Browsing Posts tagged Crin Antonescu

Citind zilnic principalele portaluri de știri din România am ajuns să identific un număr considerabil de vuvuzele portocali care își fac treaba cu un stahanovism debordant! Stefan Vlason este una dintre aceste vuvuzele neobosite ale neamului portocaliu și duce o muncă meticuloasă de vopsire a conștiinței cetățenilor în portocaliul putred al unui regim care va fi de tristă amintire. Și nu o face oricum, ci de pe piedestalul titlului de ”prof” pe care îl alătură numelui său atunci când semnează un articol. Îi puteți citi elucubrațiile pe Hotnews și pe Ziare.com. Din câte îmi dau seama scrie alternativ: o zi pe Hotnews, una pe Ziare.com dar nu își ia pauză nici de ziua Domnului, înfierând presupusele tentative ale lui Crin Antonescu de a deveni președinte al României fără alegeri. De unde până unde?

Păi să vedeți. Cred că sunteți la curent cu toții în ceea ce privește sondajul de opinie a cărui rezultate au fost prezentate ieri de Crin Antonescu în cadrul unei conferințe de presă. Sondajul a fost realizat de GSS 2000 la comanda PNL, iar rezultatele sale îl dau pe Crin Antonescu în fruntea preferințelor românilor cu aproximativ 33,8% din intenția de vot. Pe locul doi ar fi Victor Ponta cu 27% iar Băsescu ar fi pe locul 3 cu aproximativ 11%. Mai multe detalii puteți afla AICI.

Dat fiind faptul că Traian Băsescu a fost ridiculizat în acest sondaj, vuvuzelele sale fidele au primit ordin de la centru să latre pe unde pot. Stefan Vlaston a inceput sa latre pe Ziare.com, maine o va face probabil si pe Hotnews. Distinsul domn Vlaston consideră acest sondaj o intoxicare și ajunge la concluzia (incă nu am reușit să înețeleg prin ce conjecturi) că domnul Crin Antonescu ar dori să intre în Palatul C otroceni pe ușa din dos fără alegeri prezidențiale.

Când am citit această afirmație nu am știut dacă să râd sau să mă dau cu capul de pereți. Cu profesori de teapa domnului Vlaston nu e de mirare că învățământul universitar românesc este la pământ. De unde și până unde publicarea unui sondaj de opinie este o crimă? De unde și până unde publicarea unui sondaj de opinie înseamnă că vrei să intri la Cotroceni pe ușa din dos, fără alegeri? Unde este silogismul? Unde este argumentarea afirmațiilor? Nicăieri. Titlul de ”prof” nu îi face cinste domnului Vlaston și nici învățământului. Dacă tot ești plătit să latri pe la colțuri și să faci propagandă portocalie neargumentată, o urmă de bun simț ar trebui să-l împiedie pe domnul Vlaston să se semneze cu ”prof”.

Dincolo de toate, reacția descreierată a domnului Vlaston este o mărturie vie a picajului în care se află PDL-ul. Liderii PDL sunt disperați realmente, și vuvuzelele lor așijderea. Băsescu își dă seama că nu mai poate salva nimic. Își dă seama că PDL-ul are șanse tot mai mari să nu mai prindă Parlamentul la viitoarele alegeri și prezidențialele devin deja un vis uitat.

Mai zice domnul Vlaston că situația în care ne aflăm se datorează guvernului Tăriceanu. Păi să vedem, pe timpul guvenului Tăriceanu, România a înregistrat o creștere economică susținută patru ani la rând, în condițiile în care premierul trebuie să se războiască cu președintele pentru a putea face. Mai mult, tot în acea perioadă au existat în România o serie de indundații puternice în urma cărora Guvernul a trebuit să bage adânc mâna în buzunar. Și totuși s-a menținut creșterea economică. Ce s-a întâmplat când a plecat PNL de la guvernare? S-a votat și promulgat legea de mărirea a salariilor profesoriilor cu 50%. Da, bună măsură. Evident că nu s-a aplicat niciodată. Ce au mai făcut miniștri PDL? Au deturnat fonduri, au organizat licitații fictive, au plătit milioane de dolari pe servicii ce costau de 50 de ori mai puțin. Dar domnul Vlaston nu are voie să vadă aceste lucruri pentru că nu își mai primește onorariul.

Apoi domnul Vlaston îl acuză pe Antonescu că minte și că are un discurs populist. Să fim serioși, la capitolul populismului, nu îl întrece nimeni pe Băsescu. Să vedem câteva minciuni băsesciene. În septembrie 2009 ne spunea că economia deja este în proces de redresare. Tot în 2009 ne spunea că pe noi criza nu ne va afecta. Apoi ne-a afectat, și economia nu s-a redresat. A zis că nu este nevoie de ajutor de la FMI, după care s-a răzgândit și a zis că este totuși nevoie dar doar ca o centură de siguranță. Iată că ajutorul de la FMI a devenit o mască de oxigen! Băsescu a zis că este președintele tuturor românilor dar nu face altceva decât să-i învrăjbească pe români între ei. Dar domnul Vlaston nu are voie să vadă aceste lucruri!

Apoi domnul Vlaston afirmă că, în concepția lui Antonescu, românii sunt niște proști. Ei bine domnule Vlaston, Băsescu ne tratează că niște proști și maneliști pe toți, considerând că toți românii suntem ca cei din anturajul său apropiat din care, probabil, faceți și dvs parte. Românii nu sunt proști! De aceea lui Crin Antonescu nu îi este frică să iasă între oameni, în timp ce de două luni încoace Băsescu evită ieșirele și face totul în secret. El, care era adeptul băilor de mulțime acum se ascunde ca un șoarec pentru că și-a dat seama că disprețul său față de România a fost pus pe tapet și românii ar arunca cu ouă în el dacă l-ar vedea. Băsescu a ajuns să fie persona non grata în România și nu din cauza lui Crin Antonescu, ci din cauza unor oameni apropiați precum EBA, Elena Udrea, radu Berceanu, Adriean Videanu etc. Băsescu a ridicat nepotismul la cel mai înalt nivel și nici nu s-a sfiit să se mândrească cu asta. Și-a pus fiica în Parlamentul European deși ea nu știe nici măcar să articuleze corect limba română, darămite vreo limbă străină? Datorită lui Băsescu România este privită râzând la Bruxelles, căci ”Paris Hilton din Carpați” a devenit etalonul delegației românești. Și pentru toate acestea trebuie să-i ”mulțumim” domnului Băsescu și dvs., domnule Vlaston, care încercați să ne învățați că demnitatea umană poate fi vândută pentru o farfurie de orez.

A fost, a trecut, s-a dus şi congresul PNL. Spre deosebire de congresul PSD, întrunirea liberalilor nu a lăsat loc unor surprize prea mari. Totul s-a desfăşurat cum a fost prevăzut să se desfăşoare. Rămâne rezultatul, un nou vechi preşedinte şi multă speranţă într-un viitor mai luminat. Acum se cade să întoarcem puţin pe toate feţele ceea ce s-a întâmplat în ultimile două zile, cu bune şi cu rele.

Vineri, 5 mai, s-a votat schimbarea statutului, respectiv candidatura pe moţiuni la şefia partidului. Însăşi ideea candidaturilor pe moţiuni este extrem de discutabilă ca principiu, iar având îaţn vedere că schimbarea s-a votat fără ca delegaţii să parcurgă măcar noul statut nu face decât ca totul să fie şi mai discutabil. Alexandru Marin, un tânăr liberal, se declară extrem de dezamăgit de această situaţie, mai ales datorită faptului că în noua formă de organizare lierii TNL nu mai au acces la forurile de conducere dacă nu se află pe lista unui candidat. Şi nu s-au aflat! Prin urmare, dezamăgirea sa este extrem de pertinentă, pentru că astfel ascensiunea tinerilor în politica mare este obstrucţionată, iar PNL-ul dă senzaţia că are o organiizaţie de tineret doar pentru a da bine da bine la imagine. Sper, totuşi, că noua conducere va reuşi să găsească o formulă statutară pentru a promova tinerii liberali în structurile centrale.

Referitor la alegerea preşedintelui PNL ar fi multe de spus. Un comentator al articolului sus menţionat sublinia următorul lucru:”Sper de asemenea ca ai remarcat diferenta de substanta dintre discursul celor doi … unul carismatic, celalalt de tehnocrat …Pe termen mediu-lung consecintele vor fi fi, hai sa spunem, neplacute.” Într-adevăr, discursul lui Antonescu a fost plin de carismă, în timp ce discursul lui Orban a fot, ma de grabă, “tehnic”. Pe termen lung un lider carismatic nu poate schimba prea multe, pentru că atunci când dispare el, dispare totul. Pe de altă parte, un leader carismatic atrage foarte mulţi oameni, iar pe termen foarte scurt PNL-ul are nevoie tocmai de acest lucru. Din nou, sper că liberalii sunt atât de înţelepţi, inclusiv cei care nu au fost pe nicio listă, încât să echilibreze balanţa.

Şi dacă tot vorbeam de carismă, trebuie făcută o precizare ulterioară. Mulţi îl acuză pe Crin Antonescu că este un tip autoritar care sacrifică democraţia de partid pentru a-şi consolida fotoliul de preşedinte. Un argumenulat în favoarea acestei teze este faptul că au fost doar doi candidaţi înscrişi în cursă, iar diferenţa de voturi între cei doi a fost copleşitoare. Ei bine, după cum ziceam, un leader carismatic atrage oamenii de partea sa. Faptul că Antonescu este un astfel de personaj este indubitabil. Prin urmare, această coagulare a forţelor liberale în jurul său nu este deloc datorată intenţiei de a introduce dictatura în PNL. Obiectiv vorbind, Crin Antonescu s-a folosit de aceleaşi mijloace de care s-a folosit şi Mircea Geoană în congresul PSD şi mă refer, în principal, la votul pe liste. Folosindu-se de aceleaşi instrumente, Geoană a pierdut, în timp ce Antonescu a câştigat. De ce oare? Ei bine, tocmai pentru că Geoană nu este un conducător carismatic precum Crin Antonescu. Nu e dictatură, este un mecanism psihologic extrem de simplu şi în esenţă nu foarte dăunător dacă nu este dus la extrem.

Referitor la membrii PNL marcanţi care au ales să rămână pe dinafară tocmai pentru că nu erau de acord cu candidatura pe liste, consider că nu vor rămâne propriu-zis pe din afară. Se tot vorbeşte despre guvernul din umbră, iar eu cred că domnul Antonescu îşi poate păstra simţul realităţii, astfel încât un astfel de cabinet să includă politicieni precum Călin Popescu Tăriceanu, Adriana Săftoiu sau chiar Ludovic Orban.

Odată cu realegerea lui Crin Antonescu în funcţia de preşedinte al PNL, cred că scena politică românească şi-a încheiat procesul de reconfigurare care a fost iniţiat după alegerile prezidenţiale din decembrie 2009. Acum ştim cam în ce direcţie se vor îndrepta lucrurile. Congresul PDL nu are absolut nicio importanţă. Acolo totul se desfăşoară sub abilitatea marelui păpuşar, prin urmare nu se va schimba absolut nimic. I se va mulţumi domnului Preda pentru bunele intenţii, dar totul va rămâne identic.

După toate aceste mişcări de trupe, avem două partide de opoziţie care îşi vor continua politica anti-Băsescu (şi bine fac) fără a încerca o apropiere prea bătătoare la ochi. Colaborarea dintre PSD şi PNL se va rezuma la a face front comun pentru a putea contrabalansa în parlament voturile portocali. Grupul independenţilor va avea, oricum, o viaţă efemeră dacă se constituie într-un partid pentru că ipotetica noua formaţiune va fuziona curând cu PDL-ul.

În acelaşi timp, PNL şi PSD se vor privi cu suspiciune, pentru că PSD-ul nu şi-a ascuns niciodată chochetăriile referitoare la votul uninominal pur, care ar avantaja PSD-ul în detrimentul PNL-ului. Prin urmare, relaţiile dintre PSD şi PNL vor rămâne destul de reci.

În ultimile săptămâni, Crin Antonescu şi-a manifestat disponibilitatea de a purta un dialog avansat cu PC în vederea unei alianţe. Deocamdată nu cred că o asemenea alianţă se va produce. PC-ul pare hotărât să încerce de unul singur marea cu sarea la alegerile parlamentare din 2012.  Oricum după acele alegeri pe scena politică românească va avea loc o altă reaşezare în vederea atacării alegerilor prezidenţiale, unde, cel mai probabil, lupta se va da între Victor Ponta şi Crin Antonescu. Oricine va candida din PDL nu cred să aibe vreo şansă, iar în astfel de condiţii, nici maşinăria portocalie de fraudare nu va funcţiona mai bine decât cea roşie.

Cu bune, cu rele, eu cred totuşi că doar PNL va putea oferi un viitor demn României. Oricât s-ar încerca destabilizarea PNL-ului, acesta este partidul clasei de mijloc. Ete drept, clasa de mijloc românească este ca şi inexistentă, dar ea tot se va cristaliza la un moment dat, iar atunci PNL-ul va trece e 30%. Chiar dacă Traian Băsescu va face orice pentru a-l chema pe Adi MInune să cânte prohodul în faţa unui PNL aşezat în sicriu, nu va reuşi acest lucru. Cu siguranţă vor fi liberali care vor părăsi barca, dar numărul lor nu va fi semnificativ, iar plecarea lor se va neutraliza odată cu alegerile din 2012.

Astept comentarii si completari.

Viaţa politică românească nu a intrat în hibernare după alegerile prezidenţiale din decembrie 2009. Dimpotrivă, rezultatele alegerilor prezidenţiale au zguduit din temelii întreg eşafodajul politic, astfel incât pasivitatea este practic imposibilă. Prin urmare, în 20 februarie a avut loc Congresul Extraordinar al PSD, congres devenit un veritabil eveniment mediatic şi care l-a adus în fruntea PSD-ului pe Victor Ponta. Pe 28 februarie va avea loc congresul Partidului Conservator, iar la începutul lui martie va avea loc Congresul PNL-ului. Singurul partid care zace bolnăvicios într-o stare de autosuficienţă arogantă este PDL-ul care pare a fi preocupat mai mult de deturnarea banului public spre acoperirea cheltuielilor de campanie decât de guvernarea reală a ţării. Doar discuţiile stârnite de Cristian Preda şi Monica Macovei au gâdilat puţin visarea PDL-ului, al cărui lider de facto (adică Băsescu) pare să se dedice exclusiv nunrilor voluptoasei Elena Udrea.

În tot acest context, partidele politice nu pot sta pe loc. Se aleg, sau realeg, presedintii de partid, se rearanjeaza taberele, se creioneaza noi aliante si posibile colaborari. Astfel, noua conducere a PSD pare să nu mai agreeze alianţa cu PC, Miron Mitrea declarând la Hotnews.ro (înainte să se afle rezultatul congresului) că alianţa se va desface dacă Victor Ponta va câştiga. Domnul Ponta a câştigat, prin urmare această despărţire dintre PC şi PSD pare inevitabilă.

Flacăra iubirii dintre aceste două partide era, insă, foarte slăbită. Cei care au urmărit desfăşurarea Congresului PSD la Antena3 au putut observa cum jurnaliştii trustului Intact puneau la zid PSD-ul într-o manieră care mi-a dat de gândit, folosind, fără sfială, expresii precum „guvernarea PSD a fost hoţia cea mai mare”, chiar în faţa unor lideri precum Mircea Geoană. Era clar: se schimbase limbajul referitor la PSD!

În aceste zile s-a mers, însă, cu un pas mai departe. Marţi, 23 februarie 2010, Crin Antonescu şi-a lansat moţiunea în virtutea căreia va candida la şefia PNL. Cu acest prilej, Antonescu a declarat că întrevede posibilitatea unui dialog intensificat cu PC, întrucât PNL îşi asumă mai mult ca niciodată valori conservatoare, ne informează Hotnews.ro.

Evident, această declaraţie a aprin spiritele şi nu sunt puţini cei care sar acum la gâtul lui Crin Antonescu. Comentatorii articolului par să nu fie de acord poziţia lui Crin Antonescu, argumentele lor nedepăşind, totuşi, stadiul unor lozinci de pe stadion. Chiar dacă majoritatea oamenilor sunt de părere că nu mai există stânga şi dreapta la noi în ţară şi că singurul criteriu de acţiune al partidelor politice este propriul buzunar, cred că o discuţie referitoare la un dialog intensificat între PNL şi PC nu poate pleca decât de la un fond comun reperabil în ograda ambelor partide. Prin urmare, să vedem, care ar fi obiectivele PNL şi PC conform statului fiecăui partid.

Obiectivele PNL

Obiectivele PC

Art. 5                (1) Partidul Naţional Liberal promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic şi consolidarea sistemului democratic şi a securităţii naţionale, apărarea drepturilor omului şi ale familiei, protecţia, garantarea, consolidarea şi extinderea proprietăţii private, schimbul de valori economice şi culturale, accesul liber şi egal la educaţie.

Art. 6 (2)

•a)     garantarea, promovarea şi respectarea demnităţii omului, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor;

•b)     aplicarea legii şi a principiilor de bună guvernare, în scopul consolidării sistemului democratic şi al asigurării coeziunii economice şi sociale;

•c)     promovarea şi asigurarea separaţiei puterilor în stat;

•d)     respectarea şi asigurarea suveranităţii naţionale, a independenţei, unităţii şi integrităţii României;

•e)     garantarea proprietăţii private;

•f)       restrângerea categoriei bunurilor ce fac obiectul proprietăţii publice;

•g)     stimularea iniţiativei private cu respectarea regulilor de concurenţă;

•h)     eliminarea barierelor administrative care împiedică libera circulaţie a capitalurilor, a serviciilor, a produselor şi a persoanelor;

•i)        reducerea rolului statului prin asigurarea unei autonomii locale bazate pe alocarea descentralizată a resurselor în economie şi pe respectarea principiului subsidiarităţii;

•j)        apărarea şi întărirea autonomiei locale prin promovarea şi asigurarea principiilor democraţiei şi ale descentralizării puterii;

•k)     asigurarea accesului liber şi egal al cetăţenilor României la educaţie, încurajarea dezvoltării educaţiei şi a cercetării, educarea cetăţenilor în spiritul democraţiei şi încurajarea acestora de a participa la viaţa publică;

•l)        combaterea tuturor formelor de discriminare, precum cea bazată pe rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, sex, convingeri sau  apartenenţă la o categorie defavorizată;

Art.2 – Partidului Conservator promoveaza doctrina conservatoare. Aceasta doctrina ofera repere teoretice si practice pentru solutionarea contradictiilor majore manifestate in cadrul principalelor sisteme politice ale societatii contemporane si are in centrul sau valorile economiei de piata concurentiale si ale statului de drept.

Art. 3 – Valorile fundamentale ce stau la baza doctrinei Partidului Conservator sunt:

a) manifestarea libera a personalitatii umane prin exercitarea deplina a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;
b) responsabilitatea umana, factor de armonizare a aspiratiilor individului cu interesele generale ale societatii;
c) cunoasterea, mijloc de dobandire a libertatii individului si conditie de asumare a responsabilitatii;
d) proprietatea privata, factor de garantare a protectiei economice si sociale, conditie de manifestare a libertatii si responsabilitatii individuale.
e)minimalizarea interventiei statului in economie si reducerea acestei interventii la mentinerea si consolidarea respectarii legii si a competitiei loiale;
f) promovarea si consolidarea statului de drept ca pe cele mai bune si pragmatice mijloace de realizare a bunastarii sociale;
g) temporizarea individualismului exacerbat atunci cand acesta aduce atingere comunitatii.

Art. 4 – Partidul Conservator este formatiunea angajata pentru a-i reprezenta politic pe toti aceia care cred in democratie si in valoare, in necesitatea implinirii personalitatii si afirmarii demnitatii umane. Avand in vedere ca personalitatea si demnitatea umana se pot afirma numai in conditiile existentei unui anumit nivel de bunastare, Partidului Conservator sustine cu prioritate interesele intreprinzatorilor particulari, initiativa privata si economia de piata concurentiala. Partidul Conservator actioneaza pentru dezvoltarea clasei de mijloc in Romania, promovarea capitalului autohton, ideea de onoare, de moralitate in politica si de combatere a oportunismului.

Prin urmare, iată că la nivel de obiective declarate prin statut, exista asemănări substanţiale între PNL şi PC. Amânouă partide militează pentru statul minimalist, pentru salvgardarea drepturilor fundamentale ale omului, pe economia de piaţă concurenţială etc. Amândouă viziuni îşi propun garantarea proprietăţii private şi încurajarea iniţiativei private. Din punct de vedere social, atât PNL-ul cât şi PC-ul îşi clădesc obiectivele în jurul familiei. Fără niciun fel de echivo, putem afirma că aceste viziuni sunt de dreapta, prin urmare, la nivel programatic, poate exista un dialog intensificat între PNL şi PC. Desigur, cei mai mulţi comentatori evită să se informeze înainte de a emite judecăţi, fiin mult mai uşor să-ţi camuflezi indolenţa sub girul iluzoriu al unei înţelepciuni aforistice.

Plecând de la statutele celor două partide, o alianţă nu ar fi deloc împotriva naturii, ci ar marca înfiinţarea unui pol de dreapta în care ar putea fi cooptat şi PNTCD-ul, iar astfel s-ar crea o reală concurenţă unui PDL care pare a fi de dreapta doar la nivel declarativ. Crearea unui astfel de pol ar pune reale dificultăţi PDL-ului şi la viitoarele alegeri prezidenţiale, întrucât un PDL-fără Băsecu nu cred să obţină mai mult de 25%. Stânga pare să se spargă. Plecările din PSD destabilizează mamultul, însă doar pe termen scurt. Pentru a controla stânga, Băsescu îşi face şi un partid de stânga pe care îl va conduce din umbră şi care va fi format din actualii „independenţi”. Cu aceste preocupări, Băsescu riscă să piardă, însă, tocmai dreapta pe care o credea doar a sa.

Prin urmare, o alianţă PNL-PC-PNTCD ar putea obtine 30% la alegerile parlamentare din 2012, concretizându-se, astfel, ca principalul pol de dreapta din România. PDL îşi va pierde întâietatea şi toată scena politică se va reconfigura. După cum s-a văzut, o astfel de alianţă nu ar fi deloc ciudată la nivel ideologic, ci dimpotrivă una absolut logică.

Pe de altă parte, o alianţă nu se poate tranşa doar la nivel de comparaţie a statutului. O altă componentă extrem de importantă este imaginea, or Dan Voiculescu nu se bucură de o imagine prea imaculată. Băsescu a reuşit să-i construiască o imagine de mogul rău. Este drept, strădania lui Băsescu pare să fi fost în van, căci modul în care Dan Voiculescu şi apropiaţii glumesc pe seama ei, schimbă puţin percepţia publicului. Pe de altă parte, păcatele tinereţii par să joace un rol important în această ecuaţie, pe data de 5 februarie Curtea de Apel Bucureşti dând sentinţa că Dan Voiculescu a făcut poliţie politică. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea, dar i-aş ruga pe lupii moralişti să-mi arate un singur politician important din România care este curat ca lacrima!

În concluzie, reiterez faptul că nu mă fac militantul zelos al unei alianţe PNL-PC. Materialul de faţă se doreşte a fi doar o simplă analiză ideologică comparată, din care reiese, în mod clar, că nu există vreo incompatibilitate ideologică între PNL şi PC. Restul e politică şi politicianism!

Surse:

Statut PNL

Statut PC

Articol Hotnees.ro

Blogul lui Dan Voiculescu

Articole blogomenale pe această temă şi alte teme politice:

Codex Politicus, despre partiele mici si marile televiziuni.

Transildania si Lilick despre reprezentarea ardelenilor în conucerile centrale ale partidelor.

Deceneu despre candidatura pe motiune intr-un partid politic.

Garcia Muerte despre candiatura cu motiune. (Tot nu pot comenta la tine pe blog, nici macar autentificat cu userul de wordpress!).

Dan Mihalache despre paranoia functiilor de partid.

Politeia despre sfarsitul statului social.

Mul?i ar fi putut s? cread? c? dup? alegerlie preziden?iale scena politic? româneasc? va intra într-un moment de acalmie, într-o letargie paralizant? indus? de povara a?tept?rii unui nou scrutin care, deocamdat?, pare atât de îndep?rtat. Lucrurile sunt, îns?, mult mai complexe iar confruntarea preziden?ial? nu a fost altceva decât o simpl? b?t?lie dintr-un r?zboi de anvergur? în care sunt antrenate toate partidele: r?zboiul cu istoria.

Încrâncenarea cu care s-a dus b?t?lia pentru fotoliul preziden?ial ne-a f?cut s? credem, fie ?i numai pentru o clip?, c? dincolo de ea nu mai conteaz? nimic. Cel care a câ?tigat-o a f?cut poate gre?eala s? cread? c? victoria sa ar fi deliniat în mod iremediabil dou? tabere distincte: eternii înving?tori ?i eternii învin?i. Dup? cum era de a?teptat, PDL-ul a adoptat imediat o postur? auto-suficient? ?i arogant?, dovedind astfel c? baronii s?i Berceanu, Videanu, Blaga, Udrea nu sunt în stare s? citeasc? semnele vremurilor. Europarlamentarul Cristian Preda a avut, îns?, în?elepciunea de a trage un semnal de alarm?.

Cert este c? partidele de opozi?ie, respectiv PSD ?i PNL nu au stat prea mult s?-?i ling? r?nile ?i s?-?i deplâng? înfrângerea, ci au privit imediat spre viitor. Orice înfrângere ar trebui s? fie un plus de în?elepciune pentru învins, astfel încât, dup? cum este normal, în PSD ?i PNL au început s? apar? discu?ii referitoare la reorganizarea partidelor ?i la revizuirea programelor pe termen mediu ?i lung. S? vedem, pe rând, cum s-a manifestat acest fream?t al reorganiz?rii în cele dou? partide mari de opozi?ie.

PNL-ul ?i reconfirmarea unui lider cu carism?

Partidul Na?ional Liberal a pierdut, dar a pierdut cu capul sus. Crin Antonescu a ob?inut un scor mai mare decât cel al partidului, demonstrând c? este unul dintre pu?inii politicieni al c?rui mesaj poate da speran??. Din punctul meu de vedere, singura sc?pare a lui Crin Antonescu a avut loc atunci când a hot?rât s? se alieze cu PSD-ul pentru turul doi. În rest, a stat mereu ferm pe pozi?ii, spre deosebire de C?lin Popescu T?riceanu care “s-a gr?bit s? s?rute papucul la sultan” (cuvintele lui Crin Antonescu, citate pe Hotnews.ro).

Timp de o lun? ?i dou? s?pt?mâni liderii PNL au analizat ?i r?sanalizat situa?ia partidului ?i perspectivele de viitor, astfel încâtDelega?ia Permanent? a Partidului Na?ional Liberal a hot?rât ast?zi (30 ianuarie – n.r) ca în perioada 5 – 7 martie s? aib? loc, la Bucure?ti, Congresul Extraordinar al partidului. Decizia a fost adoptat? cu 85 de voturi pentru, 4 împotriv? ?i 26 de ab?ineri afl?m din comunicatul oficial al Biroului Permanent.

Dar schimb?rile din interiorul PNL nu se rezum? numai la alegerea unui nou pre?edinte sau reconfirmarea celui în func?ie, ci se dore?te inclusiv o reorganizare statutar? care ar urma s? ?in? cont de noile realit??i ale sistemului electoral, c?ci schimbarea de la sistemul de vot propor?ional la cel uninominal ar trebui s? conduc? la o reorganizare a tuturor partidelor. Pentru a crea lini?te ?i unitate în partid, Crin Antonescu dore?te ca membri PNL din Biroul Permanent s? fie ale?i pe baz? de mo?iune, ?i nu pe baza unor candidaturi individuale, ceea ce ar însemna c? pre?edintele ales vine la pachet cu o echip? de conducere anun?at? din timp. Din aceste motive, au deja loc întâlniri între membri Comisiei de Statut, una dintre ele având loc chiar ast?zi, 3 februarie, afl?m de pe site-ul Antena 3.

Aceste schimb?ri nu sunt deloc fortuite, ci bine gândite de c?tre Crin Antonescu, pre?edintele în exerci?iu. Prin aceast? formul? s-ar elimina func?ia de prim vice-pre?edinte, de?inut? momentan de Ludovic Orban. La prima vedere, am putea crede c? desfiin?area acestei func?ii ar crea tensiuni în partid. Lucrurile nu stau, îns?, chiar a?a. Îns??i aceast? func?ie a creat tensiuni, alimentate constant de liberalul Fenechiu. Renun?area la aceast? func?ie i-ar aduce lui Crin Antonescu sprijinul taberei Fenechiu, în timp ce Ludovic Orban ar urma s? fac? parte din echipa de conducere pe care Crin Antonescu o va prezenta la congresul extraordinar. Mai multe despre mizele acestor mi?c?ri pute?i citi în Evenimentul Zilei.

În tot acest context, Crin Antonescu este sprijinit de tot mai mul?i liberali, în timp ce tab?ra T?riceanu devine din ce în ce mai pu?in numeroas?. Probabil din aceste motive, C?lin Popescu T?riceanu evit? s?-?i anun?e candidatura la pre?eden?ia partidului, ?tiind c? nu prea are ?anse de a ie?i înving?tor. Singurul dezavantaj al lui Crin Antonescu este faptul c? dore?te s? r?mân? în opozi?ie ?i s? promoveze o politic? aspr? împotriva partidului de guvern?mânt, atitudine ce nu este primit? cu aplauze peste tot în teritoriu, c?ci mul?i primari PNL se plâng c? urmarea unei astfel de direc?ii va fi extrem de dur?, întrucât Guvernul Boc nu va fi foarte darnic cu primarii liberali. Împotrivirile par s? fie totu?i destul de nesemnificative ?i este greu de crezut c? domnul Antonescu î?i va pierde func?ia în urma congresului extraordinar din 5-7 martie.

Deocamdat? singurul contracandidat al lui Antonescu este Viorel Cataram?, o figur? estul de dubioas?, cu un trecut la fel de dubios, dac? ne amintim de afacerea SAFI. Probabil din aceste motive, liberalii nu prea se înghesuie s? aplaude candiatura lui Cataram?. Un exemplu în acest sens este parlamentarul liberal Alina Gheroghiu.

Înr?znesc s? spun c? realegerea lui Antonescu este condi?ionat? de modul cum va în?elege s? gestioneze tot scandalul referitor la proiectul Ro?ia Montan?. Conform informa?ilor de pe site-ul oficial al PNL, partidul dezaprob? proiectul de extrac?ie a aurului prin folosirea ceanurilor, în timp ce so?ia sa, europarlamentarul Adina V?lean, nu s-a sfiit s? fie în favoarea acestui proiect, organizând chiar seminarii în cadrul Parlamentului European la care a invitat doar sus?in?tori ai proiectului. Unul dintre opozan?ii proiectului este o alt? liberal?, doamna Renate Weber, care a participat neinvitat? la acele discu?ii, dar i-a fost interzis s? ia cuvântul. Astfel, pentru a-?i asigura înc? un manat în func?ia PNL-ului, Crin Antonescu ar trebui s? dezamorseze acest conflict al femeilor liberale.

PSD-ul ?i debarcarea unui lider dep??it de situa?ie

Forfota cea mai mare vine, dup? cum era e a?teptat, din partea PSD-ului, un partid care, practic, a avut victoria în mân?, cu un pre?edinte care s-a ?i bucurat pentru ea pre? de o noapte. Înfrângerea nu putea trece neobservat? ?i este absolut normal s? fi creat anumite convulsii în partid. Mircea Geoan? a demonstrat c? p?l?ria preziden?ial? este mult prea mare pentru el, indiferent c? vorbim despre pre?eden?ia PSD-ului sau cea a României.

În pofida aparen?elor PSD-ul nu a intrat în aceast? campanie electoral? ca un partid unit. Existau mai multe fac?iuni, mai multe grupuri care se bazeaz? mai pu?in pe prietenie. Pierderea alegerilor este prilejul afirm?rii pentru unul dintre grupurile care, pân? mai ieri, au stat în umbra lui Mircea Geoan?. Spre deosebira de situa?ia din PNL, Mircea Geoan? î?i va pierde func?ia de pre?edinte. Întrebarea este, cine va deveni noul pre?edinte al PSD-ului?

Miron Mitrea este unul dintre liderii PSD care ?i-a anun?at deja candidatura, chiar dac? cu o oarecare ezitare, datorat? a?tept?rii unei decizii din partea lui Cristian Diaconescu. Acum mai bine de dou? s?pt?mâni, MItrea a declarat c? îl sus?ine pe Critian Diaconescu pentru func?ia de pre?edinte al PSD-ului. Diaconescu nu a anun?at nimic, astfel încât pe 22 ianuarie, Miron Mitrea a hot?rât s? candideze chiar el. Ast?zi, pe portalul Hotnews.ro a ap?rut o informa?ie conform c?reia Miron Mitrea ?i Cristian Diaconescu au hot?rât s? refac? tandemul, avându-l îns? drept candidat pe Miron Mitrea.

Adrian N?stase este un alt lider PSD cu orgolii de pre?edinte ?i dore?te s? ocupe aceast? func?ie începând cu 20 februarie, data la care va avea loc Congresul Extraordinar PSD. Chiar dac? în ultima vreme este cu cei de la DNA în cârc?, N?stase se bucur? de sprijinul lui Ion Iliescu ?i al grupului acestuia de simpatizan?i, prin urmare, ?ansele sale de a câ?tiga cursa pre?eden?iei PSD sunt destul de ridicate.

O posibil? candidatur? “bomb?” ar putea veni din partea lui Radu Maz?re, primarul Constan?ei declarând luni c? ia în calcul aceast? op?iune, întrucât PSD-ul ar avea nevoie de “un lider cu sânge ca al meu”, citim în Evenimentul Zilei. Dincolo de influen?a sa ?i de excentricitatea de care d? dovad?, Radu Maz?re pare s? nu aibe, îns? prea multe ?anse.

Dar, la fel ca in cazul PNL-ului, nici în PSD nu se rezum? totul la alegerea unui nou pre?edinte, ci exist? idei pentru o reorganizare a partidului pe termen mediu si lung. Spre deosebire de PDL, dezbaterile din cadrul PSD au fost ceva mai civilizate. Victor Ponta, de?i a declarat c? nu inten?ioneaz? s? candideze pentru ?efia partidului, a publicat pe site-ul s?u un proiect in 22 de puncte pentru reorganizarea PSD-ului. Un r?spuns punctual a venit din partea lui Miron Mitrea care a publicat pe blogul s?u o analiz?, adesea critic? dar civilizat?, a celor 22 de puncte propuse de Victor Ponta. În propunerea sa, Victor Ponta marja pe ideea c? partidul trebuie s? se reorganizeze în conformitate cu noul sistem electoral uninominal, în timp ce Mitrea atr?gea aten?a ca un partid nu se poate reorganiza de fiecare dat? când se schimb? sistemul de vot. De asemenea, Miron Mitrea nu a ezitat s? critice abilit??ile de lider ale lui Mircea Geoan?.

Concluzii

Reorganizarea partidelor este, în acest moment, o condi?ie sine qua non pentru supravie?uirea lor în prima linie a vie?ii politice române?ti. PNL-ul are un lider capabil care va reu?i s? recâ?tige un mandat în fruntea partidului, în timp ce PSD-ul va renun?a, aproape sigur, la liderul s?u actual. Astfel, PSD-ul cade prad? unor tensiuni mult mai mari, în timp ce PNL-ul se bucur? de o oarecare stabilitate, fapt la care a contribuit din plin Crin Antonescu prin propunerile de reorganizare a partidului, menite s?-l atrag? de partea sa chiar ?i pe Fenechiu.

În PSD exist? mai multe grupuri de interes care se lupt? între ele pentru fotoliul de pre?edinte al partidului sub privirea atent? a lui Ion Iliescu.

Contextul reorganiz?rii este extrem de favorabil PNL-ului care pare a fi un parti unit, spre deosebire de PSD. Mai mult, printr-o opozi?ie constructiv?, PNL-ul ar putea câ?tiga destul de mul?i simpatizan?i în anii urm?tori, iar Crin Antonescu pare s? fie extrem de con?tient de acest aspect, pentru c? programul s?u este unul care pune accent tocmai pe aceste puncte.

Astfel, trebuie luat un calcul un alt aspect. Atât PDL-ul cât ?i PSD-ul au tentative de a ?ine în ?ah PNL-ul ar?tând mereu cu degetul spre un iminent sistem electoral uninominal majoritar, de tip “câ?tig?torul ia totul”, un sistem care la prima vedere are dezavantaja cu totul PNL-ul. Totu?i, dac? liberalii vor avea în?elepciunea de a fructifica la maxim ?ansa pe care reorganizarea partidelor le-o ofer?, nu cred c? ar trebui s? se team? de un sistem electoral uninominal majoritar. De altfel, Crin Antonescu a reiterat în repetate rânduri faptul c? PNL nu se teme de sistemul uninominal majoritar, iar acest lucru ar trebui s? le dea de gândit liderilor PSD ?i PDL. În cadrul dinamicii triadei PDL-PSD-PNL în urm?torii ani cred c? se pot petrece mai multe schimb?ri de ierarhie, astfel încât, într-o prim? faz?, PNL-ul ar putea deveni partidul de pe locul doi, în contextul în care PDL-ul se obstineaz? s? duc? o politic? discre?ionar?, clientelar? ?i oligarhic?, lucru ce ar putea costa scump, c?ci PDL-ul f?r? B?sescu pre?edinte tinde s?-?i piard? principiul unificator.

Dup? cum am v?zut, scena politic? din România se afl? în mi?care. Toate partidele se preg?tesc deja pentru alegerile parlamentare din 2012. De abia acum începe s? se fac? politic?, pân? acum s-a f?cut r?zboi!

Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale am considerat ca optiunea cea mai buna a PNL-ului este aceea de a ramane in opozitie, cu conditia sa actioneze responsabil si sa dovedeasca, din postura unui partid de opozitie, ca este realmente preocupat de binele romanilor, adica de binele comun si nu de binele individual. Privind retrospectiv nu ezit sa recunosc ca folosirea termenului de “opozitie” poate nu a fost un demers prea reusit. Interpretand critic ultimile saptamani, cred ca ideea de “partid neutru” era cea mai potrivita.

Intre aceste doua concepte nu exista o diferenta substantiala, ci una accidentala. Pastrandu-se neutralitatea si refuzand sa sustina activ unul dintre cei doi candidati ramasi in cursa, PNL-ul s-ar fi aflat astazi intr-o pozitie extrem de avantajoasa. Avantajoasa partid si, as indrazni sa spun, avantajoasa pentru stabilitatea politica pe care ne-o dorim cu totii.

Ipotetica neutralitate a PNL-ului nu ar fi contat prea mult in dinamica turului doi, intrucat alegatorii lui Crin Antonescu s-au impartit, oricum, in doua tabere egale, jumatate votandu-l pe Mircea Geoana si jumatate votandu-l pe Traian Basescu.

Daca PNL-ul ar fi devenit o mica Elvetie a politicii romanesti, chiar si numai pentru doua saptamani, si nu s-ar fi angajat intr-o campanie intensa anti-Basescu, acum putea negocia cu PDL-ul intrarea la guvernare cu obrazul curat. Cum PNL-ul a ales, insa, alianta cu PSD, nu putem decat sa observam ca orice tentativa de negociere cu PDL este considerata, din principiu, un act de demagogie si ipocrizie.

Prin urmare, PNL-ul se afla acum intr-o postura extrem de dezavantajoasa pentru propriul viitor. Daca alege sa ramana in opozitie, cel mai probabil va exista o noua scindare in partid care-l va avea ca protagonist pe Calin Popescu Tariceanu. Astfel, partidul s-ar injumatati practic si la viitoarele alegeri ar reusi, in cel mai bun caz, sa adune 10%. Daca, in schimb, PNL-ul decide sa negocieze cu Traian Basescu formarea unui guvern, se va discredita ca partid si va suferi o foarte serioasa lovitura de imagine, lucru ce ar duce, din nou, la o scadere drastica a reprezentarii in Parlament dupa viitoarele alegeri legislative. Oricum ar fi, in contextul actual, orice actiune a PNL-ului va avea consecinte grave asupra viitorului sau ca partid, lucru care putea fi evitat daca PNL-ul ramanea neutru.

Am putea compara intreaga campanie electorala cu o partida de poker extrem de stransa si tensionata. O partida de poker la care jucatorii prefera sa-si acopere ochii cu ochelari de soare pentru a nu da in vileag, prin privire, cartile ce le are in mana. Traian Basescu, un jucator experimentat. Crin Antonescu fragil, perisabil, emotionat, depasit oarecum de miza jocului. Cartea alegerilor prezidentiale care a aparut pe masa nu i-a fost favorabila jucatorului Antonescu.  Totul trebuia sa se decida la ultima carte. Antonescu nu avea in mana nimic, nici macar o simpla pereche. Singura sa sansa ar fi fost aceea a unei ultime carti norocoase care l-ar fi pus in postura unui jucator care si-a completat chinta la ultima carte. Sansele sunt mici. Unii jucatori s-ar fi retras de la masa.

A aparut pe masa si a cincea carte: cartea Mircea Geoana! Cu aceasta carte Antonescu si-a completat chinta si a avut un moment de fericire pe care Traian Basescu l-a observat desigur, dar fiind jucator experimentat nu a schitat niciun gest. A fost apoi momentul pariului. Fiind fericit si sigur pe chinta din mana, Antonescu a mers pe varianta “All in”. A pariat totul: viitorul sau politic, viitorul partidului pe care il conduce, viitorul Romaniei. Basescu nu s-a retras si a spus prezent pariului lui Antonescu, nu inainte de a-i arunca, insa, un zambet compatimitor.

Deznodamantul partidei a fost extrem de tensionat si interzis cardiacilor. Crin Antonescu si-a etalat pe masa chinta sa intinzandu-si deja mana spre pot-ul pus in joc. Bucuria sa transformat, insa, in drama atunci cand Basescu, cu miscari lente, sigure si seci a pus pe masa o frumoasa chinta roiala, urmata de o iesire emotionala justificata dupa o asemenea partida: “V-am ciuruit”.

Viitorul Romaniei s-a decis, astfel, la o partida de poker electoral. O partida la care Basescu a demonstrat ca este un vulpoi batran si norocos, in timp ce Antonescu si-a aratat varsta politica mult prea frageda pentru un astfel de joc. Daca s-ar fi retras din joc, acum mai putea juca o partida. Nu a facut-o, iar acum nu mai poate juca. In cel mai bun caz poate fi jucat de altii, indiferent ca acesti “altii” poarta numele de Traian Basescu, Mircea Geoana sau Calin Popescu Tariceanu.

Voturile de aur

15 comments

În aprilie 2009, Republica Moldova se confrunta cu o prima runda de alegeri legislative, în urma c?rora urma s? se defineasc? structura Parlamentului. Pre?edintele este ales, în Republica Moldova, de c?tre Parlament. De?i alegerile din aprilie au fost aspru fraudate de c?tre comuni?ti, se pare c? ace?tia au gre?it un calcul, astfel incât, dup? alegeri, comuni?tilor le lipsea un singur mandat parlamentar pentru a putea alege pre?edintele Republicii Moldova, în persoana doamnei Zinaida Greceani. În pres? acel vot a fost numit „votul de aur”.

În 6 decembrie 2009 în România a avut loc turul doi pentru alegerile preziden?iale. Toate partidele politice existente în România s-au aliat pentru a-l da jos de la putere pe Traian B?sescu, sus?inut de PDL. Având în vedere c? în primul tur Traian Basescu s-a clasat cu pu?in înaintea lui Mircea Geoan?, p?rea destul de probabil c? Geoan? nu va avea probleme în a câ?tiga mandatul de pre?edinte. Mai mult, toate sondajele de opinie facute inainte de primul tur aratau ca in turul doi va castiga contracandidatul lui Traian B?sescu, fie c? acesta avea s? se numeasc? Crin Antonescu sau Mircea Geoan?. Prin urmare, putem spune c? Traian B?sescu a beneficiat de „voturile de aur”, ?i nu unul, ci aproximativ 2 milioane. De unde au venit aceste voturi? S? l?s?m cifrele s? vorbeasc?.

În primul tur, Traian B?sescu a ob?inut 3.153.640 de voturi. Mircea Geoan? 3.027.838. Prin urmare, în primul tur, Traian B?sescu a ob?inut cu 125.802 voturi mai mult decât Mircea Geoan?. To?i ceilal?i candida?i din primul tur au obtinut impreuna 3.164.598 de voturi, din care aproape 2 milioane au fost voturile lui Crin Antonescu. Prin urmare, daca electoratul contracandiatilor lui Basescu din primul tur ar fi urmat in corpore indicatiile liderilor pe care i-au votat, Mircea Geoan? ar fi trebuit s? ajung? la aproximativ 6.1 milioane de voturi, în timp ce Traian B?sescu ar fi trebuit s? bat? pasul pe loc. În turul doi, îns?, Traian B?sescu a ob?inut cu 70.048 mai multe voturi decât Mircea Geoan?, ceea ce înseamn? c? cele 3,1 milioane de voturi ob?inute de ceilal?i participan?i la turul întâi sau distribuit în propor?ie de 50/50 c?tre ambii candida?i din turul doi.

Cele mai importante au fost voturile lui Crin Antonescu. Conform unei analize foarte pertinente a parlamentarului PNL Mihai Voicu, votan?ii lui Antonescu pot fi împ?r?i?i în trei categorii:

  • Votul nucleului dur al structurii de partid care ne-ar fi adus voturi indiferent care lider ar fi fost candidatul. Este votul de partid pe care il culegem la scrutine total depersonalizate, gen liste nationale de alegeri europene. Acestia au urmat aproape in totalitate recomandarea pentru turul 2 pentru ca asa a decis partidul. De mentionat ca acestia ne-ar fi urmat la fel de mult daca am fi ales cealalta optiune in turul 2. Multe dintre aceste voturi, de precizat, se obtin in mediul rural cu primarii si alti alesi locali.
  • Votanti castigati de Crin Antonescu personal si care i-au urmat recomandarea pentru turul 2. Acestia sunt cu totii anti-Basescu.
  • Voturi tot ale lui Antonescu care s-au pierdut in turul 2, prin absenteism sau optiuni pentru Basescu.

Pornind de la faptul concret c? din 2 milioane de votan?i ai lui Crin Antonescu, 1 milion au votat cu B?sescu, în acest milion nefiind incluse voturile nucleului dur, care a votat cu Mircea Geoan?. Prin urmare, rezult? c? cea mai mare parte din votan?ii câ?tiga?i de Crin Antonescu pentru primul tur, nu i-au urmat alian?a si au votat în favoarea lui B?sescu. Prin urmare. Astfel, aproximativ 1 milion de “voturi aurite” i-au venit lui Basescu din partea celor care în primul tur l-au votat pe Crin Antonescu.

Dar aceste statistici mai arat? un lucru foarte interesant, pe care nimeni nu l-a luat în seam?: voturile însumate ale celorlal?i participan?i la turul întâi. Dac? electoratul lui Corneliu Vadim Tudor, al lui Sorin Oprescu, al lui Kelemen Hunor, al lui Gigi Becali nu ar fi votat în propor?ie de 50% în favoarea lui Traian B?sescu, acesta nu ar fi câ?tigat un al doilea mandat de pre?edinte. Prin urmare, o categorie important? de “voturi de aur” au sosit de la “outsideri”,  iar Traian B?sescu ar trebui s? le fie recunosc?tor în aceea?i m?sur?.

În cele din urm?, o a treia categorie de “voturi de aur” au fost voturile din diaspor?, care, pân? la urm? au decis Pre?edintele. Faptul c? diaspora a decis pre?edintele a fost primit cu foarte mult? vrajb? de sus?in?torii lui Mircea Geoan?, ajungându-se la aprecieri extrem de du?m?noase la adresa românilor din diaspor?. Iat? c? nu Traian B?sescu este cel care dezbin? prin învr?jbire, ci simpatizan?ii lui Mircea Geoan?. Mul?i dintre ace?tia arunc? o multitudine de cuvinte veninoase spre românii din diaspor?, lucru extrem de regretabil.

Totu?i, dac? analiz?m bine statisticile ?i calculele anterioare, ne d?m seama c?, la nivel practic, românii din diaspor? nu au decis nimic. Ei nu ar fi putut decide nimic, dac? jum?tate din votan?ii lui Crin Antonescu nu ar fi votat cu Traian B?sescu. Acela?i lucru este valabil ?i pentru votan?ii lui C. V. Tudor, Kelemen Hunor, Sorin Oprescu, Gigi Becali. Astfel, presedintele nu a fost decis de c?tre românii din diaspor? ci de c?tre românii din ?ar? care ?i-au dat seama c? un pre?edinte ca Mircea Geoan? nu poate fi o solu?ie pentru România.

Am reu?it s? trecem peste campania electoral?. Din p?cate rezultatele alegerilor au produs o dezbinare între români similar? cu cea dintre italieni în 1943 când o parte dintre italieni au r?mas, în continuare, al?turi de trupele naziste care se retr?geau din Italia, în timp ce al?ii au format grupurile de partizani. Cel mai tris este c? italienii s-au ucsi între ei, frate pe frate, copii pe p?rin?i, f?r? mil?, în numele unor idealuri deturnate de setea de putere. Sper c? românii nu vor dori s? se lase cople?iti de blestemul sângelui nevinovat v?rsat pentru ni?te idei abstracte. Decât s? ne r?zboim între noi, mai bine începem s? construim ceva împreun?.

De vreo trei sapamani toate mijloacele de comunicare in masa ne bombardeaza cu nenumarate sondaje de opinie publica. Aceste sondaje pot fi obiectul unor distorsionari sau interpretari tendentioase a rezultatelor. Astfel, un sondaj de opinie nu putem spune ca este fals in sine, dar poate deveni un mod de a interpreta eronat adevarul. Exista insa si cazuri in care modul cum sunt concepute sondajele predispune la anumite raspunsuri destul de previdibile. Fiecare sondaj de opinie este comandat de cineva. In cele mai multe cazuri acel “cineva” este un partid politic. Majoritatea sondajelor din ultima vreme au fost comandate de PD-L. De ce are nevoie un partid politic de astfel de sondaje de opinie?

Un raspuns destul de naiv la aceasta intrebare ar fi acela ca partidul vrea sa stie cam pe cate voturi se poate baza. Acesta este un lucru corect, doar ca raspunsul la o astfel de intrebare poate fi gasit si prin intermediul altor modalitati. Cel care comanda si plateste sondajul isi poate da acordul pentru publicarea rezultatelor. In momentul in care PD-L vrea cu orice pret sa mediatizeze rezultatele sodajelor, inseamna ca urmareste mai mult de atat, in speta doreste sa insinueze in mintile romanilor ideea ca oricum niciun alt partid si niciun alt candidat la presedentie sau europarlamentare nu are sanse si, prin urmare, nu merita votat. Pentru a parea totul si mai realist, de regula, se recurge la diferite subterfugii pentru discreditarea candidatilor cotati cu sanse mai slabe sau a candidatilor independenti.

Sa luam un exemplu. Pe data de 9 aprilie, Principele Radu al Romaniei si-a anuntat oficial candidatura la Presedentia Romaniei. Acest anunt a avut o rezonanta mult mai mare in randul romanilor decat ar fi putut preconiza cei din PD-L initial. In aceste conditii, era clar pentru Basescu si acolitii sai ca acest elan trebuie taiat din fasa. La sfarsitul lunii aprilie a aparut, astfel, sondajul CURS, comandat de PD-L si in care Principele Radu era cotat cu 3% din intentiile de vot. Trebuie mentionat, insa, ca sondajul a fost efectuat inainte de 9 aprilie, data la care Principele Radu Duda si-a anuntat candidatura, astfel incat numele lui nici nu figura printre variantele de alegere a subiectilor intervievati. In aceste conditii, au raspuns dand numele Principelui cei care stiau ca acesta are intentia de a candida inca inainte de oficializarea acesteia. La publicarea rezultatelor, numele Principelui Radu a fost introdus in lista cu ceilalti candidati, chiar daca nu a figurat si printre numele care le-au fost prezentate intervievatilor. Prin urmare, PD-L-ul a jucat murdar pentru a sublinia ca Principele nu are nicio sansa in cursa pentru palatul Cotroceni.

Lucrurile nu stau chiar asa. In perioada 18-22 aprilie, CCSB a realizat un alt sondaj de opinie pe un esantion de 1087 de persoane selectate aleatoriu din populatia adulta neinstitutionalizata a Romaniei. In acest sondaj, Traian Basescu ramane principalul favorit pentru un al doilea mandat fiind cotat la 41% dintre intentiile de vot. Principele Radu Duda al Romaniei este cotat insa cu 10% din intentiile de vot, la doar o perioada de 9-12 zile de la anuntarea oficiala a candidaturii sale. Intre 3% si 10% este, totusi, o diferenta considerabila. Desigur, oficiosul PD-L, Evenimentul Zilei si celelalte publicatii sau portaluri de stiri fidele sistemului nu au mediatizat acest sondaj de opnie extrem de important.

Prin urmare, putem considera ca la aproximativ 10 zile de la anuntul oficial al candidaturii la Presedentie, Principele Radu era cotat la 10%, un rezultat extrem de bun pentru un candidat independent. Daca luam in consideratie faptul ca de la 22 aprilie si pana azi Principele Radu  a inceput un tunereu electoral prin orasele tarii, unde a fost primit cu foarte mult entuziasm si speranta, este destul de probabil ca intentiile de vot sa in favoarea Principelui sa fi crescut cu macar alte 3, 5 procente. Atunci cand vor incepe confruntarile televizate intre candidatii la Presedentie, Principele Radu va creste iarasi in sondaje, intrucat se bucura de o prestanta, eleganta si seriozitate de care Basescu, Geoana si Antonescu ar trebui sa fie invidiosi. Astfel, avem motive temeinice sa credem ca sondajele de opinie comandate de PD-L sunt adevarate capcane pentru populatia Romaniei, intr-o incercare exasperata a presedintelui Basescu de mai sta cinci ani in fotoliul prezidential. Atentie totusi! Aceste capcane intinse populatiei se pot intoarce oricand chiar impotriva celor care le intind. Si experienta ne invata ca atunci cand un partid politic incepe sa se prabuseasca nu se opreste prea curand!

Powered by WordPress Web Design by SRS Solutions © 2010 Cel care striga in pustie Design by SRS Solutions

Asynchronous Google Analytics for WordPress plugin powered by WordPress Expert at minilibra.com.