Când și deontologii plagiază

Jurnalul Național este un cotidian care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este unul dintre ziarele cele mai cunoscute și vândute din presa românească, iar la conducerea sa se află figuri oarecum emblematice ale presei românești, ca Victor Ciutacu sau Marius Tucă. Pe Ciutacu îl vedem adesea la televizor și mereu pozează în figura de apărător al dreptății, al presei scrise. Ciutacu se consideră un profesionist desăvârșit, drept pentru care, în excesele sale de aroganță, își asumă rolul de figură emblematică a presei românești, adică el decide ce e bine și ce e rău în presă, ce e corect sau ce e greșit.

Din păcate, această imagine poate fi acum demontată foarte ușor pentru că, nu-i așa, și personajele exponențiale a unei anumite categorii sociale mai greșesc. O greșeală este justificabilă atât timp cât a fost comisă din neștiință sau din neglijență, dar devine incalificabilă atunci când este comisă cu bună știință de către un ziar central care dorește a fi măsura tuturor ziarelor.

Ei bine, îmi pare rău că trebuie să demitizez aura de infailibilitate pe care Victor Ciutacu și Marius Tucă  au creat-o în jurul Jurnalului, pentru că Jurnalul Național A PLAGIAT GROSOLAN O INVESTIGAȚIE DESPRE MINISTRUL GABRIEL OPREA SCRISĂ ÎN LUNA FEBRUARIE DE O JURNALISTĂ PE NUME EMILIA SERCAN și publicată pe blogul acesteia.

“În data de 23 aprilie 2010 cotidianul Jurnalul Naţional a plagiat o anchetă pe care am postat-o pe blogul meu în data de 22 februarie 2010. Sub titlul „Oprea, ministru Apărării Intereselor Personale”, cotidianul Jurnalul Naţional a plagiat ancheta mea, publicată sub titlul „Gabriel Oprea, afaceri cu fraţii Creştin şi Dorin Cocoş – despre afacerile trecute şi prezente ale noilor miniştri”, scrie astăzi Emilia Sercan pe blogul său de investigații.

Dat ffind faptul că avem cele două articole în față, vom încerca să le analizăm. Iată ce scrie Jurnalul Național:

 ”S-a speculat mult pe seama faptului că liantul apropierii dintre Gabriel Oprea şi PD-L ar fi fost Elena Udrea. Dincolo de orice zvonuri, Oprea şi Udrea au o relaţie apropiată construită cu ajutorul lui Dorin Cocoş, soţul ministrului Dezvoltării şi Turismului, cel care a fost partener de afaceri cu ministrul Apărării la începutul anilor 2000.”

Și iată ce scria în februarie Emilia Sercan:

S-a speculat mult pe seama faptului că liantul apropierii dintre Gabriel Oprea şi PDL ar fi fost Elena Udrea. Dincolo de orice zvonuri, Oprea şi Udrea au relaţie apropiată, construită cu ajutorul lui Dorin Cocoş, soţul ministrului Dezvoltării şi Turismului, cel care a fost partener de afaceri cu ministrul Apărării la începutul anilor 2000.

După cum se poate observa, aceste două fragmente sunt absolut identice! S-ar putea spune că e doar un mic paragraf și că aici s-ar fi putut strecura o greșeală involuntară, dar lucrurile nu stau chiar așa. Iată, există fragmente mult mai ample care sunt, ați ghicit, identice! Spre exemplu, iată un fragment din Jurnalul Național:

“Gabriel Oprea nu are în acest moment nici o afacere concretă, însă are venituri substanţiale, de peste 200.000 de euro anual, din închirierea celor 11 apartamente, case sau spaţii comerciale pe care le deţine. La asemenea venit, la care se mai adaugă salariul de deputat, cel de profesor univesitar şi de conducător de doctorat, dar şi pensia militară, conturile din bancă ale lui Oprea arată pe măsură.
Ministrul Apărării are 408.000 de euro şi 90.000 de lei puşi la păstrare în bancă.

Totuşi, numele lui Gabriel Oprea este legat de cel puţin nouă societăţi comerciale în care a fost trecut asociat sau administrator. Gabriel Oprea s-a apucat de afaceri încă din 1991, când s-a asociat cu alte 13 persoane cu care a înfiinţat firma Riceti SRL, care se ocupa de comerţ “cu amănuntul”. În 2001, societatea a fost dizolvată. Tot în 1991, Oprea a devenit asociat în firma Nicola’s Impex SRL, alături de alte şase persoane, însă şi această firmă a intrat în dizolvare tot în 2001, an în care începe ascensiunea sa politică prin numirea ca preşedinte pentru Rezervele Statului în guvernul Năstase.

Potrivit CV-ului, în perioada 1990-2000, Gabriel Oprea a fost ofiţer de justiţie militară. În toată această perioadă, Oprea s-a implicat şi în afaceri, având în vedere că legea societăţilor comerciale nu prevedea nici un fel de restricţii. Iar legea incompatibilităţilor nu exista. În 1992, actualul ministru a înfiinţat două firme cu denumiri asemănătoare: Gageda Impex SRL şi Gage Impex SRL, ambele implicate în activităţi de comerţ.

Cele două societăţi au fost dizolvate. Tot în 1992 a fost înfiinţată firma Romline Trading, în care pe parcursul celor şase ani de funcţionare Gabriel Oprea a fost asociat alături de soţia sa, Sanda, şi cu familia Mircea şi Simona Vieroşanu, afacerişti care s-au remarcat în ultimii ani printr-o crescătorie de chinchilla.”

Ce subiect senzațional! Păcat, însă, că materialul a fost scris cu două luni mai devreme de o jurnalistă pe nume Emilia Sercan, pe care autorul articolului din JN nici măcar nu a pomenit-o, deși i-a preluat investigația cvasi în totalitate. Pentru a demonstra acest lucru, iată ce scria Emilia Sercan pe blogul ei în luna februarie:

“Gabriel Oprea nu are în acest moment nicio afacere concretă, însă are venituri substanţiale, de peste 200.000 de euro anual, din închirierea celor 11 apartamente, case sau spaţii comerciale pe care le deţine. La asemenea venit, la care se mai adaugă salariul de deputat, cel de profesor universitar şi de conducator de doctorat, dar şi pensia militară, conturile din bancă ale lui Oprea arată pe măsură. Ministrul Apărării are 408.000 de euro şi 90.000 de lei puşi la păstrare la bancă.

Totuşi, numele ministrului este legat de nu mai puţin de nouă societăţi comerciale în care a fost în trecut asociat sau administrator. Gabriel Oprea s-a apucat de afaceri încă din 1991, când s-a asociat cu alte 13 persoane cu care a înfiinţat firma Riceti SRL, care se ocupa de comerţ „cu amănuntul”. În 2001, societatea a fost dizolvată. Tot în 1991, Oprea a devenit asociat în firma Nicola’s Impex SRL alături de alte şase persoane, însă şi această firmă a intrat în dizolvare tot în 2001, an în care începea şi ascensiunea sa în politică prin numirea ca preşedinte peste Rezervele Statului în guvernul Adrian Năstase.”

Potrivit CV-ului personal, în perioada 1990 – 2000, Gabriel Oprea a fost ofiţer de justiţie militară. În toată această perioadă, Oprea s-a implicat şi în afaceri având în vedere că legea societăţilor comerciale nu prevedea niciun fel de restricţii. Iar legea incompatibilităţilor nu exista. În 1992, actualul ministru a înfiinţat două firme cu denumiri asemănătoare: Gageda Impex SRL si Gage Impex SRL, ambele implicate în activităţi de comerţ. Cele două societăţi au fost dizolvate la sfârşitul anilor ’90.

Tot în 1992 a fost înfiinţată firma Romline Trading, în care pe parcursul celor şase ani de funcţionare Gabriel Oprea a fost asociat, alături de soţia sa, Sanda, şi cu familia Mircea şi Simona Vieroşanu, afacerişti care s-au remarcat în ultimii ani printr-o crescătorie de chinchila

Se poate lesne observa că materialul din JN este identic cu cel al Emiliei Sercan scris cu două luni mai devreme. Au fost păstrate chiar și paragrafele, menținută fiecare virgulă. Pe scurt textul nu a fost retușat câtuși de puțin, ci a fost preluat in corpore de către JN sub semnătura unui pseudonim de serviciu, ceea ce înseamnă că redactorii Jurnalului știau foarte bine ce se întâmplă cu acel material.

Și totuși, când Emilia Sercan a încercat să contacteze JN pentru clarificări și pentru a cere anumite explicatii oficiale din partea redactiei în ziarul de luni, ea a fost luată în șuturi de Victor Ciutacu și trimisă la plimbare de către Marius Tucă, adică acel reper moral al tinerilor jurnaliști căruia i se pare absolut normal să-și parcheze mașina de luc tocmai pe plaja de la Vama Veche (se întâmpla în vara anului 2008).

Din păcate în România furtul intelectual pare că a devenit normalitate. Pe același calapod se plagiază teze de deoctorat, articole de specialitate, se plagiază orice pentru ca așa-zișii jurnaliști sau profesori universitari să-și facă un nume fără a-și târâ picioarele pe teren sau fără a-și murdări coatele cu praful cărților din biblioteci sau a documentelor din arhive. Până când în România furtul intelectual nu va fi aspru pedepsit, nu putem progresa ca șară pentru că, fără să ne dăm seama, ne pierdem creativitatea și originialitatea, iar fără aceste două trăsături de caracter, suntem condamnați să rămânem o țară surogat care este mereu orice altceva, dar nu ea însăși.

Recomandări de lectură: Andi, Dan Negru, Geanina, Gabitzu, Camil, Cristian, Geotax, Gabriela, Teo, Alexandru, Dan, Deceneu, Flavius, Florin, Hobbitu, Ioan Usca, Cristian, Florin.

Pe SPORTLINES: puteți vedea golul superb reusit de Cristian Chivu în meciul de ieri contra Atalantei și citit o știre despre baschetbaliștii de la ELBA Timisoara care au reusit sa se califice, in extremis, in semifinala campionatului național de baschet masculin. NOU!!! Cronica derby-ului Steaua-Timisoara.

În MAGAZINUL CRISTINEI au apărut noi bijuterii. Le puteti admira si comanda AICI, AICI, AICI, AICI, AICI, AICI si AICI.

Sfoara in tara