În ultima vreme nu am fost foarte activ pe blog din cauza responsabilităților academice care gravitează asupra mea, respectiv predarea lucrării de licență. Cum lucrarea este practic gata și mai necesită doar câteva mici retușuri metodologice pentru a fi predată, sper să revin la bunul obicei de a interveni zilnic pe blog. Voi începe astăzi, evident, referindu-mă la situația economică a României și măsurile lui Băsescu.
Pentru că asupra acestui subiect se discută de o săptămână posibil să nu mai fie foarte multe de adăugat. Aș dori să încep de la anumite enunțuri ce conțin date statistice clare (cifre cum vrea el presidente).
1. Conform BNR, datoria externă a României este de 78, 656 miliarde euro. Alte surse susțin că este de 90 miliarde euro. De menționat că această sumă include doar cash-ul pe care România îl datorează, fără a fi incluse dobânzile aferente. Spre comparație, datoria externă a Greciei este de 300 milarde euro, in contextul în care populația elenă este mult mai redusă numeric.
2. În țările civizilzate procentul din PIB alocat cheltuielolor salariale din sectorul bugetar este de 5-6%. În România este de 9,4%. (Sursa, Cristian Orgonas).
3. Romania avea, la sfarsitul anului trecut, 80 de angajati in sistemul public, raportat la mia de locuitori, cu 19 mai mult decat in Italia, 15 mai mult fata de Spania si cu 11 mai multi salariati decat in Germania (wall-street.ro).
4. Intre ianuarie si octombrie, sectorul privat a pierdut 325.000 de salariati (8.7% din total), iar sectorul public 5000, sau 0.5% din total (Cristian Orgonas)
5. România are aproximativ 5,5 milioane de pensionari si 4,6 milioane salariati, dintre care 1,4 milioane de salariati in sectorul bugetar. Ceea ce înseamnă că 3,2 milioane de angajati în mediul privat trebuie să susțină, pe lângă pensia celor 5,5 milioane de pensionari si pe cei 1,4 milioane de bugetari. (Ministerul Muncii).
6. În România, 46.4% din totalul veniturilor incasate la bugetul general consolidat merg către asistenta socială. Cheltuielile de personal plătite tot din bugetul general consolidat se ridică la 31,1%. (Din nou Cristian Orgonas citand statisticile oficiale ale Ministerului Finantelor) Pentru restul cheltuielilor rămâne o sumă de 22,5%, din acești bani acoperindu-se găurile mari ale economiei precum CFR si Compania Națională a Huilei și alte pierderi, ceea ce înseamnă că pentru dezvoltare, infrastructură etc rămân sub 20 de procente, ceea ce explică următorul enunt:
7. În perioada 2005-2009, au fost modernizaţi numai 812,08 km de drumuri naţionale şi au fost finalizaţi 124,26 km de centuri ocolitoare ale localităţilor, potrivit datelor obţinute de Ziarul Financiar de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR). La capitolul autostrăzi, realitatea este şi mai tristă: doar 96,1 km daţi în funcţiune în ultimii cinci ani. Plus 38 km de cale ferată electrificaţi pe un tronson unde lucrările au început în 1988. (Sursa: Dan Selaru)
Nu cred că trebuie să fi mare economist ca să îți dai seama că economia unui stat nu poate funcționa așa! Din aceste enunțuri rezultă că România cheltuie mai mult decât produce iar acest lucru crește deficitul bugetar si datoria externă. O mare parte din această datorie este acumulată prin împrumuturi la bănci făcute de către stat și prin emiterea de obligațiuni. Dacă deficitul bugetar si datoria externă vor crește, valoarea obligațiunilor va scădea drastic, ceea ce înseamnă că cei care au cumpărat obligațiunile vor fi fericiții posesori ai unor hârtii fără valoare, întocmai cum s-a întâmplat în cazul Greciei.
Pe de altă parte cheltuielile salariale la nivel bugetar trebuie drastic reduse! Acest lucru se poate face prin două posibilități: concedierea și scăderea plafonului de salarii și de pensie, Băsescu optând pentru cea de a doua soluție. De subliniat este faptul că reducerea plafonului salarial nu este o soluție viabilă atâta timp cât se menține organigrama stufoasă și total ineficientă a sistemului bugetar! După cum am arătat, România are mai mulți bugetari la mia de locuitori decât țările civilizate care au o populație de două ori mai mare. Prin urmare soluția ar fi concedierea angajaților care mută hârtii dintr-un birou în altul fără plata de salarii compensatorii. Niciun întreprinzător privat nu plătește angajatului salarii compensatorii atunci când îl concediază! Nu văd de ce statul ar trebui să o facă! Eficientizarea sistemului de administrație publică ar trebui să aibă în vedere și diminuarea numărului de ministere și agenții guvernamentale, multe dintre ele neavând niciun rost.
Apoi, este absolut evident că un stat care cheltuie 46,4% din bugetul consolidat pe ajutoare sociale și subvenții nu poate fi niciodată eficient, pentru că nu mai are de unde face investiții în infrastructură. Infrastructura este extrem de importantă, pentru că permite creșterea productivității în sistemul privat, atrage noi investiții și favorizează o circulație mai rapidă și mai sigură a bunurilor, ceea ce atrage după sine încasări mai mari la buget.
Sistemul de pensii este total nesustenabil. La noi există mai mulți pensionari decât salariați, în timp ce în SUA, de pildă, există de două ori mai mulți salariați decât pensionari. Prin urmare întregul sistem de pensii trebuie revăzut. Există câteva sute de mii de pensionari sub 40 de ani în România, ceea ce cred că ar trebui să pună câteva semmne de întrebare.
Din păcate, toate guvernele de după 90 au dus, în mare parte, o politică de stânga, procentul alocat ajutoarelor sociale crescând de la an la an. Acesta este un semn clar că o politică de stânga duce la falimentarea economiei. Există în România categorii de persoane care câștigă lunar și 1000 de euro nefâcând nimic, doar beneficiind de anumite ajutoare sociale din partea statului. În Craiova, se pare că există concentrația cea mai mare de astfel de persoane, multe dintre ele conducând autoturisme de lux și lăfăindu-se în case pe măsură. Rolul statului nu este acela de a fi o instituție de binefacere, ci de a construi un sistem legislativ menit să dea șanse egale tuturor. Spre exemplu când există un post la o ambasadă ce trebuie ocupat eu să știu de acest lucru, să mă pot înscrie într-un concurs și să am șanse egale cu Syda (prietenul Elenei Băsescu). Or aceste aspecte statul nu le garantează.
O altă soluție ar fi privatizarea CFR-ului, a Companiei Naționale a Huilei și a altor astfel de instituții pe prețul de 1 euro dar cu plătirea integrală a datoriilor către stat. Astfel s-ar astupăa găurile produse de-a lungul anilor. Cel mai probabil noii patroni ai unor astfel de companii le vor rentabiliza urmând ca din profitul lor să achite taxe la stat. Astfel bugetul consolidat al statului ar câștiga câțiva mari contribuabili. Daca ar face acest lucru, statul ar câștiga anual echivalentul taxelor plătite, în timp ce acum, nu numai că statu nu câștigă nimic, dar cheltuie sute de milioane de euro pe aceste companii, ca și cum ar arunca banii aceștia într-o gaură neagră. După o privatizare în condițiile menționate, statul ar folosi altfel sutele de milioane cu care astupă găurile acesto companii.
O altă măsură importantă ar fi delimitarea clară dintre stat și Biserică. Construcția bisericilor nu ar trebui sponsorizată de către stat, or alte câteva sute de milioane de euro se duc anual în această direcție, mai ales în perioadele electorale.
Măsuri ca acestea trebuiau luate încă din anul 2009, dar atunci Traian Băsescu era preocupat să semneze legi prin care salariul profesorilor creștea cu 50%. O măsură foarte populistă. Mai mult, în 2009, an electoral, PDL a guvernat în tandem cu PSD ceea ce înseamnă că responsabilitatea situației actuale revine inclusiv PSD-ului! Fiind an electoral, nimeni nu s-a gândit măcar o clipă să ia măsurile necesare. Atunci impactul lor la nivel social ar fi fost mult mai mic, iar acum probabil că nu trebuia să vorbim de un deficit bugetar de 7%. Fondurile primite de la FMI ar fi putut fi folosite realmente în proiecte de infrastructură care ar fi creat alt locuri de muncă plus o cifră de afaceri mult mai ridicată în mediul privat, ceea ce ar fi condus la o creștere a veniturilor în bugetul general consolidat. Dat fiind faptul că nu s-au luat măsuri când a trebuit, România a folosit fondurile FMI pentru plata salariilor și a pensiilor.
Deocamdată atât. Va urma.
Recomandari:
In magazinul Cristinei au aparut noi minunatii. Le puteti vedea si comanda aici, aici, aici, aici, aici si aici.
Pe SPORTLINES puteti citi un material referitor la ciclism in era globalizarii.
Nu mai este niciun secret pentru nimeni că ne vom da cu pumnii în cap pentru că “finanţiştii” din guvern s-au jucat de-a ia banii, cheltuieştii banii fără folos…
îi cheltuie cu folos…..în folos personal.
Este o problema destul de grava, situatia aceasta nu va duce la nimic bun, efectele deja se vad, ma refer la oamenii iesiti in strada…Am mai auzit si niste stiri bomba astazi: ca Boc va demisiona (sfatul lui Basescu catre Boc de a nu inchide scrisoarea de intentie catre FMI) si ca va fi inlocuit cu reprezentantul Romaniei la FMI-Mihai Tănăsescu, ceea ce pare incredibil, dar nu imposibil. Sunt foarte multe puncte din scrisoare pe care nu le fac publice total, precum au facut francezii si altii, le aflam zilnic cate 2-3 pana la exasperare…Pana unde vor merge cu bataia de joc? Te astept sa ma comentezi.
Foarte, foarte interesante enunturile de la inceput, ale unor realitati despre care stiam prea bine ca intr-o zi ne va inghiti precum un hau. Problema este insa cum ne-ntoarcem la normal, sau cum ajungem acolo, in caz ca n-am fost niciodata? Aici e cheia…
Si bune si solutiile oferite, insa ramane doar in plan teoretic, nu pragmatic, sau mai degraba nu practic…
faliment scrie pe noi
)
@Teo Negura
Cam toti economistii sunt de acord in privinta solutiilor. Ele sunt extrem de practice chiar daca nu sunt puse in practica. Dar despre acest aspect, in postarea de maine
salut! deci am convenit asupra unui aspect esential:) economiile pe care planuieste sa le faca statul la buget, mizand pe solutiile astea extreme (bani taiati de la pensii, somaj, indemnizatii pt mame), se dovedesc aproape nule ca valoare, cifra, procent, bani etc. sursele sunt numeroase.
cu bine
Dar in eventualitatea in care se pot face ajutarile recomandate de tine si se va micsora sectorul public, ne vom afla fata in fata cu un numar de someri care nu pot fi absorbiti in sctorul privat fie din lipsa de locuri de munca, fie din cauza lipsei de calificari pentru asta. IDS vor intra in tara dupa ce se vor face investitii publice in infrastructura, investitii pentru care avem nevoie de alti bani pe care nu avem de unde sa ii scoatem. Asa ca desi teoretic bune, solutii de tipul asta trebuie luate treptat…
@ Oana
As indrazni sa te contrazic putin. IN masura in care aceste masuri ar fi implementate concomitent si nu doar cele referitoare la reducerea numarului de bugetari, sectorul privat isi va intesifica activitatea. Daca statul nu mai umbla la cutiuta cu impozite marindu-le sectorul privat va creste pentru ca in majoritatea tarilor economia incepe sa fie din nou pe plus.
Apoi argumentul cu lipsa calificarii nu mi se pare destul de puternic. Nu putem folosi acest argument pentru a mentine un aparat bugetar extrem de stufos. Problema noastra cea mai mare este ca nu mai avem timp. Mai cateva luni fara sa facem nimic si vom fi mai rau ca Grecia.
Apreciez comentariul tau. Sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le-ai prezentat, in special cu investitiile in infrastructura si cu separarea bisericii de stat.
Cu toate astea, e tardiv pentru masurile mentionate de tine. Chestiile astea trebuiau facute treptat, cu ceva timp in urma. Micsorarea sectorului public va face ca banii platiti ca salarii sa se transforme in ajutoare de somaj. Mai mult, consumul va scadea si asta va afecta si investitiile: fara cerere nu vei avea oferta. Putem sa ne bazam cel mult pe cresterea cererii in restul Europei, pe fondul careia sa devenim export-driven.
Oana, ajutorul de simaj este mai mic decat salariul si se acorda pe o perioada limitata. Consumul nu cred ca ar scadea atat de mult, daca statul se preocupa in acelasi timp sa creeze un mediu de afaceri propice pentru investitori. Masurile trebuiau luate acum cel putin un an jumate! Daca tot amanam sub diferite pretexte vom ajunge in faliment ca si Grecia. Si atunci va fi paralizat totul! Absolut totul!
rationamentul tau ar fi corect dar daca daca ai avea mai multe date ai gasi alte solutii.
hai sa iti dau cateva indicii legate de CFR unde intamplator am ceva cunostinte.
1- in deporurile din tara sunt mai multi angajati TESA decat muncitori.
2- firma capusa: de paza, de curatenie, care sug de la CFR [dupa realegerea lui Basescu s-a schimbat firma de paza din gara de nord. ofc este una care a ajutat PDL]
3- statul subventioneaza si operatorii privati de pe calea ferata.
in tim ce la CFR calatori subventiile scad pe motiv ca trenurile nu sunt rentabile, operatorii privati primesc subventii si daca merg cu 10 trenuri goale.
4- concedierile de acum de la CFR calatori si marfa NU afecteaza pe cei din birouri.
o sa gasesti cateva informatii pe http://www.fstfr.ro
de ce crezi ca basescu vrea doar reducerea salariilor?
pentru ca cei angajati pe criterii politice politice trebuie pastrati…
bafta la licenta
Pentru a compara structura cheltuielilor publice din Romania cu a celor din alte tari europene, trebuie tinut cont si de structura diverselor domenii, repsectiv cat din invatamanul preuniversitar este public sau privat, cat din sistemul medical este inregistrat la privat sau in sectorul public, ce alte activitati pentru sectorul public sunt externalizate in sectorul privat.
Spre exemplu ponderea spitalelor private este foarte mica in Romania. Ce facem mentinem doar atatea locuri in spitale cate sunt in occident in spitalele de stat la 1000 de locuitori?
Posibil ca fara aceste analize Romania sa apara ca avand mai multi bugetari, dar daca s-ar corecta datele pentru a fi comparabile probabil avem mai putini.
E ca la parlament, unde se compara numarul de parlamentari din Romania cu SUA, dar se omite sa se ia in considerare legislativele din statele SUA.
Nu se ia in considerare productia pentru autoconsum in mediul rural unde locuieste 40% din populatie.
Asistenta sociala este foarte mare si ea ar trebui redistribuita catre producatori.
Ai productie primesti subventie. Astfel producatorii ar avea rentabilitate, si-ar putea permite sa angajeze personal si ar fi nevoie de mai putina asistenta sociala.
Privatizarea CFR-ului nu cred ca-i o solutie. E la fel ca la societatile de gaze, care au devenit rentabile prin majorarea pretului.
Orice monopol poate fi eficientizat prin preturi daca se doreste.
Orice monopol poate sa obtina venituri sa se retehnologizeze indiferent ca-i de stat sau particular.
Un monopol particular extrage prin preturi mult mai multa valoare din piata, decat necesarul retehnologizarii, si o face in dauna altor consumuri.
Sectorul de stat poate fi redus prin externalizarea acticvitatilor, dar daca externalizarea nu se face transparent si prin competitie corecta, risca sa genereze firme “capusa”, care consuma mai mult decat costul actual, deci externalizarea trebuie insotita de depolitizare.
Daca vreti sa vedeti cum totdeauna PSD-ul e de vina pentru gogomaniile lui Basescu, vizitati: /romanicablues.wordpress.com (noul blog al lui Blue2403; pe cel vechi l-a sters, ca devenise prea muzical, he, he).
Cel nou e o colectie de ode aduse bravului conducator, care fara indoiala va duce Romania intr-o noua Epoca de Aur.