Încă de când am ajuns în Italia pentru prima dată, acum 6 ani, se tot vorbea despre federalismul fiscal a regiunilor. Implementarea acestui tip de autonomie locală era pe atunci dorită de principalele partide de dreapta care, la vremea respectivă erau în opoziție, dar guvernul condus de Romano Prodi și majoritatea parlamentară de stânga au fost mereu împotrivă. Promotorul cel mai perseverent al acestor idei a fost, și este în continuare, Umberto Bossi, președintele partidului Lega Nord, o formațiune cu principii de dreapta nealterate, ceea ce îi face pe mulți să considere Lega Nord un partid de extremă dreapta. Din păcate.
De aproape trei ani de zile a venit din nou la putere Silvio Berlusconi, conducând o coaliției a partidelor de dreapta numită Popolo della liberta (PDL). Cu această ocazie discuțiile privind implementarea federalismului fiscal au fost reaprinse în cadrul guvernamental, fiind una dintre principalele linii de guvernare ale PDL. În cele din urmă, ieri 20 mai, au fost stabilite și acceptate primele măsuri de implementare ale federalismului fiscal. Acest primul se de măsuri prevede trecerea plajelor, lacurilor, râurilor, porturilor și aeroporturilor mici în administrarea directă a regiunilor. Excepțiile sunt constituite de cursurile importante de răuri precum Po și Tibru, porturile și aeroporturile mari de interes național și alte obiective militare.
Acest prim set de măsuri pentru implementarea federalismului fiscal este extrem de binevenit. De menționat că asupra acestor măsuri, a existat un acord destul de amplu între putere și opoziție, considerându-se că prin ele se vor reduce și eficientiza cheltuielile. Toate formele de venit de pe urma exploatării obiectivelor trecute în administrarea autorităților locale vor merge le bugetele locale, iar administrarea acestor venituri se va afla exclusiv la latitudinea autorităților locului.
Personal, nu sunt de părere că politica italiană ar putea servi drept model politicienilor români, dar consider că mecansimul federalismului fiscal ar trebui implementat și în România. Această formă de autonomie nu este deloc o subminare a unității statului așa cum unii formatori de opinie se chinuie să ne explice, ci, dimpotrivă, ea conduce la o consolidare substanțială a unității pentru că reduce sentimentu de constrângere și crește sentimentul de apartenență. De altfel, redistribuirea fondurilor care se face la București este adesea inechitabilă și nu ține cont de principiul contributivității. De cele mai multe ori, județele care aduc cele mai multe fonduri la bugetul de stat primesc înapoi cele mai puține fonduri pentru investiții. Mai mult, de cele mai multe ori redistribuirea fondurilor se face pe criterii politice și clientelare. Primăriile conduse de primari oranj primesc fonduri în mod disproporționat cu cele conduse de primari nepătați de culoarea portocalie. Autonomia economică locală ar eradica aceste realități. Românii și-ar putea alege atunci conducători locali buni gospodari, poate chiar independenți politic, știind că taxele pe care ei le plătesc vor fi folosite tot în interesul lor și nu pentru satisfacerea clientelei politice a conducătorilor de la București.
Un punct sensibil în ceea ce privește autonomia locală este că, dacă ea se implementează, instituția prefectului nu mai are niciun sens, cel puțin nu în forma în care există astăzi, prefecții find numiți ”de la centru”. Un prim pas pentru implementarea autonomiei economice locale ar fi alegerea prefectului de către populație. Fiecare județ să-și aleagă prefectul pe care îl dorește.
Din păcate, cred că această idee a autonomiei economice a județelor este doar un vis frumos susținut, în general, doar de românii din Ardeal și Banat.
În final vă propun un sondaj:
Buna ziua, detin mai multe siteuri de succes si as dori o colaborare cu dumneavoastra fiind din aceeasi nisa de activare. Daca prezint vre-un interes as dori un email la adresa sitestiri@gmail.com
Cand ma gandesc la autonomie locala, nu pot sa ma gandesc decat la ce puternici vor deveni “baronii locali”. Ah! Si la primitivismul civic secuiesc, care abia asteapta sa isi consacre politic tribalismul.
Oricât de strălucitoare comparațiile, ar fi greu de pus în rând România cu Italia. Cred ca sunt planete diferite
Weekend plăcut
Coruptia care acum este centralizata, nu va dispare, se va descentraliza prin autonomia locala. Puterea centrala va fi mai slaba, pentru ca puterile locale vor intra in competitie pentru atragere de investitii de interes national de la centru,
Repartizarea clientelara a fondurilor se va face pe criterii de clan local.
Imi povesteau parintii ca in anii ’63 la inaugurarea GAC (Gospodariei Agricole Colective) s-a tinut o sedinta de inaugurare la caminul cultural.
Un batrinel care facuse ambele razboaie mondiale provocat de activistul care conducea sedinta a luat cuvantul si a spus.
“Domnilor, in primul razboi mondial ofiterii ne spuneau ca ”luptati ca veti primii pamant” si dupa razboi s-a dat pamant. In al doilea zaboi mondial tot asa ne indemnau sa luptam ca primim paman, si am primit pamant si acum ati venit dumneavoastra si ni l-ati luat.”
Facand o paralela cu reforma agrara si colectivizarea putem spune ca inaintasii au luptat sa uneasca tarile romane, si acum noi incercam sa dezbinam ce a fost unit.
Coruptia se rduce cu proceduri si criterii de decizie care sa nu permita arbitrariu in repartizarea resurselor.
Daca fondurile pentru drumuri ar fi distribuite dupa frecventa traficulu si marimea tonajul marfurilor transportate, nu s-ar mai putea repartiza contractele de asfaltare clientelar.
La fiecare domeniu se pot gasii criterii de repartizare astfel incat fondurile sa fie distribuite moral.
Problema este de moralitate.
Exista regiuni binecuvantate de soarta cu resurse petroliere sau de gaze, altele mai sarace. O organizare centralizata poate uniformiza avutia provenita din resursela naturale. O organizare cu autonomie pe regiuni va declansa o migrare si o suprapopulare a regiunilor mai bogate, va determina o polarizare regionala.
Pe vremea comunismului a fost o politica de nivelare a discrepantelor intre regiuni, prin construirea de intreprinderi in regiuni sarace, ca sa stabilizeze forta de munca in zona. Mi se pare ca politica nu a fost de prost augur, pentru ca trebuie sa ai in vedere si impactul social. Daca ar fi fost luat in calcul doar criteriul economic investitiele ar fi fost mai rentabile in zonele dezvoltate.
Buna ziua,
Realizez o cercetare sociologica care implica raspunsul blogerilor. Va rog sa imi raspundeti la chestionarul din link-ul de mai jos.
Multumesc foarte mult !
https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dHBLWUc1eWM4TnYzdXhCUG82NVBCRnc6MQ&ifq
Man, ideea e buna, problema este ca nu se poate pune in aplicare fara sa vaduvesti zone intregi de mari sume de bani.
Gandeste-te ca avand totul la gramada, ai un socialism fiscal care sustine zonele sarace. Daca tu separi Bucurestiul de Tulcea (e un exemplu aleator) atunci banii disponibili cresc pentru Bucuresti si scad pentru Tulcea. Ce obtii? Alte nemultumiri…
Asa incat vom fi tot la gramada… orice-ar insemna asta…
@Cabral,
Pai la urma urmei acest principiu nu trebuie aplicat la nivel judetean, ci la nivel de regiuni, cum sunt land-urile din Germania sau statele din SUA: Romania este oricum impartita deja in mai multe regiuni de dezvoltare. Ar trebui doar acestor regiuni sa li se acorde aceasta autonomie fiscala.