De când am început să scriu mai asiduu despre politică, am vorbit mereu despre principii, pentru că, în opinia mea, principiile sunt fundamentul esențial pe care se sprijină viața politică. Atunci când partidele politice nu își asumă în mod pragmatic propria identitate doctrinară, viața politică a unui stat devine un haos total, iar exemplu României este un exemplu excelent în acest sens. Din păcate!

Prin urmare, partidele de dreapta trebuie să fie de dreapta, altfel sunt doar o adunătură de oportuniști. În aceeași măsură, partidele de stânga trebuie să fie de stânga, altfel devin o adunătură de populiști. Discutând cu un bun prieten absolvent de științe politice, acesta îmi zicea că în România nu se pot aplica aceste principii momentan. Sunt parțial de acord. Există anumite circumstanțe în care pot exista excepții. Din punctul meu de vedere problema apare, însă, atunci când excepțiile devin norma generală, iar acțiunile specifice statutului unui partid devin o excepție.

În acest context nu pot decât să remarc o uriașă ipocrizie în ceea ce privește PDL-ul. Trompetele oficiale ale partidului încercă mereu să scoată în evidență că PDL-ul este un partid de dreapta. Ceea ce mă face să cred că aceste trompete nu gândesc cu capul lor, pentru că pe zi ce trece guvernul Boc devine tot mai stângist.

Să dăm câteva exemple. În ultima vreme atât Traian Băsescu, cât și miniștrii subordonați acestuia, vin cu un discurs de înfierare a oamenilor bogați. Astfel pentru PDL, chiar și clasa medie a ajuns să fie considerată o clasă de chiaburi. Astfel, guvernul marionetă Boc a devenit un guvern ”Saptecai”, haiducesc de-a dreptul. Toate măsurile fiscale introduse de ieri au ca scop să ia de la bogați și să dea la săraci. Bogații sunt considerați nesimțiti, hoți, îmbuibați. Probabil că cei de la PDL se inspiră din propria lor curte, dar asemenea măsuri sunt tot mai de stânga. Dacă un bogat este hoț, atunci problema nu se rezolvă impozitându-l, ci băgându-l la răcoare. Dar nu, guvernul Băsescu nu poate face așa ceva, că până la urmă își datorează poziția tomcmai hoților care-l sponsorizează.

Oricât s-ar chinuit strălucitele condeie PDL-iste să arate ce partid strașnic de dreapta este PDL-ul, nu au sorți de izbândă, pentru că măsurile ce le ia guvernul și motivația lor sunt total stângiste.

Un alt exemplu. Astăzi a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanția de Ugrență 62/2010 prin care se suspendă timp de doi ani plata despăgubirilor în numerar a foștilor proprietari deposedați în mod abuziv de către regimul comunist. Bun, înțelegem că este criză și știm că guvernul Boc/Băsescu este total depășit de ea, dar această măsură încalcă grav prevederile europene, devenind un ultraj la proprietatea privată, lucru care ar trebui să fie sfânt pentru un partdi de dreapta! Beneficiarii acestor despagubiri vor primi, în schimb, acțiuni la Fondul Proprietatea.

După ce Băsescu a preluat de facto frâiele puterii executive, după ce presa a fost considerată de președinte o vulnerabilitate  a siguranței naționale, iată că acum se accentuează politica haiducească tipică partidelor socialiste și se atentează și la proprietatea privată. Și atunci, nu de îndreptăm către un regim autoritar?

În mod cert, această nouă găselniță ”emilBOCiana” nu va trece neobservată prin instituțiile europene, iar România riscă sancțiuni destul de grave în acest sens, care pot ajunge chiar până la excluderea României din Consiliul Europei (cf. Hotnews.ro). Dar pe Băsescu nu cred că îl interesează asta. Probabil planul său de a deveni dictator a trecut acum la un stadiu mult mai avansat, și anume izolarea internațională a României!

Câteva considerații extrem de succinte despre ceea ce a tulburat și mai mult viața politică românească în ultimile două zile.

1. Judecătorii CCR nu sunt bunii samariteni, ci se gândeau la buzunarele lor, nu la Constituție! Să nu uităm că pentru ei problema era recalcularea pensiilor magistraților. Or declara Predescu că pensiile magistraților nu pot fi atinse pentru că ele sunt un drept constituțional, nu legal.

2. În același timp este ciudat cum Guvernul condus de un profesor universitar de drept constituțional a elaborat un proiect de lege pe alocuri neconstituțional. Cred că lui Emil Boc ar trebui să i se retragă dreptul de a preda la universități!

3. Din câte știu eu, Codul Fiscal nu poate fi schimbat prin ordonanță de urgență, după cum intenționează Guvernul, ci prin lege aprobată de parlament, care ar trebui să intre în vigoare după 6 luni! Oare mă înșel?

4. Dacă, să zicem, o bere costă la producător 3 lei, costul de producție este 2,5 lei (din 3 lei se scade 19%). Un TVA de 24% pe 2,5 lei ar duce la un cost de 3,1 Lei. Știu, exemplul nu este cel mai fericit. Dar arată un adevăr: costul real nu crește foarte mult, dacă cei care produc sau vând produsele nu cresc prețul mai mult decât crește TVA. Din păcate, sunt convins că foarte mulți agenți comerciali vor crește prețurile mai mult decât ar trebui din cauza creșterii TVA-ului.

5. Cum arătam și într-o altă ocazie, cresșterea TVA nu ajută cu nimic dacă nu este dublată de alte măsuri. Dar pentru aceasta, las să vorbească un specialist, dl. Stoica, pe blogul său Jeopardy:

Motorul cresterii economice trebuie turat: trebuie sa scada impozitele pe munca si pe profit. Aceste scaderi pot fi compensate prin cresterea TVA pana la 25% (limita maxima a UE) astfel incat totalitatea banilor pentru consum sa nu scada. In acest fel producatorii romani vor avea un avantaj competitiv si se vor dezvolta in dauna importurilor. Astfel, balanta comerciala se va echilbra, cu impact asupra cursului de schimb. Intarirea cursului de schimb va duce la compensa cresterea inflatiei datorata de cresterea TVA. O crestere a TVA taie practic din veniturile celor nefiscalizati si compenseaza anularea scaderii cu 15% a pensiilor.

Alte posibile masuri:

- eliminarea / reducerea subventiilor: de exemplu pentru transportul in comun
- cresterea varstei de pensionare
- banii economisiti prin cresterea varstei de pensionare pot fi folositi de contribuabili pentru pensii private, astfel incat daca cineva vrea sa iasa la pensie la 55 de ani, sa contribuie din propriul buzunar pentru asta
- privatizarea — mai multe detalii aici. Privatizarea – corelata cu reducerea impozitelor pe munca si activitati economice – va aduce investitii, economia va fi relansata.
- controlarea celor 920.000 de pensionari de invaliditate. Probabil doar 200.000 sunt intr-adevar invalizi si poate ar merita mai multi bani decat primesc acum, insa nu pot pentru ca 720.000 dau spaga la medici si alte autoritati pentru a capata aceste beneficii. Hotii trebuiesc pedepsiti si banii recuperati
- reducerea fondului de salarii pentru bugetari nu cu 25%, ci cu 30%.

NB: materialul a fost scris ieri, înainte ca Guvernul să anunțe mărirea TVA-ului. Deși autorul vorbește de 25% TVA, Guvernul l-a ridicat la 24%.

Cu singura mențiune că părerea mea de neavizat ar fi ideea unui TVA diversificat. Adică să rămână la 19% pentru alimente, haine și produse de bază, și să crească la 24% la toate celelalte categorii de produse.

6. Guvernul Boc și președintele Băsescu nu mai sunt conducătorii legitimi ai României, atâta timp cât au propus cu vehemență o măsură care s-a dovedit neconstituțională!

Restul e tăcere!

În mod normal, marți se va vota asupra moțiunii de cenzură înaintată de PSD împotriva Guvernului Boc IV. Sub amenințarea excluderii din partid, votul va fi extrem de strâns. Se estimează că PSD și PNL ar mai avea nevoie undeva intre 20 și 30 de voturi pentru a demite Guvernul Boc, iar băieții lui Ponta nu stau deloc cu mâinile-n sân ci încearcă să fie cât mai convingători. Și cum poate fi un politician, lider de partid, convingător? Propune carnete de membru și funcții de conducere celor care vor vota împotriva Guvernului. Asta da politică. Decât așa, mai bine să rămână Guvernul Boc în funcție. Voi explica și de ce.

Etic vorbind, scopul nu scuză mijloacele! Bun, înțeleg că momentan rațiunea de a exista a PSD-ului și a PNL-ului este aceea de a-l vedea mazilit pe Boc, eventual chiar și pe Băsescu. Adică cei din PSD vor să schimbe prin nesimțiri un guvern de nesimțiți. Îmi pare rău, dar la un asemenea demers eu spun ”pas”, pentru că schimbarea Guvernului nu ar aduce, de fapt, absolut nicio schimbare ci ar perpetua nesimțirea! Așa că aceste ”deal” nu ne avantajează. Adică să întârzie tranșa de la FMI doar din cauză că noi ne chinuim să schimbăm niște nesimțiti punând în loc alți nesimțiti? Nu câștigăm nimic.

Dar am și o motivație mai politică. Mi se pare atât de grotesc cum toți liderii din opoziție tot declară că sunt gata să preia funcția de premier. Adică încă nici nu a trecut moțiunea, dar deja cei din opoziție au început campania electorală pentru funcția de premier. Și atunci cum poți să spui că îți pasă de soarta românilor, când tu țintești doar ciolanul. Știți ce ar fi făcut niște lideri politici responsabili? S-ar fi pus la masă cu cei mai buni economiști și juriști pe care îi au și ar fi contruit împreună un program viabil ca alternativă la cel prezidențial! Ar fi venit în fața poporului și ar fi spus: ”Acesta este programul nostru. Pentru asta ne luptăm!” Dar ce fac liderii opoziției de fapt? Vin fiecare separat și spun poporului ”Programul nostru este mazilirea trio-ului Boc-Băsescă-Udrea. Dincolo de asta, vrem singuri la guvernare. Nu avem un program macroeconomic bine definit, dar asta se poate ajusta pe parcurs”. Păi să ai încredere în demersul unei astfel de opoziții?

În al treilea rând, trebuie să subliniez o realitate cruntă. Bun, trece moțiunea, cade Boc, se cutremură Bucureștiul. Băsescu va trebui să propună alt prim-ministru care să-și formeze un cabinet. Oare cine va fi propunerea lui Băsescu? Tot Boc! Boc V. Și pe cineva va lua Boc cel de-al cincelea cabinet al său? Păi tot pe duduia Udrea, Blaga, Berceanu, Videanu, deci tot nucleul tare al clientelei politice.

Atâta timp cât opoziția nu vine cu un program comun anticriză, sper că moțiunea nu va trece. Pentru că doar aruncarea unor principii disparate gen ”impozitarea progresivă a pensilor mari” nu este o soluție macroeconomică. Un program coerent trebuie să se bazeze pe cifre și calcule. Nici PSD și nici PNL nu le-au făcut de la A la Z. Dar atât Antonescu, cât și Ponta se văd prim-miniștrii într-un guvern monocolor, roșu pentru Ponta sau galben pentru Antonescu. În fața unor astfel de atitudini puerile nu poate decât să îmi vină râsul și apoi lacrimile!

P.S. O alta analiza pe aceasta tema puteti gasi AICI.

Primăvara începe să-şi facă simţită prezenţa vioaie, cel puţin din punct de vedere meteorologic, căci în buzunarele românilor iarna este mai grea ca niciodată şi primăvara se lasă aşteptată mai ceva ca luminiţa de la capătul tunelului, de la care, oricum, ne-am luat gândul. După o îndelungă absenţă din spaţiul public, care cred că poate fi pusă pe seama hibernării, neuronii preşedintelui Traian Băsescu încep să se dezmorţească, astfel încât, după două luni şi jumătate de tăcere, distinsul preşedinte a repus pe tapet problema modificării Constituţiei. Că doar în noiembrie boborul suveran aşa a decis. Lăsăm deoparte, cel puţin deocamată, contextul în care Traian Băsescu a reaprins focul schimbării Constituţiei şi încercăm să ne concentrăm asupra obiectului principal al dezbaterii, respectiv, introducerea parlamentului unicameral şi reducerea numărului de parlamentari de la 469 la 300 de spartani.

Dar înainte de a trece la analizarea acestor subiecte se cuvine a menţiona care este poziţia principalelor partide exprimată după consultarea cu preşedintele Traian Băsescu ce a avut loc marţi, 16 martie. PSD-ul subliniază că momentul ales pentru dezbaterea referitoare la modificarea Constituţiei este ales foarte prost, dat fiind faptul că România se află, practic, în pragul unui colaps financiar datorat guvernelor Boc 1, 2, 3 şi 4. Dar, în ceea ce priveşte subiectul propriu-zis, PSD-ul susţine menţinerea unui parlament bicameral, dar cu un număr redus de parlamentari. În ceea ce priveşte atribuţiile preşedintelui, PSD-ul consideră că acesta ar trebui ales prin vot direct de către cetăţeni, dar că atribuţiile sale ar trebui definite mult mai clar pentru a evita ingerenţele tot mai dese în viaţa Guvernului, a Parlamentului şi a Justiţiei.

PNL-ul se situează pe o poziţie foarte similară, considerând că o modificare a Constituţiei este necesară, dar că parlamentul bicameral este un câştig al României moderne şi nu ar trebui renunţat la una dintre camere.

Pornind de la aceste premize, cred că a venit vremea să discutăm fără resentimente, fără simaptii si antipatii făţise, să judecăm la rece analizând lucid datele de care dispunem. In cele ce urmează aş dori să prezint câteva date de care cred că orice discuţie in acest sens ar trebui să tină cont.

State cu parlament unicameral

Adversarii declaraţi şi înrăiţi ai Preşedintelui Băsescu fac adesea enumerări extrem de tendenţioase atunci când vorbesc despre ţări în care funcţionează un parlament unicameral, vorbind doar despre state precum Belarus şi Cuba. Privind obiectiv lucrurile, iată care sunt ţările din UE cu parlament unicameral: Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Portugalia, Bulgaria. Suedia, Slovenia, Slovacia, Malta, Luxemburg. Lituania, Letonia, Cipru.

Iată că pe lista statelor cu parlament unicameral se află cele trei state în care nivelul de trai este cel mai ridicat din Europa: Danemarca, Suedia, Finlanda (excluden teritorii precum Liechtenstein, Andorra, Monaco etc). Trebuia subliniat că două dintre aceste trei tări sunt monarhii parlamentare, în spetă Danemarca si Suedia. Apoi, regăsim pe această listă un număr însemnat de ţări care au trecut prin comunism ca de exemplu: Estonia, Lituania, Letonia, Ungaria, Slovacia.

Un alt aspect extrem de interesant este ca aproape toate statele cu parlament unicameral sunt ori republici parlamentare, ori monarhii parlamentare. Danemarca si Suedia sunt monarhii prlamentare, in timp ce Portugalia, Ungaria, Slovacia, Letonia, Lituania, Estonia si Bulgaria sunt republici parlamentare.

Sa trecem acum la analizarea acestor date. Conform observatiilor noastre se pare ca un parlament unicameral recere un regim parlamentar, fie ca este vorba de monarhie sau republica. In Europa nu exista state cu parlament unicameral si care sa foloseasca un sistem politic prezidential sau semi-prezidential.

În orice stat, între puterea executivă şi cea legislativă există nişte mecanisme de control, menite să păstreze echilibrul între puteri şi să garanteze separarea puterilor în stat, un aspect fundamental al democraţiei de la care România nu se poate abate. Trecerea de la un parlament bicameral la un parlament monocameral dinamitează efectiv aceste mecanisme şi ele trebuie redefinite într-o nouă Constituţie. În mod cert, o astfel de modificare va duce la o sporire a prerogativelor ori către parlament, ori către puterea exacutivă, din care ar urma sa faca parte şi instituţia prezidenţială, ceea ce ar trebui să se concretizeze, în mod normal, ori într-o republică parlamentară, ori într-una prezidenţială. Din punctul meu de vedere, România nu este pregătită să treacă la un regim prezidenţial, pentru că în mentalul colectiv al politicianului român democraţia este extrem de şubredă. Se poate observa acest lucru atât în tabăra PDL-ului, dar, în ultima vreme, PNL-ul se chinuie să ne demonstreze că suferă de acelaşi simdrom, vezi, de exemplu, excluderea din partid a lui Catarama. Ar răme varianta unei republici parlamentare, care cred că ar fi o formă potrivită pentru România, cu toate implicaţiile ei, inclusiv alegerea preşedintelui de către parlament, în timp ce cetăţenii să voteze direct primul ministru.

Reducerea numărului de parlamentari

In mod normal, exista o legatura foarte stransa intre introducerea parlamentului unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Prin suspendarea unei camere s-ar reduce automat si numarul de parlamentari. Ramane insa intrebarea daca, nu cumva, numarul de parlamentari poate fi redus si daca se pastreaza forma actuala a Parlamentului?

Pentru a raspunde acestor intrebari, cred ca ar fi util sa analizam proportia parlamentar/numar de locuitori in statele a caror parlamente sunt bicamerale.

Franta: 1 parlamentar la 69.011 locuitori

Germania: 1 parlamentar la 123.538 locuitori

Italia: 1 parlamentar la 62.171 locuitori

Marea Britanie: 1 parlamentar la 43.948 locuitori

Spania: 1 parlamentar la 75.446 locuitori

Olanda: 1 parlamentar la 71.715 locuitori

Romania: 1 parlamentar la 45.839 locuitori.

Se poate observa astfel ca, procentual, Romania are mai mult parlamentari decat alte tari mari cu parlamente bicamerale. De regula in tarile mai mici aceasta proportie este mai mare, in medie 1 parlamentar la 35.000 locuitori. Romania are insa neajunsul ca nu poate fi considerata tara mica, dar nici mare precum Germania sau Franta. In acest caz cred ca punctul de orientare al Romaniei ar trebui sa fie Olanda, care are o populatie mai scazuta decat Romania si proportia  este de 1 parlamentar la 71.715 locuitori.

Daca Romania si-ar mentine parlamentul bicameral, dar ar scadea numarul de parlamentari la 300, ar ajunge la o proportie de 1 parlamentar la 71.662 locuitori, apropiindu-se de aceeasi proportie a Olandei pe care am considerat-o cea mai potrivita pentru Romania.

Analizand la rece toate aceste rezultate cred ca, obiectiv vorbind, solutia cea mai buna pentru Romania ar fi mentinerea Parlamentului bicameral si reducerea numarului de parlamentari la 300. Astfel, Romania s-ar inscrie in parametrii politicii care definesc unele tari unde nivelul de trai este foarte ridicat.

Dincolo de toate aceste aspecte, lucrul cel mai important este faptul că o modificare în legea fundamentală a unui stat nu poate fi făcută într-o manieră heirupistă, de azi pe mâine, în funcţie de anumite interese imediate ale anumitor cercuri de influenţă, fie ele moguleşti sau prezidenţiale. Este nevoie de o dezbatere publică temeincă şi responsabilă în care să se implice atât partidele politice, cât şi societatea civilă şi mijloacele de informare în masă.

P.S. Părţi importante din acest material au fost readaptate după un articol mai vechi pe care il puteti consulta AICI.

PDLizarea României continuă în paşi rapizi şi tinde să ne ducă tot mai mult spre instaurarea partidului unic. Deja cred că nu mai este o taină faptul că PDL-ul încearcă să pună stăpânire pe toate pârghiile de putere din stat. După alegerile prezidenţiale, matrozul lacheii săi şi-au văzut visul cu ochii reuşind să impună un guvern monocolor, mai cu seamă dictatura unui portocaliu putrezit.

Dar PDL-ul nu se opreşte aici. Doreşte cu orice preţ să facă din opoziţie doar un accesoriu decorativ prin concentrarea tuturor pârghiilor de putere în mâinile hulpave ale portocaliilor nesătui. În beţia sa euforică, PDL-ul a început azi un alt capitol al PDLizării României, şi anume bătălia pentru Senat.  Conform agenţiei de presă Mediafax, liderul grupului PDL din Senat, Traian Constantin Igaş, a anunţat, miercuri, în plenul Senatului, că în urma refuzului de a supune la vot cererea indenepdenţilor privind locurile în comisii, PDL va iniţia procedura de suspendare a lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Senatului. Motivul? Refuzul lui Mircea Geoană de a supune la vot cererea independeţilor de a-şi păstra locurile în comisiile de specialitate. Prin urmare, domnul Ignaş l-a acuzat pe Mircea Geoană de abuz.

În calitatea sa de senator, domnul Ignaş ar trebui să ştie, înainte de toate, că atunci când vorbim despre Preşedintele Senatului nu avem de a face cu o “suspdendare“, ci cu o eventuală “revocare“. De altfel, Mircea Geoană i-a atras atenţia domnului Ignaş asupra acestor confuzii terminologice care sunt inadmisibile pentru un parlamentar. Astfel, ni se confirmă (pentru a câta oară?) că lacheii marinarului preiau de la acesta inclusiv ignoranţa, Ignaş dovedind că nu a citit nici măcar odată în întregime regulamentul Senatului. Prin urmare, s-ar cuveni să-i reîmprospătăm puţin memoria domniei sale:

Art.30.-(1) Revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel puţin una din următoaerele împrejurări:

a)    încalcă prevederile Constituţiei;

b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului şedinţelor comune.

După cum vedem, litera a) nu a fot încălcată de Mircea Geoană, de unde rezultă că demersul de revocare al Preşedintelui Senatului pe care senatorii doresc să-l iniţieze are în vedere litera b). Senatorii PDL consideră un abuz, şi deci o încălcare a Regulamentului Senatului, că Mircea Geoană a refuzat să introducă pe ordinea de zi votarea cererii venite din partea independenţilor dependenţi de fărâmiturile care cad de la banchetul matrozului. Chiar dacă am admite că acesta ar fi un abuz, el este un caz singular şi nu o acţiune “repetată” aşa cum cere Regulamentul Senatului.

Dar să spicuim mai departe din Regulamentul Senatului pentru a vedea că, de fapt, senatorii PDL sunt cei care îl ignoră în totalitate:

Art.39.-(1) Preşedintele Senatului are următoarele atribuţii:

a)    convoacă Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare;

b)    conduce lucrările Senatului şi asigură respectarea programului orar şi a ordinii de zi;

Aşadar, preşedintele Senatului este cel care trebuie să asigure respectarea ordinii de zi! Ordinea de zi este întocmită de Biroul Permanent al Senatului cu o săptâmână înainte. Pe ordinea de zi de astăzi (pe care o puteţi consulta AICI), 3 martie 2010 nu figura nicăieri un vot în ceea ce priveşte cererea aşa-numiţilor independenţi. Prin urmare, Mircea Geoană nu a abuzat nicio clipă de funcţia sa, ci, dimpotrivă, şi exercitat-o în mod corect, cei care doreau să se abată de la Regulamentul Senatului fiind chiar senatorii PDL şi independenţii.

Art.87.-(1) Ordinea de zi poate fi modificată numai la propunerea Biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate şi urgente.

(2) Modificarea ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supusă spre aprobare Senatului şi se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii in curs.

Aşadar, conform regulamentului, independenţii puteau înainta o cerere de modificare a ordinii de zi doar pentru săptămâna viitoare, pentru motive bine întemeiate şi urgente. Cererea ar fi urmat să fie judecată şi votată vineri, iar în caz că apărea o majoritate favorabilă, problema lor putea fi introdusă pe ordinea de zi săptămâna viitoare. Asta ar fi trebuit să se întâmple conform regulamentului, pe care independeţii şi senatorii PDL îl ignoră cu desăvârşire, singurul regulament valabil pentru ei fiind voinţa Băsescului.

Oricum, cererea independeţilor este neregulamentară, atât timp cât ieri, Biroul Permanent al Senatului a hotărât că atunci când un senator îşi părăseşte partidul îşi pierde, automat, şi locul din comisiile de specialitate.

Prin urmare, cererea independenţilor dependenţi este doar un pretext nul din punct de vedere regulamentar şi juridic. Probabil PDL-ul se bazează pe o ulterioară decizie favorabilă a Curţii Constituţionale, încercând să impună în funcţia de Preşedinte al Senatului un membru de partid cu acte în regulă. Pentru ca noi să trecem cu vederea aceste tentative autoritare ale partidului portocaliu, ni se mai aruncă puţin praf în ochi, în speţă arestarea lui Antonie Solomon. Astfel atenţia opiniei publice este îndreptată în acea direcţie, iar când românul se va fi trezit din visare, ne vom da seama că PDL-ul are şi funcţia de Preşedinte al Senatului.

Noroc şi la mai mare!

Mul?i ar fi putut s? cread? c? dup? alegerlie preziden?iale scena politic? româneasc? va intra într-un moment de acalmie, într-o letargie paralizant? indus? de povara a?tept?rii unui nou scrutin care, deocamdat?, pare atât de îndep?rtat. Lucrurile sunt, îns?, mult mai complexe iar confruntarea preziden?ial? nu a fost altceva decât o simpl? b?t?lie dintr-un r?zboi de anvergur? în care sunt antrenate toate partidele: r?zboiul cu istoria.

Încrâncenarea cu care s-a dus b?t?lia pentru fotoliul preziden?ial ne-a f?cut s? credem, fie ?i numai pentru o clip?, c? dincolo de ea nu mai conteaz? nimic. Cel care a câ?tigat-o a f?cut poate gre?eala s? cread? c? victoria sa ar fi deliniat în mod iremediabil dou? tabere distincte: eternii înving?tori ?i eternii învin?i. Dup? cum era de a?teptat, PDL-ul a adoptat imediat o postur? auto-suficient? ?i arogant?, dovedind astfel c? baronii s?i Berceanu, Videanu, Blaga, Udrea nu sunt în stare s? citeasc? semnele vremurilor. Europarlamentarul Cristian Preda a avut, îns?, în?elepciunea de a trage un semnal de alarm?.

Cert este c? partidele de opozi?ie, respectiv PSD ?i PNL nu au stat prea mult s?-?i ling? r?nile ?i s?-?i deplâng? înfrângerea, ci au privit imediat spre viitor. Orice înfrângere ar trebui s? fie un plus de în?elepciune pentru învins, astfel încât, dup? cum este normal, în PSD ?i PNL au început s? apar? discu?ii referitoare la reorganizarea partidelor ?i la revizuirea programelor pe termen mediu ?i lung. S? vedem, pe rând, cum s-a manifestat acest fream?t al reorganiz?rii în cele dou? partide mari de opozi?ie.

PNL-ul ?i reconfirmarea unui lider cu carism?

Partidul Na?ional Liberal a pierdut, dar a pierdut cu capul sus. Crin Antonescu a ob?inut un scor mai mare decât cel al partidului, demonstrând c? este unul dintre pu?inii politicieni al c?rui mesaj poate da speran??. Din punctul meu de vedere, singura sc?pare a lui Crin Antonescu a avut loc atunci când a hot?rât s? se alieze cu PSD-ul pentru turul doi. În rest, a stat mereu ferm pe pozi?ii, spre deosebire de C?lin Popescu T?riceanu care “s-a gr?bit s? s?rute papucul la sultan” (cuvintele lui Crin Antonescu, citate pe Hotnews.ro).

Timp de o lun? ?i dou? s?pt?mâni liderii PNL au analizat ?i r?sanalizat situa?ia partidului ?i perspectivele de viitor, astfel încât “Delega?ia Permanent? a Partidului Na?ional Liberal a hot?rât ast?zi (30 ianuarie – n.r) ca în perioada 5 – 7 martie s? aib? loc, la Bucure?ti, Congresul Extraordinar al partidului. Decizia a fost adoptat? cu 85 de voturi pentru, 4 împotriv? ?i 26 de ab?ineri“ afl?m din comunicatul oficial al Biroului Permanent.

Dar schimb?rile din interiorul PNL nu se rezum? numai la alegerea unui nou pre?edinte sau reconfirmarea celui în func?ie, ci se dore?te inclusiv o reorganizare statutar? care ar urma s? ?in? cont de noile realit??i ale sistemului electoral, c?ci schimbarea de la sistemul de vot propor?ional la cel uninominal ar trebui s? conduc? la o reorganizare a tuturor partidelor. Pentru a crea lini?te ?i unitate în partid, Crin Antonescu dore?te ca membri PNL din Biroul Permanent s? fie ale?i pe baz? de mo?iune, ?i nu pe baza unor candidaturi individuale, ceea ce ar însemna c? pre?edintele ales vine la pachet cu o echip? de conducere anun?at? din timp. Din aceste motive, au deja loc întâlniri între membri Comisiei de Statut, una dintre ele având loc chiar ast?zi, 3 februarie, afl?m de pe site-ul Antena 3.

Aceste schimb?ri nu sunt deloc fortuite, ci bine gândite de c?tre Crin Antonescu, pre?edintele în exerci?iu. Prin aceast? formul? s-ar elimina func?ia de prim vice-pre?edinte, de?inut? momentan de Ludovic Orban. La prima vedere, am putea crede c? desfiin?area acestei func?ii ar crea tensiuni în partid. Lucrurile nu stau, îns?, chiar a?a. Îns??i aceast? func?ie a creat tensiuni, alimentate constant de liberalul Fenechiu. Renun?area la aceast? func?ie i-ar aduce lui Crin Antonescu sprijinul taberei Fenechiu, în timp ce Ludovic Orban ar urma s? fac? parte din echipa de conducere pe care Crin Antonescu o va prezenta la congresul extraordinar. Mai multe despre mizele acestor mi?c?ri pute?i citi în Evenimentul Zilei.

În tot acest context, Crin Antonescu este sprijinit de tot mai mul?i liberali, în timp ce tab?ra T?riceanu devine din ce în ce mai pu?in numeroas?. Probabil din aceste motive, C?lin Popescu T?riceanu evit? s?-?i anun?e candidatura la pre?eden?ia partidului, ?tiind c? nu prea are ?anse de a ie?i înving?tor. Singurul dezavantaj al lui Crin Antonescu este faptul c? dore?te s? r?mân? în opozi?ie ?i s? promoveze o politic? aspr? împotriva partidului de guvern?mânt, atitudine ce nu este primit? cu aplauze peste tot în teritoriu, c?ci mul?i primari PNL se plâng c? urmarea unei astfel de direc?ii va fi extrem de dur?, întrucât Guvernul Boc nu va fi foarte darnic cu primarii liberali. Împotrivirile par s? fie totu?i destul de nesemnificative ?i este greu de crezut c? domnul Antonescu î?i va pierde func?ia în urma congresului extraordinar din 5-7 martie.

Deocamdat? singurul contracandidat al lui Antonescu este Viorel Cataram?, o figur? estul de dubioas?, cu un trecut la fel de dubios, dac? ne amintim de afacerea SAFI. Probabil din aceste motive, liberalii nu prea se înghesuie s? aplaude candiatura lui Cataram?. Un exemplu în acest sens este parlamentarul liberal Alina Gheroghiu.

Înr?znesc s? spun c? realegerea lui Antonescu este condi?ionat? de modul cum va în?elege s? gestioneze tot scandalul referitor la proiectul Ro?ia Montan?. Conform informa?ilor de pe site-ul oficial al PNL, partidul dezaprob? proiectul de extrac?ie a aurului prin folosirea ceanurilor, în timp ce so?ia sa, europarlamentarul Adina V?lean, nu s-a sfiit s? fie în favoarea acestui proiect, organizând chiar seminarii în cadrul Parlamentului European la care a invitat doar sus?in?tori ai proiectului. Unul dintre opozan?ii proiectului este o alt? liberal?, doamna Renate Weber, care a participat neinvitat? la acele discu?ii, dar i-a fost interzis s? ia cuvântul. Astfel, pentru a-?i asigura înc? un manat în func?ia PNL-ului, Crin Antonescu ar trebui s? dezamorseze acest conflict al femeilor liberale.

PSD-ul ?i debarcarea unui lider dep??it de situa?ie

Forfota cea mai mare vine, dup? cum era e a?teptat, din partea PSD-ului, un partid care, practic, a avut victoria în mân?, cu un pre?edinte care s-a ?i bucurat pentru ea pre? de o noapte. Înfrângerea nu putea trece neobservat? ?i este absolut normal s? fi creat anumite convulsii în partid. Mircea Geoan? a demonstrat c? p?l?ria preziden?ial? este mult prea mare pentru el, indiferent c? vorbim despre pre?eden?ia PSD-ului sau cea a României.

În pofida aparen?elor PSD-ul nu a intrat în aceast? campanie electoral? ca un partid unit. Existau mai multe fac?iuni, mai multe grupuri care se bazeaz? mai pu?in pe prietenie. Pierderea alegerilor este prilejul afirm?rii pentru unul dintre grupurile care, pân? mai ieri, au stat în umbra lui Mircea Geoan?. Spre deosebira de situa?ia din PNL, Mircea Geoan? î?i va pierde func?ia de pre?edinte. Întrebarea este, cine va deveni noul pre?edinte al PSD-ului?

Miron Mitrea este unul dintre liderii PSD care ?i-a anun?at deja candidatura, chiar dac? cu o oarecare ezitare, datorat? a?tept?rii unei decizii din partea lui Cristian Diaconescu. Acum mai bine de dou? s?pt?mâni, MItrea a declarat c? îl sus?ine pe Critian Diaconescu pentru func?ia de pre?edinte al PSD-ului. Diaconescu nu a anun?at nimic, astfel încât pe 22 ianuarie, Miron Mitrea a hot?rât s? candideze chiar el. Ast?zi, pe portalul Hotnews.ro a ap?rut o informa?ie conform c?reia Miron Mitrea ?i Cristian Diaconescu au hot?rât s? refac? tandemul, avându-l îns? drept candidat pe Miron Mitrea.

Adrian N?stase este un alt lider PSD cu orgolii de pre?edinte ?i dore?te s? ocupe aceast? func?ie începând cu 20 februarie, data la care va avea loc Congresul Extraordinar PSD. Chiar dac? în ultima vreme este cu cei de la DNA în cârc?, N?stase se bucur? de sprijinul lui Ion Iliescu ?i al grupului acestuia de simpatizan?i, prin urmare, ?ansele sale de a câ?tiga cursa pre?eden?iei PSD sunt destul de ridicate.

O posibil? candidatur? “bomb?” ar putea veni din partea lui Radu Maz?re, primarul Constan?ei declarând luni c? ia în calcul aceast? op?iune, întrucât PSD-ul ar avea nevoie de “un lider cu sânge ca al meu”, citim în Evenimentul Zilei. Dincolo de influen?a sa ?i de excentricitatea de care d? dovad?, Radu Maz?re pare s? nu aibe, îns? prea multe ?anse.

Dar, la fel ca in cazul PNL-ului, nici în PSD nu se rezum? totul la alegerea unui nou pre?edinte, ci exist? idei pentru o reorganizare a partidului pe termen mediu si lung. Spre deosebire de PDL, dezbaterile din cadrul PSD au fost ceva mai civilizate. Victor Ponta, de?i a declarat c? nu inten?ioneaz? s? candideze pentru ?efia partidului, a publicat pe site-ul s?u un proiect in 22 de puncte pentru reorganizarea PSD-ului. Un r?spuns punctual a venit din partea lui Miron Mitrea care a publicat pe blogul s?u o analiz?, adesea critic? dar civilizat?, a celor 22 de puncte propuse de Victor Ponta. În propunerea sa, Victor Ponta marja pe ideea c? partidul trebuie s? se reorganizeze în conformitate cu noul sistem electoral uninominal, în timp ce Mitrea atr?gea aten?a ca un partid nu se poate reorganiza de fiecare dat? când se schimb? sistemul de vot. De asemenea, Miron Mitrea nu a ezitat s? critice abilit??ile de lider ale lui Mircea Geoan?.

Concluzii

Reorganizarea partidelor este, în acest moment, o condi?ie sine qua non pentru supravie?uirea lor în prima linie a vie?ii politice române?ti. PNL-ul are un lider capabil care va reu?i s? recâ?tige un mandat în fruntea partidului, în timp ce PSD-ul va renun?a, aproape sigur, la liderul s?u actual. Astfel, PSD-ul cade prad? unor tensiuni mult mai mari, în timp ce PNL-ul se bucur? de o oarecare stabilitate, fapt la care a contribuit din plin Crin Antonescu prin propunerile de reorganizare a partidului, menite s?-l atrag? de partea sa chiar ?i pe Fenechiu.

În PSD exist? mai multe grupuri de interes care se lupt? între ele pentru fotoliul de pre?edinte al partidului sub privirea atent? a lui Ion Iliescu.

Contextul reorganiz?rii este extrem de favorabil PNL-ului care pare a fi un parti unit, spre deosebire de PSD. Mai mult, printr-o opozi?ie constructiv?, PNL-ul ar putea câ?tiga destul de mul?i simpatizan?i în anii urm?tori, iar Crin Antonescu pare s? fie extrem de con?tient de acest aspect, pentru c? programul s?u este unul care pune accent tocmai pe aceste puncte.

Astfel, trebuie luat un calcul un alt aspect. Atât PDL-ul cât ?i PSD-ul au tentative de a ?ine în ?ah PNL-ul ar?tând mereu cu degetul spre un iminent sistem electoral uninominal majoritar, de tip “câ?tig?torul ia totul”, un sistem care la prima vedere are dezavantaja cu totul PNL-ul. Totu?i, dac? liberalii vor avea în?elepciunea de a fructifica la maxim ?ansa pe care reorganizarea partidelor le-o ofer?, nu cred c? ar trebui s? se team? de un sistem electoral uninominal majoritar. De altfel, Crin Antonescu a reiterat în repetate rânduri faptul c? PNL nu se teme de sistemul uninominal majoritar, iar acest lucru ar trebui s? le dea de gândit liderilor PSD ?i PDL. În cadrul dinamicii triadei PDL-PSD-PNL în urm?torii ani cred c? se pot petrece mai multe schimb?ri de ierarhie, astfel încât, într-o prim? faz?, PNL-ul ar putea deveni partidul de pe locul doi, în contextul în care PDL-ul se obstineaz? s? duc? o politic? discre?ionar?, clientelar? ?i oligarhic?, lucru ce ar putea costa scump, c?ci PDL-ul f?r? B?sescu pre?edinte tinde s?-?i piard? principiul unificator.

Dup? cum am v?zut, scena politic? din România se afl? în mi?care. Toate partidele se preg?tesc deja pentru alegerile parlamentare din 2012. De abia acum începe s? se fac? politic?, pân? acum s-a f?cut r?zboi!