În materialul trecut am încercat să fac o sinteză a problemelor economice cu care se confruntă România analizând câteva date concrete referitoare la economia României şi încercând să subliniez că avem nevoie de soluţii mult mai profunde decât cele propuse de Traian Băsescu. Am primit un feedback impresionant din partea cititorilor, atât sub formă de comentarii pe blog, cât şi prin e-mail-uri sau mesaje pe facebook. Prin urmare încerc să continui astăzi şirul cugetărilor mele pe această temă.
Măsurile pe care le prezentam în materialul trecut cred că trebuie implementate neapărat şi cât mai curând posibil. Din păcate, atâta timp cât la palatul Cotroceni se află un preşedinte cu veleităţi dictatoriale şi o gaşcă mafiotă care fură cu neruşinare, implementarea lor devine, pracitc, imposibilă. Voi argumenta.
1. Cei care se erijează în mari apărători ai dreptei politicei în virtutea faptului că îi cântă în strună preşedintelui (ca cei de la Blogary, Sever Voinescu, TRU etc) nu contenesc să împroaşte cu noroi pe cei care dezavuează pornirile autoritare ale lui Băsescu. Şi totuşi să privim lucid cum au decurs ostilităţile atunci când a sosit delegaţia FMI. Totul era liniştit la început, dar după primele discuţii cei de la fond au luat foc, iar din ace moment Traian Băsescu a preluat controlul. Să ne amintim că din acele momente Boc nu a mai contat nici măcar precum măscărici. Băsescu a preluat frâiele negocierilor, el a anunţat măsurile, el a ieşit zilnic la TV. Boc nimic. Peste tot numai Băsescu. Or, conform Constituţiei, preşedintele României trebuie să fie mediatorul puterilor din stat şi nicidecum să devină exponentul puterii executive anihilând practic orice putere a guvernului de drept. Ergo, pornirile de dictator ale domnului Băsecu nu sunt nişte clişee aruncate la disperare, ci sunt o realitate din moment ce Băsescu a anihilat de tot un guvern care îi era oricum suboronat la sânge.
2. Măsurile nu pot fi implementate atâta timp cât suntem conduşi de o gaşcă de hoţi nesimţiti şi hulpavi care nu se satură niciodată. Zilele trecute, economistul Dan Şelaru a avut o intervenţie foarte interesantă pe blogul său pe care îmi permit să o citez: “Avem deci 5,9×101,3 deficit, respectiv 5,97 procente din PIB-ul de anul trecut. Vine FMI. Ne spune că avem o scădere de 0,5 procente şi un deficit de 9,9. Adică 9,9×99,5 deficit, respectiv 9,85 procente din PIB-ul de anul trecut. Facem diferenţa. Aproape 3,9 procente din PIB-ul de anul trecut. Ori asta înseamnă, la un PIB de 120 de miliarde, o gaură de 4,6 miliarde Euro. Deci, luându-ne după cifrele FMI, după schimbarea de atitudine a acestora, după dispariţia lui Boc, după preluarea conducerii de către Băsescu, după tăierile atroce de pensii şi salarii nu pot trage decât o singură concluzie. Au dispărut vreo 4 miliarde şi ceva de Euro“.
De menţionat că ipoteza aceasta este extrem de plauzibilă şi nu m-ar mira să fie adevărată. De ce spun asta? Pentru că cei de la FMI nu intră pe un teren virgin atunci când vin să poarte asemenea negocieri. Guvernul României este obligat să trimită săptămânal celor de la FMI dări de seamă referitoare la implementarea măsurilor convenite şi statistici economice. România are un reprezentant la FMI, domnul Tănăsecu, care şi el este obligat să informeze instituţia cu privire la realitatea economică din România. Ţintele de deficit au fost tabilite încă de la început cu FMI, atfel încât atunci când Jeffrey Franks a aterizat în România datele pe care le avea la dispoziţie erau cele iniţiale. Culmea că deodată a devenit foarte supărat, ceea ce denotă clar că ceva a fost foarte putred la mijloc.
Apoi, după campania electorală, presa oficioasă ne-a informat obsesiv depre datoriile PSD şi PNL ca urmare a campaniei electorale. Oare PDL nu a avut nicio datorie? Evident că şi PDL-ul a pompat probabil zeci de milioane în campania electorală, iar toate poliţele trebuie plătite. Apoi s-a mai construit un patinoar cu 12 milioane care, de fapt, a cotat doar 4, a mai făcut Udrea nişte cumpărături, a mai luat Videanu ceva pentru Marmosim şi Berceanu pentru afacerile lui, doamna Plăcintă pentru a face costumuri pdl-iştilor şi uite aşa, puşi mână de la mână s-au topit vreo 4 miliarde de Euro pe care România nu i-a mai putut cosmetiza până la sosirea FMI-ului.
Prin urmare, cu Băsescu şi Lenuţa nu vor fi implementate niciodată reforme reale ci se va tăia mereu de unde nu trebuie şi de unde este cel mai convenabil pentru buzunarul hulpav al celor care se află la putere acum.
Totul ne arată că avem nevoie de o altfel de politică, avem nevoie de altfel de politicieni, avem nevoie de valori morale şi nu de manelism şi subcultură, două realităţi pe care regimul Băsescu le promovează la rang de sport naţional.
Mi-aş permite să spun că actuala conducere a României ar trebui schimbată cât mai repede! Un referendum pentru demiterea Preşedintelui cred că ar avea câştig de cauză şi Băsecu ar pierde cu brio, pentru că a reuşit să enerveze inclusiv categoriile sociale pe care în campanie le lingusea cu perspectiva unor mariri de salariu.
P.S. Noutăţi în magazinul Critinei! Click AICI, AICI si AICI.
Într-o ţară normală era suficient să le arăţi obrazul pentru modul în care au adus aproape de faliment România şi încăpăţânarea cu care se străduiesc să o arunce în prăpastie.
La noi, cred că ar trebui să ne adunăm să strângem şi semnături prin care să le cerem să plece pentru încălcarea contractului social şi nesimţirea cu care au promis râuri de lapte şi miere şi au adus ciuma la putere.
Dan, fara sa iti cer voie, am dat link aici intr-un comentariu de pe pagina mea de facebook.
http://www.facebook.com/profile.php?v=info&ref=sgm&id=100000581372729
Sigur ca ala asta se reduce totul, Dane, nici nu e nevoie sa fii vizionar sau filosof ori bun economist ca sa constati, lucid, ca astia au furat. Si inca fura, in dulcea falfaire de prostia romaneasca, redusa la absurde mitinguri si, hai sa spunem, banale (pentru ei) suferinte…
Iata explicatia lui Cristian Sima:
La sfarsitul anului 2008, PIB-ul nostru era de aproximativ 550 miliarde RON, iar deficitul bugetar a fost de 5,5% din PIB, adica 30,2 miliarde RON.
In anul 2009, MFP s-a imprumutat de la bancile autohtone pentru a acoperi deficitul, cu o dobanda medie de 14%.
In 2010, cum nu a reusit sa ramburseze nici capitalul, nici dobanzile, ci le-a rostogolit pentru 2011, s-a mai imprumutat odata cu o dobanda medie de 8%, pentru acelasi deficit din 2008. Cumulat, pentru deficitul din 2008, ar trebui sa platim, pana la sfarsitul lui 2010, aproximativ 6,6 miliarde de RON.
In 2009, la un PIB de aproximativ 500 miliarde RON, MFP a facut un deficit de 7,9% din PIB, adica de 39,5 miliarde RON. Pentru acoperirea lui, in 2010 se vor plati dobanzi in medie de 8%, care mai inseamna alte 3,1 miliarde lei.
Deci, in total, doar pentru dobanzile la deficitele din 2008 si 2009 ar fi trebuit sa platim in cei doi ani, o suma totala de aproximativ 9,7 miliarde de RON.
Dar, in 2010, Guvernul nu a inclus in deficitul bugetar dobanzile aferente deficitelor vechi (toate tarile care se imprumuta pe termen lung, platesc dobanzile din sase in sase luni si le inregistreaza in calculul deficitului bugetar, nu ca noi care ne-am imprumutat pe termen de trei sau sase luni si am rostogolit dobanzile la nesfarsit).
Rostologind cele 9,7 mld RON pe 2011, Guvernul spera ca FMI sa accepte ca Romania va reusi un deficit de maxim 6,9%. Dar FMI este, anul acesta, foarte atent cu banii lui, pentru ca anul viitor expira perioada de gratie si trebuie sa primeasca dobanda de 3,8%, pe cele 20 de miliarde euro cu care ne-a imprumutat, ceea ce va presupune plata a 1,52 miliarde euro (cu aproximatie, pentru cei doi ani din urma).
De aceea a spus “stop!”, cand a descoperit ca 15,7 miliarde RON vor reprezenta doar dobanzile in 2011. Fara sa mai calculam ca si deficitul de anul acesta va trebui sa fie finantat, tot in 2011. Ceea ce inseamna ca anul 2011 va incepe, la 1 ianuarie, cu un deficit de aproximativ 3% din PIB.
Adica, diferenta dintre 6,9% cat sustineam noi ca va fi deficitul si 9,9% cat sustinea FMI ca va fi.
La anul, ar fi fost mai grav. Acesti 3% “evaporati” din bugetul de anul acesta, s-ar fi “condensat” anul viitor intr-o povara bugetara pe care FMI a suspectat ca n-am putea-o duce.
Si cum, in nici un caz n-ar vrea sa ramana cu ochii in soare cand are de luat bani, FMI ne-a obligat sa eliminam artificiul contabil si sa adoptam masuri asiguratorii ca-si va primi drepturile banesti. Ca se modifica TVA ori salarii si pensii sau impozit pe profit, pentru FMI este mai putin interesant.
cred ca situatia asta penibila in care se afla tara va trece numai dupa ce o noua revolutie isi va face aparitia!
Cassandra,
Nu stiu ce se intampla cu comentariile tale. Le-am dat accept dar nu au aparut si nici la spam nu sunt trecute. Nu mai inteleg nimic!
DEMAGOGIA BASESCIANA Pensia militară medie este de aproximativ 1.700 lei. Peste 72% dintre pensiile militare sunt sub plafonul de 2.000 lei. Situaţia numerică pe tranşe valorice a pensiilor militare de stat plătite în luna februarie 2009 este următoarea: 39 – 1.000 lei, 13.143 pensionar…(afiseaza tot comentariul)i, reprezentând 16 % 1.001 – 2.000 lei, 45.671 pensionari, reprezentând 55,85% 2.001 – 3.000 lei, 15.881 pensionari, reprezentând 19,42% 3.001 – 4.000 lei, 6.111 pensionari, reprezentând 7,47% 4.001 – 5.000 lei, 765 pensionari, reprezentând 0,93% peste 5.000 lei, 201 pensionari, reprezentând 0,24% 3. În categoria pensiilor de peste 5.000 lei sunt cuprinse doar două pensii ale foştilor şefi ai Statului Major General, restul fiind pensii ale magistraţilor militari. Cei mai frumosi ani din viata “pierduti” intre zidurile regulamentelor si privatiunilor militare, mii de misiuni de tot felul, renuntari si frustrari! “Servim Patria”…..si acum “patria” ne intoarce dosul…. N-am sperat decat intr-o viata decenta, o odihna, meritata zic eu, o liniste sufleteasca la care visam in rarele ocazii pe care cariera militara ni le permitea. Sa le fie rusine! Si noi ar trebui sa reconsideram termenul “camarad” si sa fim uniti indiferent de culoarea uniformei si marimea epoletilor!