţire, pe cultură şi nu pe manelism, pe formare şi nu pe asistare, pe sport şi nu pe sedentarism, pe creativitate şi nu pe rumegarea unor scheme predefinite.

Dar toate aceste principii nu pot fi propuse în mod credibil dacă nu devenim noi înşine fermentul unei reînnoiri spirituale a societăţii şi nu-l redescoperim pe Dumnezeu! Dumnezeu trebuie pus înainte de toate, pentru că Dumnezeu este binele suprem, iar fără o opţiune fundamentală în favoarea Binelui Suprem, nu putem înfăptui nici binele comun. Trebuie să redescoperim un Dumnezeu care nu este nici ortodox, nici catolic şi nici protestant, ci un Dumnezeu al tuturor românilor, un Dumnezeu care este izvorul tuturor valorilor morale. Redescoperirea lui Dumnezeu nu înseamnă nici teocraţie şi nici habotnicie. Istoria ne învaţă că niciodată regimele teocratice nu au avut câştig de cauză, pentru că Dumnezeu nu poate fi instituţionalizat! Prin urmare, un creştin veritabil va fi mereu cel mai mare duşman al instrumentalizării electorale a Bisericii, lucru care se întâmplă tot mai des.

Valorile morale nu sunt o născocire filosofică şi nici rezultatul unui contract social! Valorile morale sunt o comoară inestimabilă pe care o purtăm cu toţii în suflet încă de la naştere. Ea nu trebuie uitată! Colbul nu trebuie să se aşeze pe ele. Este responsabilitatea noastră să păstorim această comoară, căci este singurul lucru pentru care nimeni nu ne cere nimic! Să nu credem că ele sunt nişte concepte sterile şi nefolositoare. Ele ne pot face fericiţi! Nu este doar o iluzie. Chiar şi în lumea afacerilor, cele mai profitabile firme pe termen lung sunt cele ale căror conducători au anumite principii morale sănătoase de la care nu abdică. Sunt lucruri pe care le afirmă şi juristul Stephen Young în cartea sa Capitalism moral. Patronii care doresc doar să fraudeze şi să speculeze sfârşesc de cele mai multe ori în spatele gratiilor, sau ajung să aibă datorii pe care nu le mai pot plăti. Prin urmare, într-o altfel de politică este chiar profitabil să fi un om moral. Dar pentru aceasta nu trebuie să facem compromisuri. Trebuie să fim vehemenţi atunci când vine vorba de corupţie, de avorturi, de deviaţiile sexuale cele mai ciudate. Trăim într-o lume în care anormalul ne este servit ca normal. Trebuie să fim destul de critici încât să spunem NU acestei manipulări.

O altfel de politică este posibilă dacă fiecare dintre noi ne rezervăm măcar 10 minute pe zi pentru a fi noi altfel, pentru a-i respecta pe ceilalţi şi pe noi înşine, pentru a respecta natura, pentru a-l respecta pe Dumnezeu. O altfel de politică nu este o utopie, sau o naivitate ieftină izvorâtă din entuziasmul tipic tineretului, ci este o şansă pe care fiecare om trebuie să şi-o dea sieşi. O altfel de politică este posibilă atunci când fiecare dintre noi ne hotărâm să ducem o altfel de viaţă! Dacă o altfel de politică nu se va concretiza, atunci nu este nici vina sistemului ticăloşit, nici vina politicienilor corupţi, nici vina dinastiei Băsescu, nici vina blondelor de la drept, CI DOAR VINA NOASTRĂ! Dacă o altfel de politică nu va fi posibilă, atunci înseamnă că noi devenim tot mai puţin oameni şi tot mai mult nişte simple creaturi bipede. Dar eu am încredere în oameni, am încredere în Dumnezeu şi cred că totul este posibil!

NIHIL SINE DEO

Recomandari de lectura: Andi Bob, Dan Negru (chiar merita citit), Mihai, Gabitzu, Cristian Lisandru, Geotax, Gabriela, Orry, Victor Ionescu, Baiatul ciudat, Deceneu, Bogdan, Ioan Usca, Simion Cristian si colectia de primavara a CRISTINEI.

Sfoara in tara