Cel care striga in pustie

Guvernul Boc IV nu mai are viață lungă. Nu există zi când executivul să nu o dea în bară rău de tot. Controversata frunză din logo-ul României exprimă cel mai bine realitatea cruntă cu care ne confruntăm zilnic: România își acoperă goliciunea cu o frunză second hand! De fond nu trebuie să ne mai preocupăm, căci el este pur și simplu inexistent. Au mai rămas formele odată apetisante ale României, dar acum îmbătrânite, ridate și lăsate, iar acestea trebuie acoperite acum cu o frunză, nu pentru a atrage turiști în România, ci pentru a convinge românii să nu plece. Dar totul e deșertăciune, iar frunza de care s-a agățat executivul sub comanda duduii Elena Udrea nu a avut impactul dorit.

În toată această perioadă marinarul de la timona României este lipsit de viziune și inspirație. Ca și cum s-ar urca pe un vas și ar porni în larg fără să aibă în cap locul unde vrea să ajungă și hălăduind bate mările mergând ba spre stânga, ba spre dreapta, dar niciodată drept înainte. La 1 iulie se introducea mărirea TVA-ului la 24%, iar în 10 iulie marinarul venea să ne spună că soluția nu este bună și trebuie schimbată. O guvernare fără viziune este ca un aeroport fără turn de control! Atunci când arbitrarul devine criteriu al guvernării lucrurile nu pot evolua decât într-un singur sens: HAOSUL.

Băsescu și jucăria lui preferată (recte Boc) parcă încep să se trezească și să-și dea seama că au mierlit-o ireversibil, PDL-ul urmând să aibă aceeași soartă ca PNTCD-ul de odinioară. După 7 luni trecute din anul 2010 s-a gândit și Boc să ne anunțe că scăderea economică va fi mai drastică decât își imaginaseră ei la începutul anului. Pentru orice om cu studii medii și puțină apetență spre logică, aceste cuvinte ale premierului nu au fost un ”breaking news”, ci confirmarea unei realități amare. Vă dați seama cât este de mare rahatul în care România se află dacă se pune problema unui nou împrumut de la instituțiile bancare internaționale? Datoria externă a României va crește enorm și nu va putea fi plătită nici în 25 de ani. Și toate astea din cauza incompetenței și nesimțirii unor oameni fără scrupule.

Creșterile de preț au luat-o razna, mai ales în ceea ce privește cheltuielile de întreținere. S-a scumpit căldura când afară e arșiță, iar oamenii nu au sesizat încă ce îi așteaptă. Mulți români mai au încă o mică grădină în care au cultivat una alta. Roșiile românești sunt încă accesibile și morcovii la fel. Un bănuț de pâine tot se mai găsește și uite așa va veni luna septembrie. Roșiile vor trece încetul cu încetul, morcovii vor fi doar o vagă amintire iar afară se va face frig. Atunci toată lumea își va da seama în ce hal am ajuns ca stat și pentru prima dată după 20 de ani mămăliga va exploda! Pentru că așa nu se mai poate! Pe străzile orașelor va fi arsă poza lui Băsescu și călcat în tocuri chipul Elenei Udrea. Atunci își va da seama și blonda de la drept de ce nu e în regulă să duci unor sinistrați pantofi cu toc!

Mă întrebam nu demult dacă branding-ul de țară poate face minuni, iar astăzi am primit confirmarea că nu poate, cel puțin la noi în mirifica Românie condusă de niște incompetenți cum rar se pot întâlni pe glob în așa funcții înalte. Dintre toți iese în evidență Elena Udrea, cea care a dat-o în bară odată cu ”land of choice” și care a recidivat acum cu ”Explore the Carpathian Gardens” într-un stil mare. Să dezvoltăm puțin această afirmație.

1. Fiasco de PR

Lansarea brand-ului de țară a avut loc astăzi la pavilionul României de la Shaghai și a fost un fiasco din două puncte de vedere: cel al relațiilor publice și diplomatic. Nu a fost bine lansat brandul de țară, că cei de la Hotnews au și publicat o anchetă extrem de interesantă, conform căreia MDRT-ul condus de Elena Udrea nu a înregistrat niciun domeniu de internet intitulat ”explorethecarpathiangardens” sau măcar ”thecarpathiangardens”. Au făcut-o, în schimb, o societate comercială și o persoană fizică. Astfel, conform anchetei Hotnews, CROSSBYTE SOLUTIONS SRL a înregistrat domeniul ”carpathiangarden” atât pe .ro, cât și pe .com. Pe 21 iulie a.c. o persoană fizică a înregistrat și domeniul ”explorethecarpathiangarden.ro”. Cum este posibil ca specialiștii în online branding și PR care au lucrat cu Elena Udrea să nu fi înregistrat un astfel de domeniu? Este o întrebare la care oricât m-aș gândi nu aș reuși să-i găsesc un răspuns logic.

Problema se amplifică la două nivele diferite: incompetența echipei doamnei Udrea și scurgerea de informații. La nivel teoretic sloganul în cauză nu ar fi trebuit desconspirat până astăzi și este clar că unul dintre membrii echipei care au lucrat cu blonda de la drept a vorbit prea mult la o bere. Este inadmisibil ca într-o instituție guvernamentală să se întâmple așa ceva.

Dincolo de toate demersuri ca cel al persoanei fizice care a înregistrat domeniul nu sunt noi în lumea internetului. La începuturile timide ale internetului tot o persoană fizică din Marea Britanie a înregistrat domenii conținând numele marilor orașe după formula numeora.co.uk. Atunci când primăriile acelor orașe s-au trezit că vor să-și facă pagini de internet au observat că domeniile le erau luate. Neavând încotro, au plătit sume mari de bani acelei persoane pentru a intra în posesia domeniului. Bun, asta era la începuturi. Acum lucrurile stau cu totul altfe și atunci când o instituție vrea să lanseze un proiect, unul dintre primele lucruri pe care le face este înregistrarea unui domeniu conținând numele proiectului pe care îl elaborează. MDRT-ul de ce nu a făcut asta? Doar lucra numai cu specialiști. Se pare, însă, că și acești specialiști au fost la fel de profesioniști ca și doamna Udrea.

Fiasco diplomatic

Dacă acest fiasco de PR ce a caracterizat lansarea brandului nu ar fi fost urmat de alte lipsuri mult mai serioase, de natură diplomatică de exemplu, totul ar fi fost mai acceptabil. Dar președintele Traian Băsescu a ales acest prilej pentru a arăta românilor cât este el de economicos, renunțând să participe astăzi la lansarea brandului oficial, deși își anunțase prezența cu surle și trâmbițe în luna mai. ”S-a spus atunci ca urma sa aiba o intalnire la Beijing cu presedintele chinez, Hu Jintao, dupa care urma sa mearga la Shanghai si sa participe la forumul de afaceri romano-chinez, organizat – se spunea atunci-  sub patronajul Presedintiei. Acesta va avea loc vineri, oraganizat de Ministerul Economiei”, aflăm de pe Hotnews.ro. Astfel, președintele Băsescu a ales să-i lase cu ochii în soare pe președintele Chinei (că doar China este un stat ”neimportant”) și pe oamenii de afaceri din acea zonă. Ministrul Afacerilor Externe ne aruncă, însă, praf în ochi vorbind despre o vizită la nivel înalt în China spre sfârșitul expoziției de la Shanghai.

Astfel, lansarea brand-ului de țară a aruncat România în mijlocul unei probleme diplomatice din cauză că Băsescu s-a trezit acum să economisească. Poate era mai înțelept dacă îi venea economisitul atunci când s-au hotărât următoarele cheltuieli bugetare:majorarea bugetului serviciilor secrete, achiziționarea unor avioane de la fier vechi, construirea unui nou sediu SPP sau extinderea sediului Guvernului, chiar dacă (culmea!) aparatul administrativ ar trebui să se micșoreze.

N.B. Piticu.ro ne demonstrează și faptul că logo-ul este din nou copiat și modificat ușor, deci nu a fost rezultatul unui efort intelectual al minunatei echipe de specialiști pe care i-a întocmit doamna Udrea pe bani grei!

Citind zilnic principalele portaluri de știri din România am ajuns să identific un număr considerabil de vuvuzele portocali care își fac treaba cu un stahanovism debordant! Stefan Vlason este una dintre aceste vuvuzele neobosite ale neamului portocaliu și duce o muncă meticuloasă de vopsire a conștiinței cetățenilor în portocaliul putred al unui regim care va fi de tristă amintire. Și nu o face oricum, ci de pe piedestalul titlului de ”prof” pe care îl alătură numelui său atunci când semnează un articol. Îi puteți citi elucubrațiile pe Hotnews și pe Ziare.com. Din câte îmi dau seama scrie alternativ: o zi pe Hotnews, una pe Ziare.com dar nu își ia pauză nici de ziua Domnului, înfierând presupusele tentative ale lui Crin Antonescu de a deveni președinte al României fără alegeri. De unde până unde?

Păi să vedeți. Cred că sunteți la curent cu toții în ceea ce privește sondajul de opinie a cărui rezultate au fost prezentate ieri de Crin Antonescu în cadrul unei conferințe de presă. Sondajul a fost realizat de GSS 2000 la comanda PNL, iar rezultatele sale îl dau pe Crin Antonescu în fruntea preferințelor românilor cu aproximativ 33,8% din intenția de vot. Pe locul doi ar fi Victor Ponta cu 27% iar Băsescu ar fi pe locul 3 cu aproximativ 11%. Mai multe detalii puteți afla AICI.

Dat fiind faptul că Traian Băsescu a fost ridiculizat în acest sondaj, vuvuzelele sale fidele au primit ordin de la centru să latre pe unde pot. Stefan Vlaston a inceput sa latre pe Ziare.com, maine o va face probabil si pe Hotnews. Distinsul domn Vlaston consideră acest sondaj o intoxicare și ajunge la concluzia (incă nu am reușit să înețeleg prin ce conjecturi) că domnul Crin Antonescu ar dori să intre în Palatul C otroceni pe ușa din dos fără alegeri prezidențiale.

Când am citit această afirmație nu am știut dacă să râd sau să mă dau cu capul de pereți. Cu profesori de teapa domnului Vlaston nu e de mirare că învățământul universitar românesc este la pământ. De unde și până unde publicarea unui sondaj de opinie este o crimă? De unde și până unde publicarea unui sondaj de opinie înseamnă că vrei să intri la Cotroceni pe ușa din dos, fără alegeri? Unde este silogismul? Unde este argumentarea afirmațiilor? Nicăieri. Titlul de ”prof” nu îi face cinste domnului Vlaston și nici învățământului. Dacă tot ești plătit să latri pe la colțuri și să faci propagandă portocalie neargumentată, o urmă de bun simț ar trebui să-l împiedie pe domnul Vlaston să se semneze cu ”prof”.

Dincolo de toate, reacția descreierată a domnului Vlaston este o mărturie vie a picajului în care se află PDL-ul. Liderii PDL sunt disperați realmente, și vuvuzelele lor așijderea. Băsescu își dă seama că nu mai poate salva nimic. Își dă seama că PDL-ul are șanse tot mai mari să nu mai prindă Parlamentul la viitoarele alegeri și prezidențialele devin deja un vis uitat.

Mai zice domnul Vlaston că situația în care ne aflăm se datorează guvernului Tăriceanu. Păi să vedem, pe timpul guvenului Tăriceanu, România a înregistrat o creștere economică susținută patru ani la rând, în condițiile în care premierul trebuie să se războiască cu președintele pentru a putea face. Mai mult, tot în acea perioadă au existat în România o serie de indundații puternice în urma cărora Guvernul a trebuit să bage adânc mâna în buzunar. Și totuși s-a menținut creșterea economică. Ce s-a întâmplat când a plecat PNL de la guvernare? S-a votat și promulgat legea de mărirea a salariilor profesoriilor cu 50%. Da, bună măsură. Evident că nu s-a aplicat niciodată. Ce au mai făcut miniștri PDL? Au deturnat fonduri, au organizat licitații fictive, au plătit milioane de dolari pe servicii ce costau de 50 de ori mai puțin. Dar domnul Vlaston nu are voie să vadă aceste lucruri pentru că nu își mai primește onorariul.

Apoi domnul Vlaston îl acuză pe Antonescu că minte și că are un discurs populist. Să fim serioși, la capitolul populismului, nu îl întrece nimeni pe Băsescu. Să vedem câteva minciuni băsesciene. În septembrie 2009 ne spunea că economia deja este în proces de redresare. Tot în 2009 ne spunea că pe noi criza nu ne va afecta. Apoi ne-a afectat, și economia nu s-a redresat. A zis că nu este nevoie de ajutor de la FMI, după care s-a răzgândit și a zis că este totuși nevoie dar doar ca o centură de siguranță. Iată că ajutorul de la FMI a devenit o mască de oxigen! Băsescu a zis că este președintele tuturor românilor dar nu face altceva decât să-i învrăjbească pe români între ei. Dar domnul Vlaston nu are voie să vadă aceste lucruri!

Apoi domnul Vlaston afirmă că, în concepția lui Antonescu, românii sunt niște proști. Ei bine domnule Vlaston, Băsescu ne tratează că niște proști și maneliști pe toți, considerând că toți românii suntem ca cei din anturajul său apropiat din care, probabil, faceți și dvs parte. Românii nu sunt proști! De aceea lui Crin Antonescu nu îi este frică să iasă între oameni, în timp ce de două luni încoace Băsescu evită ieșirele și face totul în secret. El, care era adeptul băilor de mulțime acum se ascunde ca un șoarec pentru că și-a dat seama că disprețul său față de România a fost pus pe tapet și românii ar arunca cu ouă în el dacă l-ar vedea. Băsescu a ajuns să fie persona non grata în România și nu din cauza lui Crin Antonescu, ci din cauza unor oameni apropiați precum EBA, Elena Udrea, radu Berceanu, Adriean Videanu etc. Băsescu a ridicat nepotismul la cel mai înalt nivel și nici nu s-a sfiit să se mândrească cu asta. Și-a pus fiica în Parlamentul European deși ea nu știe nici măcar să articuleze corect limba română, darămite vreo limbă străină? Datorită lui Băsescu România este privită râzând la Bruxelles, căci ”Paris Hilton din Carpați” a devenit etalonul delegației românești. Și pentru toate acestea trebuie să-i ”mulțumim” domnului Băsescu și dvs., domnule Vlaston, care încercați să ne învățați că demnitatea umană poate fi vândută pentru o farfurie de orez.

Competentele domanei Elena Udrea cred ca nu pot fi tagaduite. Ma refer aici la anumite competente, mai de graba, din sfera privata, care o recomanda cu atata insistenta in functiile inalte, caci competentele de ministru ii lipsesc cu desavarsire. In ultima vreme, duduia s-a ocupat de turism, de acum se va ocupa si de dezvoltarea regionala, manarind fonduri la care alti ministri se uita cu jind. “Blonda de la drept” s-a tot lauda mai daunazi cu “oscarurile” din turism pe care ministerul condus de domnia sa le-a castigat. Sa vedem, insa, cum arata turismul romanesc experimentat de mine in prima persoana intr-o frumoasa zi de sambata.

SLoganul “Romania land of choice” a fost nelipsit din viata mea. Daca ma uitam pe Eurosport la Turul Frantei, il vedeam. Cand aveam drumuri prin Roma il vedeam pe alocuri. Era un slogan omniprezent care poate chiar a dat italienilor impresia ca spatiul mioritic ar fi, cumva, un rai unde poti face aceleasi lucruri ca in Occident, dar pe bani mult mai putini. Ceea ce nu stiu, insa, straini, este ca sloganul “land of choice” se refera probabil la oferta abundenta de reviste mondene in care duduia Elena Udrea si-a expus farmecele efemere spre deliciul celor interesati. Sau poate se refera la imaginile care o surprind in timpul exercitarii functiei sale de ministru. Mereu cu haine stramte, mereu cu decolteul generos sau cu pantaloni atat de stramti incat i se vad chiloteii tanga cu “snurul” acolo unde ii este locul. Cand vine vorba de asemenea aspecte, Romania este un adevarat rai, unde oferta este atat de bogata incat alegerea devine o reala problema. Imbarazzo della scelta, ar spune italienii.

Cand vine vorba de turism, insa, sloganul ar trebui sa sune “Romania, no choice”.

Dupa cum ziceam, intr-o frumoasa zi de sambata am dorit sa merg cu fratele meu si sotia sa la schi. DEstinatia aleasa: Muntele Mic. Loc pitoresc, extrem de frumos care imbina pitorescu muntilor de inaltime medie cu semetia muntilor inalti. Urcand spre Muntele Mic, varful Tarcu  saluta maiestuos turistii de la cei 2200 m ai sai, aproape mereu inzapezit si atragator. Pacat ca pentru a te bucura de acease trairi inaltatoare pe care doar muntele ti le ofera, iarna trebie sa te folosesti de serviciile telescaunului construit prin anul 1969 (parca) si adiministrat romaneste 100%.

Dar sa o luam cu inceputul. Anul acesta zapada a fost un tabu pentru iubitorii sporturilor de iarna. Nu a prea fost nici in Romania si nici in Banat. Atunci cand a fost, nu se putea ajunge la partii, caci drumurile erau inzapezite. Cand se dezapezeau (ma rog, ar fi ceva sa se dezapezeasca singure) nu mai era nici zapada. Ca sa ne asiguram ca putem face macar cateva coborari am sunat cu o zi inainte la o cabana chiar de pe Muntele Mic. Ni s-a spus ca se schiaza fara probleme, desi stratul de zapada nu este foarte gros. Asta se intampla la ora 18:00 din ajunul plecarii.

Ajunsi la telescaunul de la Borlova, responsabilii stateau linistiti la o bere. Evident, cablul nu mergea. Intram, salutam, spunem ca vrem sa urcam pe Muntele Mic pentru a schia. La cota unde se afla telescaunul nu era zapada deloc si o temperatura cam de 9 grade la ora 9 dimineata. Ni se spune ca sus este zapada si ca se poate schia, doar ca zapada este destul de moale si stratul nu foarte gros. Vazand ca drumul era uscat intrebam daca putem urca cu masina, ca doar telescaunul nu mergea.

“Nu se poate!! Mai sus este gheata pe sosea. Doar daca aveti masina de teren sau tractiune integrala.

-Nu aveam.

-Atunci ce facem?
-Pai luati bilet si va urcam cu telescaunul. 40 RON dus-intors.

Ok, am luat biletele si am asteptat in continuare sa-si termine berile. Cand si le-au terminat, oamenii au iesit afara.

-Cablul a sarit din cauza vantului. Nu putem porni telescaunul, dar va urcam cu Jeep-ul,

Bun, pana aici, totusi nimic inacceptabil. Urcam in Jeep si pornim. Pe masura ce urcam mai sus si mai sus, drumul tot uscat era, fara pic de zapada. Marturisesc ca atat eu cat si fratele meu cunoastem zona destul de bine. In “tineretea noastra” am participat la Enduromania si am batut zona pe bicicleta, cand drumul de la telescaun la Muntele Mic nu era asfaltat inca. Ajungem in Saua Jigoriei si zapada ioc. In masina schimbam priviri nedumerite. Eram deja la aproximativ 1000 m si nici urma de zapada.Continuam urcusul cu jeep-ul confortabil. In cele din urma au inceput sa apara firicele de zapada pe marginea drumului, dar doar atat. Si drumul tot uscat era.

IN cele din urma ajungem si pe platou, unde era  ceva zapada, dar de abia acoperea putin iarba. Damburile de pamant si bolovanii brazdau hidos stratul subtirel de omat. Cu 200 de m inainte de statia telescaunului a fost intr-adevar o portiune cu putina gheata pe drum. Maxim 20 de m.

Am ajuns sus cu dezolarea pe frunte. Fusesem mintiti cu nerusinare. Pe Muntele Mic nu se putea nicidecum schia. Nici cu o zi inainte (cand sunasem noi) nici cu 2 zile inainte. Ne mintise cabanierul pe care il sunasem cu o zi inainte, ne mintisera si cei de la telescaun care stiau cum e zapada sus, caci au mereu cativa oameni sus pe platou si cativa oameni jos la statia din apropierea Borlovei. Cabanierul crezuse ca venim sa stam mai mult timp si ca ne jupoaie de niste bani. S-a inselat insa. Noi veniseram doar pentru o zi. Cei de la telescaun au crezut si ei ca ne jupoate de niste bani, si ei chiar au reusit.

Eram descumpaniti. Jeep-ul a plecat. Noi am ramas sa mai gustam putin din sfintenia muntilor si sa ne jucam cu vantul care batea foarte tare pe platou. Ni s-a zis ca la ora 13:30 va mai veni o alta masina dupa noi, un camion, caci doreau mai multi turisti sa coboare in acea zi. Am mers la un restaurant unde am asteptat 40 de minute aproximativ pentru o portie de gordon bleu si cartofi prajiti, mancaruri care la meniu se gasesc la orice restaurant la categoria “minuturi” si sunt gata in maxim 10 minute. (Ovidiu, fratele meu bucatar, spune ca 5 minute sunt de ajuns. Eu sunt indulgent si le dau totusio 10). Nu am cerut paine, ospatarul ne-a adus insa un cos de paine. Nu ne-am atins de paine ospatarul ne incasat, evident, si painea. Bonul primit: unul scris de mana, fara nicio informatie dintre cele care, prin lege, trebuie sa fie trecute pe orice bon. Astea da servicii!

Bun. Ne intoarcem la statia telescaunului de unde trebuie sa fim luati cu camionul si coborati, din nou, la Borlova. Camionul era deja parcat. Un camion asemanator cu cele din armata, prevazut cu 15 locuri. Responsabiluyl de la telescaun ne deschide usile camionului si ne face un rezumat al turistilor care trebuie sa mai vina:

-un grup de 12, voi trei si inca vreo 5, 6 persoane.

Adica 21 de persoane pe 15 locuri, fara a mai socoti bagajele. In cele din urma, oamenii au inceput sa vina. Grupul de 12 era sus de 5 zile, prin urmare aveau si bagaje pe masura: rucsaci, schiuri, board-uri, plase. Cu toata bunavointa de care toata lumea a fost capabila, nu ne-am putut inghesui in camion mai mult de 17 persoane adulte, 3 copii tinuti in brate si bagajele aferente. Au aparut, evident, certuri cu soferul de la telescaun care sustinea sus si tare ca mai intra 3 persoane. Cu toata bunavointa, nu mai intra nici macar un ac. I-am sugerat sa mai cheme jeep-ul caci ceea ce fac este inadmisibil, ca am platit niste bani destul de frumusei si ca suntem dusi ca vitele, ca asa ceva nu se cade intr-o tara civilizata etc.

Soferul se scuza jenant zicand ca si masinile astea pot urca doar la ore fixe. Atunci un alt domn a obiectat promt ca, daca este asa, conform legii la statiile de telescaun trebuie afisate acele ore. Degeaba, soferul parea orb si continua sa spuna ca mai este loc si ca serviciile pe care telescaunul ni le oferea erau extrem de civilizate. Ce sa faci, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. A incercat sa mai inghesuie un om in camion, dar a vazut ca totusi chiar nu se poate. Noi cei din masina stateam deja unii peste altii ca sardinele cu un munte de bagaje la mijloc.

Ca sa punem sare pe rana, trebuie spus ca cei de la telescaun stiau exact ca vor sa coboare 20-23 de persoane care, cu exceptia noastra, aveau bagaje consistente. In loc sa trimita sus si camionul si jeep-ul cum ar fi fost normal, ei au trimis doar camionul crezand ca ne inghesuie cumva si ca profitul va fi mai balsoi.

Ne-am enervat cu totii foarte tare. Ma intreb doar, daca eu as fi venit cu un prieten german la Muntele Mic, el ce parere si-ar fi format despre Romania? Cred ca raspunsul este clar. Romania: no choice!

P.S. In camion mirosea ingrozitor a benzina. Atat de ingrozitor incat cumnatei mele i s-a facut realmente foarte rau.

În articolul precedent promiteam sa revin cu o retrospectiva oarecum obiectiv? asupra mandatului pre?edintelui Traian B?sescu. Evident, obiectivitatea este un tel aproape imposibil de atins, dar cred ca orice persoana cu un real spirit critic (in sensul unui spirit capabil sa discearna neghina de grâu, nu s? fac? o critic? negativ? ?i neconstructiv?) ar trebui sa tind? spre acest ideal. Tirania non-culorilor nu poate fi op?iune fundamental? a unui creier luminat ?i a unei min?i ?colite. Niciunde nu exist? doar alb ?i negru, ci ?i alte nuan?e, iar toamna este anotimpul perfect pentru a ne demonstra acest lucru. Dup? aproape 5 ani de mandat cred c? activitatea pre?edintelui Traian B?sescu merit? mai mult decât o dezbatere polarizat? în jurul a dou? tabere care nu pot vedea realitatea în mod nuan?at. A fi pro-B?sescu sau anti-B?sescu ?i a construi un discurs exclusiv pe acest sentiment de apartenen?? nu este constructiv pentru nimeni.

Prin urmare, voi incerca s? enum?r, în primul rând, aspectele pozitive pe care le-am putut repera în exercitarea b?sescian? a mandatului preziden?ial, pentru a continua cu criticile (sper constructive) care pot fi aduse activit??ii lui Traian B?sescu, urmând ca, în cele din urm?, s? ajung la o concluzie personal?, evident subiectiv?, dar care este rodul unui proces de discern?mânt.

O ultim? precizare: conform Constitu?iei României, prerogativele pre?edintelui sunt destul de reduse, România fiind o ?ar? cu un sistem semi-preziden?ial. Pre?edintele României nu de?ine o putere executiv? ci, mai de grab?, una de mediator între cele trei puteri statale: guvernul, parlamentul ?i justi?ia. Prin urmare, aspectele pozitive pe care le voi enumera pot fi contestate într-o oarecare m?sur? invocându-se faptul c? ele nu depind în mod direct de exercitarea mandatului preziden?ial. Totu?i ele s-au petrecut în timpul mandatului lui Traian B?sescu, iar pre?edintele a fost implicat, mai mult sau mai pu?in, în realizarea lor.

Aspectele pozitive ale mandatului lui Traian B?sescu

1. Chiar la începutul mandatului lui Traian B?sescu s-a trecut de la impozitarea în trepte la taxa unic?. Este adev?rat c? sursa acestei schimb?ri în sistemul fiscal îl preced pe Traian B?sescu, dar trebuie s? recunoa?tem c? Traian B?sescu a fost un fervent promotor al acesteia. Neavând studiile de economie necesare, nu m? pot pronun?a dac? aceast? m?sur? a fost una fericit? sau mai pu?in fericit?, dar tind s? cred c? ea a dus la o simplificare ?i o relaxare a sistemului de colectare a taxelor. În privin?a efectelor acestei reforme îl las pe fostul meu coleg Dan Caramidariu s? se exprime, c?ci are studiile necesare pentru un punct de vedere competent în acest sens.
2. Sub mandatul lui Traian B?sescu au avut loc ?i alte reforme care precum votul uninominal (sau, m? rog, un del de vot uninominal), descentralizarea, adoptarea noi coduri juridice etc. Este drept, aceste reforme pot fi supuse unor critici extrem e pertinente având în vedere modul prin care au luat na?tere, dar acest lucru îl voi dezbate atunci cân voi trata aspectele negative ale pre?edintelui Traian B?sescu.
3. Organizarea summit-ului NATO de la Bucure?ti în 2008 a fost un moment extrem de benefic pentru imaginea României. În cadrul acestui summit s-au luat hot?râri destul de importante pentru ac?iunile viitoare ale NATO precum invitarea Croa?iei ?i Albaniei s? înceap? negocierile de aderare la Alianta Nord-Atlantic?, angajamentul de a continua ac?iunile comune în Balcani ?i în Afghanistan ?.a.m.d. Toate documentele acestui summit pot fi consultate pe site-ul oficial al evenimentului. Chiar dac? organizarea acestui summit nu este exclusiv meritul pre?eintelui Traian B?sescu, trebuie s? recunoa?tem c? institu?ia Pre?iden?iei a fost extrem de implicat? în vederea realiz?rii acestui eveniment.
4. În alt? ordine de idei, pre?edintele Traian B?sescu a fost extrem de implicat în derularea negocierilor pentru eliberarea jurnali?tilor români r?pi?i în Irak în 2005. Eliberarea lor a fost o victorie a Pre?edintelui, iar opozi?ia nu prea avut ce s?-i repro?eze lui Traian B?sescu, la momentul respectiv Geoan? mul?umindu-se doar s? salute eliberarea jurnali?tilor, men?ionând c? acesta a fost un succes la care ar fi contribuit, pe lâng? autorit??i, societatea civil?, mass-media ?i comunitatea musulman? din România.

Aspectele negative ale mandatului lui Traian B?sescu

1. Reformele promovate de pre?edintele Traian B?sescu sunt, în substrat, bune, dar aplicate într-un mod cât se poate de ineficient. Formul?rile ?i prevederile reformelor întreprinse dau dovad? de o iimens? lips? de profesionalism din partea celor care le-au redactat. Motiva?iile reformelor pot fi g?site, mai de grab?, în jocurile politice de prost gust decât în dorin?a real? de a face un bine cet??eanului de rând. Adoptarea noilor coduri juridice s-a f?cut prin asumarea r?spunderii de c?tre puterea executiv?, la fel cum se va întâmpla în aceast? lun? ?i cu grila unic? de salarizare în sistemul bugetar (din nou o reform? care, în sine, cred c? este necesar?) ?i reforma înv???mântului (aici o alt? ciud??enie: guvernul Boc î?i va asuma r?spundere pe codul Miclea ?i nu pe codul propus de ministrul Educa?iei, Ecaterina Andronescu). Chiar dac? asumarea r?spunderii este prev?zut? prin Constitu?ia României, abuzul de acest mecanism nu este normal într-o democra?ie.
2. Imixtiunea pre?edintelui B?sescu în sfera de activitatea a celorlalte puteri ale statului este un lucru extrem de grav pentru o ?ar? democratic?. Nimeni nu mai are niciun fel de îndoial? asupra faptului c? domnul Emil Boc nu este altceva decât o marionet? în mâna pre?edintelui. Culmea, într-un moment de sinceritate incon?tient?, premierul chiar a m?rturisit acest lucru declarând c?: „M-am s?turat s? fiu un premier de form?”. Dintre toate aspectele negative ale mandatului lui Traian B?sescu, m?rturisesc c? acesta m? preocup? cel mai mult, întrucât submineaz? principiile democra?iei. Traian B?sescu denot? a fi un tip avid de putere ?i care se folose?te de orice subterfugiu pentru a-?i consolida sau chiar m?ri pârghiile de putere. În acest sens, el se aseam?n? mult cu premierul italian, Silvio Berlusconi, care d? dovad? de o atitudine asem?n?toare. Niciunul dintre cei doi nu ezit? a se folosi de puterea pe care o de?in pentru a-?i intimida sau reduce la t?cere contestatarii.
3. În alt? ordine de idei, m? precup? faptul c? sub mandatul lui Traian B?sescu, România a devenit mai mult o ?ar? condus? în mo oligarhic ?i nu democratic. În mod clar, exist? în fruntea ??rii co „ga?c?” de „b?ie?i de?tep?i”, în frunte cu pre?edintele B?sescu, iar în jurul aceste g??ti se învârte realmente totul. Mini?trii precum Elena Udrea, Adriean Videanu, Radu Berceanu pot dispune în mod clientelar de banul public, desigur, spre propriul beneficiu (material sau de imagine). Elena Udrea se comport?, mai de grab? ca Angelina Jolie, decât ca un veritabil ministru într-un stat democratic. Dispune de fondurile ministerului în interesuri proprii. Doamna Udrea a devenit regina pre?edintelui B?sescu, iar acesta nu este dispus s? renun?e la ea, chiar dac? ea sfideaz? ostentativ Parlamentul ?i Constitu?ia României. Orice dovezi s-ar aduce, cât timp Traian B?sescu este pre?edinte, Elena Udrea nu va avea de dat socoteal?. Astfel totul se învârte ?i se concentreaz? în mâinile unui grup restrâns de persoane care de?in, practic, toat? puterea, deci ne îndrept?m spre o oligarhie extrem de bine cosmetizat?.
4. Nempotismul ?i puterea financiar? a familiei B?sescu sunt, de asemenea dou? aspecte îngrijor?toare. Chiar dac? a dat ovad? de o preg?tire intelectual? mai mult decât medicor?, Elena B?sescu a ajuns parlamentar european. Recent fratele lui B?sescu, domnul Mircea B?sescu a fost implicat într-o asociere în vederea unei afaceri cu armament. La scurt timp, Mircea B?sescu a renun?at la ac?iunile sale din acea firm?, dar de?ine monopolul manipul?rilor de containere din portul Constan?a, în timp ce fata dânsului de?ine mai multe depozite în acela?i port. Astfel, exist? un fel de cartel al familiei B?sescu, lucru ce nu poate fi ignorat.
5. Pre?edintele Traian B?sescu este extrem de bine cunoscut pentru gafele sale diplomatice, concurându-l cu succes pe Sarkozy. Acest lucru este inadmisibil pentru un pre?edinte al unui stat membru al Uniunii Europene. (Intrarea României in UE s-a petrecut, de asemenea sub mandatul lui B?sescu, dar nu am enumerat acest fapt la aspectele pozitive, întrucât procesul de aderare a fost demarat cu mult înainte de alegerile preziden?iale din 2004).
6. Caren?ele de limbaj ale pre?edintelui sunt, de asemenea, un aspect negativ. O fire extrem de histrionic?, pre?edintele B?sescu nu suport? s? fie contestat, iar atunci când cineva îndr?zne?te s?-l conteste, el nu ezit? s? arunce expresii precum „?iganc? împu?it?” ?.a.m.d.

Concluzii

Dintre toate aspectele negative enumerate, cel mai mult m? îngrijoreaz? cele care, întro form? sau alta, submineaz? principiile unei democra?ii s?n?toase ?i pot conduce oricând la alunec?ri periculoase pe pante nedorite de români. Apoi incompeten?a ?i lipsa de profesionalism a oamenilor care colaboreaz? cu Traian B?sescu m? sperie. Oamenii sunt numi?i în func?ii pe criterii extrem de aleatorii. E drept, acela?i lucru se petrece cu orice regim, dar parc? mini?trii cabinetului Boc sunt cei mai incompeten?i pe care România i-a avut vreodat?. Tinând cont de aspectele pozitive ale manatului lui Traian B?sescu, dar fiind îngrijorat de multe dintre cele negative, consider c? Traian B?sescu ?i-a f?cut din România un fel de juc?rie privat? de care dispune dup? bunul plac. Prin urmare, consider c? un nou mandat preziden?ia câ?tigat de c?tre Traian B?sescu ar fi un pas înapoi pentru România.