Despre planurile lui Gianni Alemanno

Aflu dintr-un material apărut pe Hotnews.ro despre planurile primarului Romei, Gianni Alemanno, de a repatria voluntar arpoximativ 3400 de români care trăiesc la Roma în condiții de viață mizere. Ideea edilului este extrem de interesantă și, la o primă vedere, generoasă.

Despre ce este vorba? ”Administratia din capitala italiana se angajeaza sa le ofere o formare profesionala, sa le gaseasca un loc de munca la firmele italiene prezente in Romania, dar si sa le plateasca 200 de euro pe luna pentru o perioada de jumatate de an de la repatriere”, aflăm de pe Hotnews. O analiză destul de interesantă a planurilor lui Alemanno, puteti citi pe blogul jurnalistei Anne-Marie Blăjan.

Stau la Roma de aproximativ 6 ani, timp în care m-am implicat destul de activ în viața unei parohii romano-catolice de la periferia Romei, pe Viale Alessandrino. Ca în orice cartier de periferie, și în cartierul Casilina trăiesc foarte mulți români. Tot în aceeași zonă există și o tabără de rromi (italienii denumesc aceste tabere campi nomadi). Prin urmare sunt la curent atât cu condițiile de viață a acestor cetățeni români, dar și cu frica populației italienești.

Problema este complicată și depinde foarte mult din ce punct de vedere este privită. Dincolo de generozitatea aparentă a proiectului lui Alemanno, este clar că edilul Romei vrea să scape de acești 3400 de români, lucru care ar putea fi privit drept o dovadă de cinism. Încerc să mă pun, totuși, și în locul italienilor. Din realitatea unei astfel de tabere de rromi pot spune că majoritatea se ocupă cu cerșitul, furtișagurile și prostituția. Stau în comunități închise, în condiții inumane pe care și le asumă, însă, mai mult din proprie inițiativă decât din lipsa unor oportunități. Oamenii aceea nu s-au integrat și nici nu doresc să se integreze.

Spre a exemplifica dau următorul exemplu. Stând de vorbă acum câteva luni cu directorul bancii Unicredit, filiala Casilina, am aflat ca cele mai multe conturi curente în acea filiala aparțin cetățenilor români! Prin urmare, oportunități există, doar că cei vizați de măsurile lui Alemanno nu vor să le fructifice.

Un alt fapt incontestabil este că cele mai multe acțiuni de tip criminal ale imigranților din Italia sunt înfăptuite de cei care locuiesc în aceste tabere: tâlhării, furturi, violuri etc. Italienilor le este frică de locuitorii acestor tabere. Și nu doar italienilor. Mergeam bunăoară într-o zi spre parohie și în autobuzul 105 mi-a fost frică și mie. În autobuz nu era niciun italian! Cei mai mulți erau români din categoria vizată de Gianni Alemanno. M-am simțit în nesiguranță. Niciodată nu m-am simțit în nesiguranță la Timisoara! Ei bine m-am simțiti la Roma, tocmai din cauza românilor.

Prin urmare, eu îl înțeleg pe edilul Romei în demersurile sale. Bun, probabil UE și mulți deontologi vor sări în sus și vor spune că astfel de măsuri încalcă demnitatea umană și dreptul la libera circulație a cetățenilor UE Eu cred, însă, că statul italian are dreptul să-și păzească cetățenii și să le ofere siguranță. Și mi se pare la fel de corect ca atunci când imigranții nu se integreaza sa fie trimisi inapoi in tarile de origine. Atunci când cineva vine în vizită la mine, este normal să mă respecte, nu să mă ia la bătaie.

Problema este că, în mod tacit, nici românii di România nu cred că sunt prea entuziaști să-i primească înapoi pe cei care vor fi trimisi înapoi de primăria Romei și din analiza doamnei Blajan cam asta reiese. Prin urmare, atunci când deontologii se ostinează să atace acest proiect, ei nu o fac din simpatie pentru cei vizați, ci, în mod inconștient sau constient, pentru ca ei să rămână liniștiți acolo unde sunt. De ce? Pentru că este o problemă de mentalitate. Cei care trăiesc în taberele acelea nu vor să se schimbe, ei așa vor să trăiască: în condiții insalubre, ocupându-se cu furtișaguri și așteptând ajutor de la stat. Or asemenea mentalitate ar trebui eradicată din România. Acest lucru poate fi realizar prin implementarea unei veritabile politici economice de dreapta!

Prin urmare, pe de o parte, sunt de acord ca acei români să se întoarcă în România, dar, pe de altă parte, nu aș vrea să îi întâlnesc pe stradă în România pe aceea pe care i-am întâlnit în autobuz la Roma și m-am simțit în nesiguranță!

Sfoara in tara

About Dan Patrascu