Am o prietenă care stă la bloc. Bun până aici nimic interesant. De curând ea a început să-și renoveze apartamentul. A angajat pe bani multi o echipa de ”specialisti” sub mâinile cărora apartamentul ar urma să-și schimbe fața. Cred că știm cu toții cum stau lucrurile la bloc, mai ales când vrei să renovezi, ceea ce implică, fără doar și poate, ceva gălăgie în plus. Poate că majoritatea oamenilor înțeleg situația pentru că sunt conștienți de faptul că le va veni și lor cândva rândul să renoveze, așa că nu intervin. Dar în fiecare scară există cel puțin o persoană care începe să facă precum locomotiva unui tren ce intră în gară.

Așa s-a întâmplat și în cazul prietenei mele. Culmea, nu e o persoană în vârstă. Și are o circumstanță atenuantă: are un copil micuț. Bun, într-o zi merge distinsa doamnă cu o falcă în cer și una în pământ la harnicii muncitori din apartament să le spună că ea cheamă poliția și inspectoratul (în construcții) pentru că, zicea ea, sigur nu au autorizație. Șeful muncitorilor începe să-i explice că pentru ceea ce fac ei nu este nevoie de autorizație de la inspectorat, pentru că este doar o renovare interioară, nu se dau jos pereți etc etc. Dar distinsa doamnă nu s-a lăsat. A țipat în continuare de și-a trezit și copilul, și încă jumătate din locatarii care își făceau siesta.

Meșterul încearcă el să negocieze, dar nu prea se poate. În cele din urmă cad de acord că sistează lucrările între ora 14 și ora 16 chiar dacă au doar de dat cu lavabil, că poate urechiușele distinsei locatare sunt deranjate și de zgomotul pe care-l face trafaletul atunci când rulează pe perete. Că doar și meșterii erau fericiți cu o pauză de două ore!

Dar lucrurile nu s-au terminat. După doar o zi, distinsa locatară nu mai era de acord cu cele 2 ore de pauză, vroia o sistare a lucrărilor între orele 12 și 17. Meșterii o pun în temă pe amica despre care vorbeam. Își ia inima în dinți și merge să vorbească cu distinsa locatară. Doar că este greu să transmiți ceva atunci când receptorul, doar când te vede, începe să facă precum o sirenă de pompieri. Și începe distinsa locatară cu argumentația: ”că îmi moare copilul din cauza zgomotului, tremură tot, îl traumatizați” etc. Prietena în discuție încearcă să-i explice că nu o să dureze mult dar că a trebuit să-și renoveze casa și ar fi utilă o înțelegere a situației pentru că, la un moment dat, chiar distinsa locatară va dori să-și renoveze prin casă iar atunci femeia sirenă vine cu argumentul suprem: ”trebuia să mai amâni renovarea până crește copilul”. Mă întreb ce mai e de zis la o astfel de replică? Eu aș rămâne perplex.

Dar Dar discuția continuă, și distinsa locatară este rugată să o sune pe proprietara apartamentului cand e vreo problema si nu să se ducă la meșteri cu o falcă în cer și una în pământ. Și aici intervine un alt moment de cotitură: distinsa locatară neagă vehement că ar fi fost cu jalba-n proțap la meșteri.

-Nu eu nu am fost!

-Păi meșterii mi-au zis că ați fost și în cadrul discuției chiar dvs. ați recunoscut că ați fost.

-Adică vrei să zici că mint? Eu nu am fost, ce nu înțelegi?

-Bun, atunci haideți cu mine sus la muncitori să clarificăm treaba și să le spunem să nu mai mintă.

-Nu vin. Și gata.

Despre această distinsă locatară ar mai fi multe de povestit, dar nu dorim a ne lungi.

Menționez doar că distinsa locatară este ÎNVĂȚĂTOARE. Acum sincer, dvs. v-ați lăsa copiii pe mâna unei astfel de învățătoare?