Îmi amintesc melodia lui Louis Armstrong: „What a wonderful world”. Un text idilic, plin de sinestezii care îţi îmbată sufletul cu alcoolul binelui ce a mai rămas în noi, dar care stă adesea la fermentat. Videoclipul este însă genial: acestor cuvinte le sunt asociate doar imagini socante, preluate din războaiele ce împânzesc toată lumea. Întradevăr, trăim într-o lume minunată, dar plină de ură!
Trăim una dintre contradicţiile fundamentale ale lumii de azi: fiecare om aleargă în căutarea fericrii, deci a binelui, însă lumea e plină de răutăţi. De multe ori cei consideraţi oameni buni vor să impună binele prin rău, alţii consideraţi răi de multe ori ajung să facă bine. NU cred că există un om absolut bun şi altul absolut rău. Binele şi răul sunt sunt doar nişte complemente circumstanţiale uzate aleatoriu pentru a explicita fraza vieţii. Deci circumstanţele pot provoca orice fiinţă să aleagă intre aceste două complemente. Uneori este ales binele, alteori răul! Într-o viaţă, cu siguranţă, fiecare om a ales si pe unul şi pe celălalt. Cu toţii suntem nişte agramaţi care nu ştim să folosim coerent aceste complemente şi facem confuzii grave, inversiuni iremediabile, metafore letale, epitete violente, comparaţii absurde, hiperbole subdezvoltate etc.
În aceste condiţii, a judeca un semen nu este doar un păcat, ci o analiză gramaticală defectuoasă. Judecătorii altora devin astfel nişte agramaţi cultivaţi, care se cred în stare să analizeze alte fraze dar nu sunt în stare să se exprime coerent.
Bravo, Dane, mi se pare unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-ai scris pana acum.
Multumesc, Dane
Pacat ca invatam din povesti ca personajele sunt fie pozitive, fie negative. Cum ar fi daca zmeul ar fi cel ce ajuta furnicile? Sau daca fat-frumos ar trebui sa sacrifice unul din frati pentru a deveni imparat?
Ce spui tu cam asa e, dar intrebarea ar fi cum ne folosim de toate informatiile astea pentru a progresa, pentru a optimiza timpul pe care-l petrecem in lumea asta? Ce facem dupa ce constientizam ca nu putem judeca? Cum argumentam “alegeri corecte” si “drumuri bune” si cum definim progresul?
Da, si mie mi-a facut placere sa citesc eseul tau, desi mi-ar fi placut sa fie mai lung. Si.. as vrea sa adaug ceva… pentru cei care l-au citit pe Goethe si isi amintesc de Mephisto, acesta i s-a prezentat lui Faust in felul urmator: “Ich bin ein Teil der jenen Kraft / die stets das Bose will und stets das Gute schafft” (o incercare de traducere: “Eu sunt o parte din acea forta / care mereu doreste raul si totusi mereu bine face”.
Binele si raul se raporteaza la noi. Daca vremea de afara imi place MIE, atunci e BUNA, daca pensiile au scazut dar MIE mi-a crescut salariul, atunci e BINE… daca echipa MEA de fotbal a castigat, e FOARTE BINE… daca Romania, tara MEA, a iesit din criza, e BINE, indiferent de ce se intampla in Grecia sau Africa… mai vreti exemple? Desigur. Daca filmul de aseara exprima ideile mele cele mai profunde, atunci e un film BUN, daca un tip a lasat-o pe prietena lui, frangandu-i inima, dar a facut-o pentru mine, atunci e BINE… daca noi am castigat razboiul, e BINE… daca meteoritul X nu ne-a lovit, e BINE… daca omenirea exista, e BINE… daca masina era sa ma loveasca pe mine, dar l-a lovit pe altul…. e bine…. si bineinteles ca vecinul care ma atentioneaza de fiecare data cand arunc ambalaje pe jos sau fumez pe casa scarii e raul intruchipat
Te-am văzut supărat pe Twitter că nimeni nu pare să bage în seamă textele tale. Nu este cazul să te superi. De obicei, sâmbăta şi duminica traficul este mai redus, iar de câteva săptămâni am remarcat o scădere per ansamblu. Când te adresezi unui public restrâns, însă nu limitat
, este foarte probabil să ai impresia existenţei unei bariere de care nu poţi trece. Ţine-o tot aşa şi vei avea şi rezultate.
Dacă nu comentăm de fiecare dată nu înseamnă că nu citim de fiecare dată
Tare, imi place, din acest motiv nu are rost vreun comentariu.