Dincolo de dezbaterile politice extrem de aprinse care amprentează profund societatea românească în ultima vreme, în zilele trecute s-a pornit și o intensă dezbatere culturală provocată de apariția unei cărți intitulate Idolii forului. Este vorba despre un volum colectiv coordonat de Sorim Adam Matei și lansat oficial în cadrul festivalului de carte Bookfest. Probabil că această carte extrem de curajoasă ar fi trecut neobservată dacă nu ar fi fost expresia unei critici susținute, dar argumentate, la adresa ”intelectualilor lui Băsescu” sau, mai exact la adresa ”păltinișenilor” Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Horia Roman Patapievici.
În data de 15 iunie, Andrei Cornea publica în Revista 22 o recenzie extrem de critică a cărții menționate anterior. Astăzi, pe Hotnews.ro au fost puși față în față S. A. Matei și Andrei Cornea în cadrul unei emisiuni radio realizate de către Hotnews.ro în colaborare cu RFI, avându-l ca realizator pe jurnalistul Dan Tăpălagă. În cele ce urmează încerc să analizez cu detașare critică atât poziția domnului Andrei Cornea cât și pe cea a domnului S.A. Matei și a grupului de intelectuali pe care îl reprezintă, dintre care îi citez aleatoriu pe Caius Dobrescu, Daniel Barbu și Marius Ghilezan.
Încep cu emisiunea radio realizată de Hotnews.ro. Andrei Cornea a fost invitat în studio, în timp ce S.A. Matei a intervenit telefonic. Datorită acestui prim fapt, o veritabilă confruntare de idei a fost viciată din motive evidente. Este un lucru atunci când participanții la o dezbatere se află față în față, și cu totul alt lucru când unul este în studio și celălalt la telefon, inclusiv din motive ce țin de comunicarea nonverbală și de promptitudinea cu care mesajul emis ajunge la receptor. Domnul Tăpălagă s-a străduit să fie cât mai obiectiv cu putiință, dar nu i-a reușit tot timpul, înclinând balanța simpatiilor personale în favoarea domnului Cornea. Dincolo de aceste aspecte formale a exista o problemă de fond: discuția a fost un dialog al surzilor. De ce? Pentru că cei doi participanți vorbeau de lucruri diferite. Domnul Andrei Cornea încerca să respingă ceea ce el resimțea ca un atac la adresa ”păltinișenilor”, în timp ce domnul S.A. Matei încerca să sublinieze cu fiecare ocazie că ceea ce grupul să de intelectuali propun nu este in primis un atac împotriva ”intelectualilor lui Băsescu”, ci o confruntare a modelelor culturale. Din aceste motive, emisiunea nu a putut scoate la iveală o concluzie logică și nu cred că cei care au ascultat-o s-au edificat în vreun sens cu privire la conceptul ”intelectualului specializat”, mai cu seamă de ce este sau nu un concept valid.
Prin urmare, pentru a înțelege conținutul acestei dezbateri trebuie să recurgem la vorbele scrise, recunoscând că dictonul latin conform căruia ”verba volant, scripta manent” conține un adevăr greu de combătut. Pe site-ul oficial al Idolii forului cartea ceste descrisă după cum urmează:
Printr-o radiografie extrem de clară a tradiţiei intelectualului public în spaţiul românesc şi a comportamentului “elitei”intelectualilor publici, autorii explică de ce s-a ajuns ca în România locul curentelor de idei să fie luat de chemări la reînnoire socială în cheie teologală; de ce intelectualii publici au devenit funcționari politici, anulându-și funcția critică; de ce opera filozofilor de ”elită” este nulă pe plan internațional; de ce etica intelectuală ar trebui să includă toleranța și dialogul, nu exclusivimul; ori de ce pericolul unui derapaj ortodoxist, extremist, de genul anilor 30, nu a trecut încă.
Referindu-se la eseul programatic al volumului, semnat de S. A. Matei, Andrei Cornea îl percepe în felul următor:
D-l Matei opune două categorii în lumea culturală românească: una, istoriceşte perimată, aceea a „intelectualului generalist“ sau „enciclopedic“, care constituie „elita publică“, servit publicului cultural drept idol al forului, şi aceea a intelectualului specializat, care însă nu are aplombul sau oportunitatea să intervină pe piaţa intelectuală, aşa cum s-ar cuveni. Cititorul află că în prima categorie se află Liiceanu, Patapievici şi poate încă câţiva, mai mult aluziv sugeraţi, afiliaţi grupului „păltinişenilor“ şi, mai aproape, identificabili cu „intelectualii lui Băsescu“. Defectul lor este că nu au o specialitate (sunt „generalişti“, „amatori“), se autoproclamă „geniali“ şi sunt educaţi în „spiritul obedienţei oarbe faţă de maeştrii şi ideile lor“. (Revista 22)
Ceea ce reiese clar din aceste două citate este faptul că, dincolo de orice camuflare în spatele unui dsicurs cultural, Idolii forului este o carte care atacă grupul intelectualilor publici, iar Andrei Cornea sare în apărarea acestui grup. Ceea ce frapează în demersul defensiv al domnului Cornea este faptul că recenzia sa nu încearcă să arate că imaginea intelectualului public zugrăvită în Idolii forului este falsă în esența sa, ci se rezumă la a sublinia că domnul Matei nu aduce suficiente exemple, că citează trunchiat din Liiceanu.
Acum, oricât s-ar strădui domnul Cornea să arate cu degetuș viciile metodologice prezente în Idolii forului, nu poate spune că, în esență, domnul Matei nu are dreptate. Existența tipologiei de intelectual public despre care vorbesc autorii eseurilor nici măcar nu mai trebuie argumentată pentru că a devenit o axiomă! ”Păltinișenii” sunt un grup închis, aproape de tip gnostic, în care nu poți intra dacă nu ai anumite calități precum ”servirea la curțile altora”. Se folosesc de monopolul editurii Humanitas care le publică lucrările, dând impresia că această editură a fost creată din principiu pentru a satisface nevoile de divulgare a grupului. Apoi, Mihail Neamtu coordoneaza volume despre Andrei Pleșu, care apar la ed. Humanitas, în timp ce A. Pleșu îi scrie prefețele cărților lui Mihail Neamțu. Patapievici îl scoate în evidență pe Dragos Paul Aligica, iar acesta scrie adevarate elogii la adresa PDL-ului, camuflate într-o formă ce mimează obiectivitatea. Tot la Humanitas apar volume în care cei din grup discută între ei. A se vedea cărțile din seria Boltzmann. Atunci când cineva îl critică pe Patapievici, de exemplu, sar toți ca arși și pun mâna pe stilou pentru a scrie, la rândul lor, veritabile înjurături camuflate în limbaj academic la adresa celui care a îndrăznit să critice zeul.
Intelectualii publici se înscriu în dezbaterea politică deși unii dintre ei sunt fizicieni. În timp ce de la un fizician te aștepți la o analiză critică a situației, aceasta lipsește cu desăvârșire la Patapievici, de exemplu, iar această atitudine este evidentă și nu face altceva decât să dea dreptate domnului Matei atunci când afirmă că acești intelectuali slujesc la curțile altora descalificându-se ca intelectuali datorită lipsei de luciditate și obiectivitate, aspecte care trebuie să caracterizeze un intelectual veritabil.
Un intelectual veritabil nu trebuie să-și piardă niciodată libertatea interioară, pentru că pierzându-o se descalifică pentru că nu este altceva decât un sclav care-și oferă serviciile specifice în favoarea unui anumit om sau grup de oameni, și nu pentru a scoate la iveală adevăruș. Or, Patapievici s-a dovedit un intelectual de curte, iar acest lucru nu mai are niciun fel de demonstrație, ajunge să citim editorialele sale din Evenimentul zilei. Mai mult, funcția pe care o ocupă Patapievici ar trebui să-l facă mai circumspect atunci când se pune să-l elogieze în presă pe Traian Băsescu, iar acest lucru îl recunoștea chiar Andrei Cornea.
Bun, acum să trecem la tabăra cealaltă. Demersul domnului S.A. Matei și a celorlalți intelectuali este lăudabil pentru că încearcă să pună sub semnul întrebării autoritatea ”păltinișenilor” care nu acceptă critici. Totuși, binomul pe care îl propune domnul Matei și colaboratorii săi tinde să arunce ideea de ”enciclopedism” în sfera limbajului peiorativ. Cum bine remarca și domnul Cornea, nu suntem puși în fața unei alegeri de tip aut-aut atunci când vorbim despre ”intelectual enciclopedici” și ”intelectuali specializați”. Dimpotrivă, atitudinea câștigătoare pentru cultura românească ar fi o atitudine et-et ceea ce înseamnă că, atât ecniclopedicii cât și specializații, trebuie să recunoască importanța celeilalte tabere. Domnul Cornea a folosit un exemplu foarte bun în acest sens, referindu-se la medicii generaliști și la medicii specialiștii. Dar, pentru aceasta, grupul de la Păltiniș ar trebui să renunțe la atitudinea autosuficientă și omniscientă, iar ”specializații” ar trebui să recunoască necesitatea unei cunoașteri enciclopedice, căci postmodernismul în care trăim se caracterizează printr-o fărâmițare excesivă în toate domeniile, iar rolul intelectualului enciclopedic ar fi acela de a încerca să reconfigureze unitatea profundă a individului.
P.S. Știind că Bogdan Duca este extrem de interesat de această dezbatere, îl provoc să participe la ea, mai ales că are păreri destul de avizate și critice în ceea ce privește grupul de la Păltiniș. În aceeași măsură, în Idolii forului este criticat neoconservatorismul, mai exact formualrea sa mioritică, iar domnul Duca este un neoconsevratorist convins. Prin urmare, sunt convins că punctul său de vedere ar fi extrem de interesant.
Ce inseamna intelectualul clasei de mijloc?
Cred ca problema pusa nu are solutie imediata. Cel putin nu la noi, in societatea actuala. Primul pas care trebuie facut nu este acela de a invrajbi intelectualii intre ei ( atatia cati sunt) ci de a gasi fiecaruia locul care i se potriveste cel mai bine. Cat despre notiunea de “intelectual” mi-am exprimat parerea in discutia respectiva pe Hotnews si am citit cu placere si curiozitate celelalte opinii.
Oricum, dezbaterea mi s-a parut extrem de interesanta, poate cea mai interesanta printre cele propuse in ultimul timp, atat ca idee, cat si ca actori, public, consecinte.
@Ovidiu
Sincer nu am inteles nici eu prea bine. Este vorba de acel intelectual care se contrapune celui enciclopedic. Trasaturile sale sunt descrise succint de Andrei Cornea in citatul pe care l-am dat. Se refera la intelectualul care este specializat pe felia lui si nu “iese pe piata” cu carti si eseuri care ii depasesc competentele.
Va spun ce am inteles eu. In etichetele “enciclopedisti” si “specializati” este vorba de sursa autoritatii respectivilor ca instante publice. Potrivit lui Matei, enciclopedistii sint perceputi in mod eronat ca autoritati in toate domeniile vietii publice. De ce li se acorda creditul ca stiu de toate? Pentru ca la un moment dat, in general in urma cu mult timp, ei au fost impregnati cu prestigiul si autoritatea unui personaj care se bucura la rindul lui de prestigiu si autoritate: Liiceanu de a lui Noica, Patapievici de a lui Liiceanu, Aligica de a lui Patapievici, etc. Astfel consistenta lor intelectuala reala este astazi extrem de diluata pentru ca ea nu mai decurge din obisnuinta de a gindi stiintific, riguros, din deprinderea de a actiona intelectual pentru a indeparta limitele cunoasterii personale intr-un domeniu pe care il exploreaza deja de multi ani (cum ar fi cazul “specializatilor”), ci doar pe sustinerea si girul pe care si le acorda reciproc. Un lant al slabiciunilor. Eu unul nu m-as baza pe interpretarea, tendentioasa dupa paretea mea, pe care o da A. Cornea notiunilor pe care le propun autorii volumului, as prefera sa citesc textele lor cu ochii mei. De fapt, am si facut-o.
Mi-a placut cum ati descris acel “lant al slabiciunilor” si cum fiecare se bucura si foloseste de prestigiul unuia pus mai sus
Dar de exemplu, dincolo de simpatiile pro-putere, momentan ceea ce scrie Aligica mi se pare mult mai consistent decat ceea ce scrie Patapievici prin editoriale.
O posibile explicatie ar fi ca Aligica mai are de asudat o vreme, in timp ce Patapievici, intrat de mult in panteon, nu mai are nimic de demonstrat
Pai si prin asta Patapievici se descalifica in ceea ce priveste calitatea sa de intelectual public sau de geniu.
Probabil ca intelectualii clasei de mijloc o fi existand si la ce foloseste, daca nu am vazut pe unul dintre ei sa iasa pe sticla si sa-si expuna parerea personala despre x, y, z probleme. Cu libertatea lor interioara poate sa ramana pana la sfarsitul timpului, indiferent in ce societate traieste. Dar pe mine personal m-ar interesa parerea lui pesonala despre anumite probleme din societatea noastra actuala, iar faptul ca s-au facut auziti la postul de radio de la hotnews.ro, cred ca e online, are aceasi relevanta ca o emisiune video de la ziare.com, adica zero.
Din punctul meu de vedere valoarea conceptuala a unei dezbateri culturale nu sta in mijloacele mass-media care o mediatizeaza.
Am postat un raspuns la acest excelent post la http://idolii.com/?p=626 . Va asteptam acolo, ca si pe Facebook, sa va imparasiti parerile. Si va incurajam sa cititi si cartea daca nu cumva ati si facut-o.
Dle Matei, va multumesc pentru aprecieri. Stand in Italia nu am reusit sa citesc cartea. La inceputul lunii viitoare ajung in Romania si o voi cumpara pentru ca este o tema care ma intereseaza.
Vad ca subiectul “intelectuali vs intelectuali” o intereseaza si pe Alina Mungiu. A se vedea articolul din Romania Libera de azi…
Multumesc pentru aceasta indicatie. Este o tema importanta. E normal sa intereseze.
Inca o precizare in legatura cu dialogul radio. Dl Cornea a folosit de doua ori tehnica heringului rosu (Red herring trick). vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Red_herring_%28logical_fallacy%29#Red_herring . Cand vrei sa ingropi pe cineva te legi de chestii de amanut, ca sa nu se vada problema reala. A fost mai ales cazul discutiei despre definirea intelectualului in capitolul lui Aranyosi care avea, de fapt, un scop mult mai important si simplu decat definirea a cine este si cine nu este intelectual, anume, inexistenta pe plan international a filosofilor romani enciclopedici. Acelasi truc l-a folosit si cand a incercat sa ma acuze de citare selectiva. Esenta capitolului meu nu era valoarea “obedientei” in paideea paltiniseana, ci originile modelului enciclopedic. In economia articolului acel citat era relativ periferic, desi nici pe departe reintrpretat fara sens, asa cum spunea domnia sa.
Folosirea tehnicii heringului rosu este un semn al modului sofistic in care dl. Cornea a ales sa aiba acesta discutie. Este un tic intelectual romanesc mai vechi, dar in acest context are si un iz de lovitura sub centura. Am gasit in aceste interventii o dorinta clara nu de a ma/ne contrazice, dar de a ne “prinde” cu orice pret, de a ne arata lumii ca niste incompetenti. Este o tehnica de exterminare intelectuala, pe care am gasit-o si in Idei si blocaje, unde critica Boierilor Mintii era numita de dl Patapievici “un violent atac” la persoana, ce nu ii face cinste.
Total de acord cu dvs. Cornea incearca sa apere cu orice pret ceea ce nu prea mai poate fi aparat, atata timp cat Patapievici, cel putin, s-a descalificat ca intelectual prin atitudinea sa fata de regim si prin manifestarile artistice pe care le-a girat in calitate de presedinte ICR.