Din păcate. pe planul sportului internațional, România este o națiune tot mai ștearsă. Aproape la niciun capitol nu mai reușim să speriem pe nimeni. Lucian Bute sau Oltchimul sunt niște excepții pe care nu le merităm ca neam. În schimb, România începe să se specializeze tot mai mult într-un alt sport național: datul în cap (la figurat). La asta nu cred să existe vreo nație care să ne întreacă; suntem maeștrii desăvârșiți. Să mă explic.
Acum câteva zile stăteam de vorbă cu un fost coleg care venise într-o vizită la Roma: om inteligent, citit, cult. Analizam cu el puțin panorama culturală românească. Concluzia noastră a fost că majoritatea oamenilor de cultură foarte cunoscuți au ajuns atât de cunoscuți pentru că au dat în cap altor oameni de cultură, înjurându-i practic într-un mod academic, denigraându-i etc. Și astfel și-au clădit un piedestal pe care s-au urcat și nu le mai poate ajunge la nas nimeni. Am găsit nenumărate exemple în acest sens, dar nu doresc să dau nume spre a nu porni iarăși conflicte pe care nu le doresc.
Apoi, a venit vremea să ne întoarcem din nou privirea spre blogosferă. Există destui bloggeri care au ajuns să aibă trafic serios dând în cap altor bloggeri, făcându-i proști, tâmpiți etc. Acest tip de discurs adună mulți curioși care cântă în strună bloggerului care dă în cap altora. Se formează un real cor dintr-o piesă de teatru grecească, doar că în acest context, corul preia o funcție ce vizează grotescul. Din nou, nu doresc să dau exemple!
Dacă ne îndreptăm privirea spre mass-media observăm aceleași apucături. Care sunt publicațiile cele mai vândute? Cele de scandal, evident. Acum câteva zile, Cabral a scris un articol foarte relevant în acest sens, arătând că atunci când vreo vedetă face vreun act caritabil, presa de scandal sare ca arsă acuzându-o că-și face doar reclamă. E cinic, dar datul în cap face rating, mai ales atunci când cei vizați sunt vedete.
Tot în acest sens îmi amintesc o întâmplare. Acum ceva vreme călătoream cu trenul de la Lugoj spre Timișoara. În gară mi-am cumpărat Dilema Veche. Până să vină trenul m-am pus pe o bancă să citesc. Era multă lume cu ziare în mână: Cancan, Click etc. Se uitau strâmb la mine că aveam în mână un ziar nemaivăzut. Tot acum ceva vreme călătoream cu trenul prin Italia. Din nou, foarte mulți oameni citeau ziare: Corriere della Sera, Il Messaggero, la Repubblica și cei mai credincioși Avvenire, deci numai ziare serioase. Sincer cred că această comparație spune multe. E drept că noi nu vom avea în România o presă de calitatea celei italienești, dar asta nu înseamnă că românul de rând trebuie să citească foile de scandal.
Din aceste motive, pentru mine este cât se poate de clar că datul în cap este sportul cel mai popular în România!
cum poti injura pe cineva in mod academic?