Ca în fiecare dimineață și azi am pierdut destul de mult timp în fața calculatorului citind presa, atât cea internațională, cât și cea autohtonă. Astăzi m-a frapat, în mod deosebit, o diferență de fond între titlurile din presa internațională și cele din presa noastră mioritică. Fie că vorbim de Bew York Times, The Telegrapgh, Corriere della Sera, Die Welt, Der Spiegel sau Le Monde, prima știre importantă era ce referitoare la scurgerea de informații privind războiul din Afghanistan. Mai exact se pare că încă din 2007 administrația americană este la curent cu faptul că serviciile secrete pakistaneze ar furniza ajutor trupelor de teroriști. Nu s-a șiut nimic despre această informație până ieri, dar astăzi toată presa internațională vorbește despre asta. Cu excepția ziarelor germane (care tratează tragicul eveniment de la Love Parade Duisburg) știrea menționată anterior se află în prim-plan.
În presa românească, în schimb, această știre este dosită în cotloane aproape invizibile și dacă te interesează această temă cu greu poți afla ceva amănunte din presa românească. Știu că în jurnalism unul dintre criteriile care stabilește importanța unei știri este legea proximității. Dar mă întreb, acest criteriu oare nu există în Franța, Germania sau Anglia? Mă îndoiesc că nu ar exista!
Cred că aici intervin niște considerații de fond. Probabil noi românii suntem preocupați mult prea mult cu ceea ce se întâmplă la noi și din acest motiv practic ne auto-izolăm din punct de vedere mediatic. Pentru un adevărat consumator de presă mă îndoiesc că toată tevatura cu bonurile fiscale ar fi mai importantă decât aceste noi informații ce ies la iveală dintr-un război controversat. Din punct de vedere mediatic presa românească nu pare a se simți parte integrantă dintr-un flux mediatic global. Prea românească nu dorește să se implice în dezbaterea jurnalistică internațională. Oare se teme? Care ar fi motivele pentru această teamă?
Mulții gazetari deplâng soarta presei scrise din România dar cu o astfel de atitudine autarhică vina trebuie căutată în interiorul presei însăși și nu la consumatorul de presă.
Aștept opinii!
Vin si eu cu niste mentiuni despre “presa” autohtona, mai mult ca sigur fiind mentiuni arhicunoscute. De exemplu la noi pentru primul plan vor concura tot timpul 2 nuri si un tanga minuscula, alaturi de o stire precum cuceririle lui X sau aventurile lui Y, cu sanse de reusita din partea persoanei cu nuri. Iar belele din tara noastra sa fie norocoase daca prind vreo steluta minuscula pe primele pagini. Recunosc ca nu tot timpul e asa, nu la toate ziarele, insa nici nu cred ca vom avea sansa sa vedem primand o stire la nivel global, cand noi avem de promovat incultura.
O ultima remarca o fac la zilnicele stiri sportive, despre fotbal evident (ca se pare ca restul sporturilor sunt demult uitate in colturi umbrite), stiri cu titluri pompoase, din care nici virgula nu sunt sigura ca e reala. Si adunand toate acestea la un loc pot sa fac o clasificare lejera a jurnalistului roman, cel prezent 99% in ziarele romanesti. Clasificarea nu are rost sa o expun fiindca o stim cu totii.
De ce imi pare insa rau… de jurnalistii care chiar sunt sau ar fi apti de a scrie o stire adevarat intr-un ziar adevarat, nu doar pe un blog. Si din pacate acestia incep sa devina o specie rara, pe cale de disparitie
aveam o presa mediocra, fie ca vorbim de presa scrisa sau cea audiovizuala. nici ziarele nu au o orientare (dreapta sau stanga), cum de exemplu au the guardian (stanga), the telegraph (dreapta). in presa romaneasca scriu doar mediocritatile din pacate. intereseaza doar senzationalul (presa gen the sun).
Aşa m’am enervat eu, ieri, până’n pragul depresiei sau, cel puţin, pân’la limita abandonului…
Presa romaneasca este una din cele mai tabloidizate din lume. Si ziarele cu pretentii de Quality au scapari spre tabloid. Iar subiectele facile nu necesita atata munca ca un subiect de analiza.
Conteaza aceasta stire pt noi exact cat hartia pe care e tiparita !
Pt actuala situatie politica, economica si sociala din Romania ce se intampla prin lume si nu are tangenta cu noi nu are prea multa importanta (pt unii).
Am o intrebare tampita: in afara de faptul ca suntem membrii NATO si trebuie sa sa participam la aceasta campanie asa zis “contra terorismului” , pt ce altceva mai e armata romana prin Iraq si Afganistan (chestia cu democratia si alte astfel de bla-bla-uri sunt pt copii) ?