Cum isi bate joc RATT -ul de pensionari

Cozi la chioscurile RATT din P-ta 700

RATT -ul nu a excelat niciodată prin bună organizare sau respect față de cei care din diferite cauze sunt nevoiți să apeleze la serviciile regiei. Transportul în comun din Timișoara este un fel de gaură neagră, în sensul că te urci în tramvai dar nu știi dacă vei coborî din el pe picioarele tale.

Dincolo de aceste aspecte, la nceput de 2012 RATT -ul excelează prin dezorganizare în ceea ce privește acordarea legitimaților gratuite de transport pentru pensionari. Astfel, RATT -ul a decis că pensionarii trebuie să-și prelungească abonamentele prin încărcarea cartelelor magnetice introduse acum ceva vreme. Această hotărâre s-a dovedit a fi un fiasco total și personal nu înțeleg de ce un pensionar trebuie să-și reînnoiască anual acea legitimație având în vedere că nimeni și nimic nu îl va scoate din acest statut social.

Ceea ce a urmat a fost extrem de previzibil: la toate chioșcurile de bilete ale RATT s-au format cozi imense, atât de imense încât ceilalți beneficiari ai serviciilor de transport în comun trebuiau să stea câte o oră ca să-și ia un bilet de călătorie sau un abonament. Acum, de regulă ceilalți călători merg și ei la lucru, unde, ce să vezi, trebuie să ajungă la timp, iar statul cu orele la chioșcul de bilete este un lux pe care un om normal nu și-l poate permite. Pensionarii au fost nevoiți și ei să tea în frig. Concluzi: totală bătaie de joc la adresa călătorilor.

Era cât se poate de evident că paralizarea chioșcurilor de bilete nu era deloc benefică așa că ce s-au gândit oficialii RATT -ului? Au stabilit de azi pe mâine că legitimațiile pentru pensionari pot fi ridicate doar de la sediul de pe strada Intrarea Doinei. S-a creat o confuzie totală printre pensionari preț de câteva zile. Aceștia mergeau la chioșcuri, de acolo erau trimiși la adresa sus menționată. Nimeni nu știa exact ce unde și cum. Astfel RATT-ul parcă le-a transmis subtil pensionarilor: ”ia mai mergeți voi la plimbare puțin că poate așa vă trece pofta de abonamente gratuite”. Numai că pensionarul are timpul de partea sa! Așa că pensionarii s-au mutat cu toții la sediul de pe Intrarea Doinei. Rezultatul? S-a format o singură coadă compusă din toate cozile de la chioșcurile de bilete. Mi-am amintit imediat cum era înainte de 1989 când stăteam cu mama practic o zi întreagă la coadă la măcelărie.

Văzând că s-a format o coadă ce abia mai putea fi cuprinsă cu privirea din fața sediului RATT, directorii regiei au atacat din nou frontal: ”Abonamentele gratuite se ridică în ordine alfabetică!”. Prin urmare, i-au trimis din nou pe pensionari la plimbare sperând că o vor lăsa baltă. Ce a urmat după această directivă era la fel de previzibil: un haos total. Nimeni nu știa cum și de unde se începe, la ce literă s-a ajuns ș.a.m.d. Nu exista, în primă fază, un tabel nominal ca să știe măcar omul cam pe când îi vine rândul. Practic li se cerea pensionarilor să se așeze la coadă în ordine alfabetică! Un exercițiu interesant într-un team building, dar total iresponsabil și sfidător în cazul pensionarilor.

Pesemne că în regiile autonome din Timișoara apucăturile de pe vremea împușcatului sunt încă extrem de bine văzute și ridicate la rang de virtute. Sfidarea călătorilor și bătaia de joc sunt ridicate la rang de lege în cadrul RATT.

Sfoara in tara

About Dan Patrascu