Am citit de mai multe ori pe diferite bloguri de dreapta (in acest caz sustinatori ai presedintelui Traian Basescu) cum ca PNL ar fi un partid de stanga. Ca si argument principal era propus faptul ca in SUA, de exemplu, liberalii sunt de stanga, partidele liberale contopindu-se cu partidele de centru stanga. Astfel in SUA a luat nastere Partidul Democrat. In Anglia, dupa cel de al doilea razboi monial, Partiul Liberal s-a unit cu Partidul Social Democrat, dand nastere Partidului Liberal Democrat, un partid care se afla oricum in umbra Laburistilor si a Conservatorilor. Prin acest material nu as dori sa desfiintez din temelie o astfel de teorie, ci sa o nuantez putin facand apel la o retrospectiva istorica.
In primul rand, trebuie facuta o distinctie clara intre liberalism ca si curent filosofic si liberalism ca si realitate politica palpabila. Ca si curent filosofic, liberalismul a fost teoretizat de John Locke (1632-1704), care in lucrarea sa fundamentala, Two Treatises of Government, vorbeste despre principiul separarii puterlior in stat pentru a putea slavgarda principelele drepturi naturale ale omului: dreptul la viata, dreptul la libertate si dreptul la proprietatea privata dobandita printr-o munca onesta. Rationamentul lui Locke este canalizat impotriva scrierilor lui Sir Robert Filmer, care reprezenta aripa conservatoare a politicii englezesti de atunci si care era promotorul unor teorii precum reptul divin al suveranului. In cuvinte simple, Filmer sustinea ca legitimitatea monarhului vine direct de la Dumnezeu.
Astfel intram in contact cu doctrina conservatoare care in acele vremuri sustinea ideea unei societati stratificate social conduse de un suveran ajutat de aristocrati. Din punct de vedere etic, conservatorii sustineau valorile societatii traditionale, mai cu seama valorile crestine.
Cei care l-au urmat pe John Locke in aceasta viziune asupra politicii au dus mai departe teoriile liberale, introducand ideea unei economii libere (laissez-faire) in care statul nu ar trebui sa se implice. Teoreticienii cei mai importanti ai liberalismului au fost Montesquieu, Rousseau, Voltair, Hume, Adam Smith s.a.m.d.
Rezultatul cel mai fecund al liberalismului a fost Revolutia Franceza, moment in care, pentru prima data, principiile liberale au fost puse in practica la nivelul unui stat. De mentionat ca inclusiv distinctia dreapta-stanga a aparut tot atunci, referindu-se la asezarea din Parlament a politicienilor. In partea dreapta stateau asezati sustinatorii asa-numitului Ancien Regime, in timp ce in partea stanga erau asezati sustinatorii republicii si ai secularizarii. Prin urmare, dupa Revolutia Franceza, liberalii erau de stanga, in timp ce conservatorii erau de dreapta.
In acest context apare o prima problema destul de spinoasa. Culmea stanga de atunci sustinea exact principiile pe care le sustine dreapta din zilele noastre, respectiv drepturile fundamentale ale fiecarui om, economia de piata, pluripartidismul, sistemul democratic. Prin urmare, in decursul istoriei a avut loc o inversiune ideologica intre dreapta si stanga.
Cum s-a ajuns la o asemenea inversiune? In secolul al XIX-lea doctrina conservatoare pura se afla intr-un imens declin din cauza blocarii ideologce pe pozitii extrem de arhaice care nu puteau tine pasul cu modernizarea care avea loc in SUA, un stat care s-a bazat, inca de la inceputul sau, pe principiile liberale. De altfel, Frierich Hayek explica in articolul Why I Am Not a Conservative tocmai faptul ca incercarea de a exporta in SUA un conservatorism de tip clasic nu a putut da roade din cauza ca acolo nu a exitat traditia unei societati puternic stratificate, cum era cazul Europei. Astfel liberalismul ca si curent filosofico-politic s-a impus tot mai mult in cercul conservatorilor (de dreapta) care au renuntat la stratificarea societatii, la legitimitatea divina a suveranului, indreptandu-se spre o viziune mai democratica asupra statului. Cu alte cuvinte, din punct de vedere ideologic, dreapta a trecut la stanga, fiind numita, formal, tot “dreapta”.
Aparitia partidelor socialiste au schimbat putin structura esichierului politic, astfel incat ultimii aparuti au fost incadrati curentului de stanga, conservatorii curentului de dreapta, in timp ce liberalii au fost considerati de centru, schimbare despre care vorbeste si Hayek in operele sale.
Un alt moment important in ceea ce priveste polarizarea esichierului politic a fot criza mondiala din anii 30. Practic, multi teoreticieni au inceput sa puna la indoiala capacitatea principiilor liberale de a sutine o dezvoltare economica durabila. Liberalii traditionalisti sustineau atunci ca acea criza nu s-a datorat liberalismului in sine, ci datorita faptului ca, in pofida principiilor, statul s-a implicat mult prea mult in economie. Dar, pentru oameni aceste ipoteze nu indulceau cu nimic realitatea crunta, astfel incat liberalii au inceput sa se apropie putin de partidele socialiste. Programul New Deal propus de Franklin Roosvelt se baza in continuare pe principiile liberale, dar statului i-a revenit rolul de a reglementa anumite aspecte ale vietii, precum educatia si sistemul sanitar. De asemenea, sub indrumarile lui John Meynard Kynes s-au constituit anumite organisme financiare centrale care ar fi avut datoria sa ajute tarile cu probleme economice, bazandu-se pe teoria conform careia un mar stricat poate strica si merele sanatoase din jurul sau. Acesta este contextul in care partidele liberale din anumite tari s-au unit cu partide de centru stanga.
Revenim insa la intrebarea initiala, si anume partidele liberale care vietuiesc in politica actuala pe propriile picioare sunt partide de stanga sau de dreapta? Personal consider ca sunt partide de dreapta. Dupa cum s-a vazut din aceasta scurta panorama istorica, ideile conservatorilor de astazi provin din sfera liberalismului. A sustine ca un partid liberal nu este de dreapta nu este altceva decat o manifestare bolnavicioasa a complexului lui Oedip. Separarea puterilor in stat, capitalismul, neimplicarea statului in economie, drepturile fundamentale ale omului, toate acestea au fost introduse in panorama politica de catre liberali. Dreapta si-a insusit aceste principii, dar acest lucru nu inseamna ca are copyright asupra lor. Partidele liberale nu au sustinut niciodata egalitatea tuturor oamenilor din punct de vedere social, ci egalitatea lor in fata legii. PNL-ul din Romania este un partid care isi mentine aceleasi principii liberale, necazand prada mirajului protectionismului social. Partidele socialiste au in vedere o egalizare a indivizilor in toate planurile, in timp ce partidele liberale vorbesc doar de o egalitate juridica. Prin urmare, consider ca este absurd sa consideram PNL-ul un partid de stanga!
P.S. Trimit spre lectura acest articol urmatorilor bloggeri:
Luati aceasta invitatie ca pe o provocare (leapsa) si, daca doriti, incercati sa va spuneti parerea in ceea ce priveste punctul meu de plecare: exista oameni care considera ca PNL ar fi un partid de stanga. Cum comentati aceasta afirmatie?
