Câteodată sabia taie și capul plecat

”Capul plecat sabia nu-l taie” este o înțelepciune din popor pe care conducătorii noștri au luat-o prea în serios de-a lungul timpului, dar mai ales în aceșt ultimi ani de domnie băsesciană. Pe cât pare Traian Băsescu de hotărât atunci când vine vorba să admonesteze cetățenii pe care ar trebui să-i servească, pe atât este de umil când vine vorba să negocieze ceva în afara țării. Este ca un adevărat cățeluș de companie care se gudură pe lângă alți șefi de stat, spunând mereu ”da” încă înainte să fie întrebat.

Un exemplu de cum ar trebui să decurgă o negociere între politicienii români și mai marii Uniunii Europene vine astăzi din Italia, chiar dacă, în ansamblu, politica italienească nu cred că poate fi un exemplu de urmat. Astăzi la Luxemburg a avut loc o negociere între vicepreședintele Comisiei Europene, doamna Viviane Reding, și ministrul italian al muncii, Maurizio Sacconi, informează ANSA. Tema negocierii a fost ridicarea vârstei de pensionare a femeilor la 65 de ani până în 2012. Maurizio Sacconi a fost extrem de tranșant, explicându-i doamnei Reding că o astfel de decizie aparține în exclusivitate Guvernului italian și că măsura nu va fi adoptată.

Cam așa decurg lucrurile atunci când un politician italian negociază ceva cu Uniunea Europeană, mai ales atunci când în joc sunt cetățenii italieni. Cu totul altfel se întâmplă atunci când un ministru român negociază ceva. Ministrul român pleacă capul, spune da, și se bucură că măsura propusă de UE îi vizează pe cetățenii simpli și nu se atinge în vreun fel de buzunarul politicienilor și a clientelei politice.

Pe plan extern, România nu este absolut deloc o țară credibilă, pentru că atunci când nu iei apărarea propriilor cetățeni toți își vor face o părere execrabilă despre România ca stat. Plecând capul, România nu câștigă respectul nimănui, ci, dimpotrivă, provoacă un sentiment incomensurabil de dispreț în partenerii de dialog.

Sfoara in tara

About Dan Patrascu