Cel care striga in pustie

Citind zilnic principalele portaluri de știri din România am ajuns să identific un număr considerabil de vuvuzele portocali care își fac treaba cu un stahanovism debordant! Stefan Vlason este una dintre aceste vuvuzele neobosite ale neamului portocaliu și duce o muncă meticuloasă de vopsire a conștiinței cetățenilor în portocaliul putred al unui regim care va fi de tristă amintire. Și nu o face oricum, ci de pe piedestalul titlului de ”prof” pe care îl alătură numelui său atunci când semnează un articol. Îi puteți citi elucubrațiile pe Hotnews și pe Ziare.com. Din câte îmi dau seama scrie alternativ: o zi pe Hotnews, una pe Ziare.com dar nu își ia pauză nici de ziua Domnului, înfierând presupusele tentative ale lui Crin Antonescu de a deveni președinte al României fără alegeri. De unde până unde?

Păi să vedeți. Cred că sunteți la curent cu toții în ceea ce privește sondajul de opinie a cărui rezultate au fost prezentate ieri de Crin Antonescu în cadrul unei conferințe de presă. Sondajul a fost realizat de GSS 2000 la comanda PNL, iar rezultatele sale îl dau pe Crin Antonescu în fruntea preferințelor românilor cu aproximativ 33,8% din intenția de vot. Pe locul doi ar fi Victor Ponta cu 27% iar Băsescu ar fi pe locul 3 cu aproximativ 11%. Mai multe detalii puteți afla AICI.

Dat fiind faptul că Traian Băsescu a fost ridiculizat în acest sondaj, vuvuzelele sale fidele au primit ordin de la centru să latre pe unde pot. Stefan Vlaston a inceput sa latre pe Ziare.com, maine o va face probabil si pe Hotnews. Distinsul domn Vlaston consideră acest sondaj o intoxicare și ajunge la concluzia (incă nu am reușit să înețeleg prin ce conjecturi) că domnul Crin Antonescu ar dori să intre în Palatul C otroceni pe ușa din dos fără alegeri prezidențiale.

Când am citit această afirmație nu am știut dacă să râd sau să mă dau cu capul de pereți. Cu profesori de teapa domnului Vlaston nu e de mirare că învățământul universitar românesc este la pământ. De unde și până unde publicarea unui sondaj de opinie este o crimă? De unde și până unde publicarea unui sondaj de opinie înseamnă că vrei să intri la Cotroceni pe ușa din dos, fără alegeri? Unde este silogismul? Unde este argumentarea afirmațiilor? Nicăieri. Titlul de ”prof” nu îi face cinste domnului Vlaston și nici învățământului. Dacă tot ești plătit să latri pe la colțuri și să faci propagandă portocalie neargumentată, o urmă de bun simț ar trebui să-l împiedie pe domnul Vlaston să se semneze cu ”prof”.

Dincolo de toate, reacția descreierată a domnului Vlaston este o mărturie vie a picajului în care se află PDL-ul. Liderii PDL sunt disperați realmente, și vuvuzelele lor așijderea. Băsescu își dă seama că nu mai poate salva nimic. Își dă seama că PDL-ul are șanse tot mai mari să nu mai prindă Parlamentul la viitoarele alegeri și prezidențialele devin deja un vis uitat.

Mai zice domnul Vlaston că situația în care ne aflăm se datorează guvernului Tăriceanu. Păi să vedem, pe timpul guvenului Tăriceanu, România a înregistrat o creștere economică susținută patru ani la rând, în condițiile în care premierul trebuie să se războiască cu președintele pentru a putea face. Mai mult, tot în acea perioadă au existat în România o serie de indundații puternice în urma cărora Guvernul a trebuit să bage adânc mâna în buzunar. Și totuși s-a menținut creșterea economică. Ce s-a întâmplat când a plecat PNL de la guvernare? S-a votat și promulgat legea de mărirea a salariilor profesoriilor cu 50%. Da, bună măsură. Evident că nu s-a aplicat niciodată. Ce au mai făcut miniștri PDL? Au deturnat fonduri, au organizat licitații fictive, au plătit milioane de dolari pe servicii ce costau de 50 de ori mai puțin. Dar domnul Vlaston nu are voie să vadă aceste lucruri pentru că nu își mai primește onorariul.

Apoi domnul Vlaston îl acuză pe Antonescu că minte și că are un discurs populist. Să fim serioși, la capitolul populismului, nu îl întrece nimeni pe Băsescu. Să vedem câteva minciuni băsesciene. În septembrie 2009 ne spunea că economia deja este în proces de redresare. Tot în 2009 ne spunea că pe noi criza nu ne va afecta. Apoi ne-a afectat, și economia nu s-a redresat. A zis că nu este nevoie de ajutor de la FMI, după care s-a răzgândit și a zis că este totuși nevoie dar doar ca o centură de siguranță. Iată că ajutorul de la FMI a devenit o mască de oxigen! Băsescu a zis că este președintele tuturor românilor dar nu face altceva decât să-i învrăjbească pe români între ei. Dar domnul Vlaston nu are voie să vadă aceste lucruri!

Apoi domnul Vlaston afirmă că, în concepția lui Antonescu, românii sunt niște proști. Ei bine domnule Vlaston, Băsescu ne tratează că niște proști și maneliști pe toți, considerând că toți românii suntem ca cei din anturajul său apropiat din care, probabil, faceți și dvs parte. Românii nu sunt proști! De aceea lui Crin Antonescu nu îi este frică să iasă între oameni, în timp ce de două luni încoace Băsescu evită ieșirele și face totul în secret. El, care era adeptul băilor de mulțime acum se ascunde ca un șoarec pentru că și-a dat seama că disprețul său față de România a fost pus pe tapet și românii ar arunca cu ouă în el dacă l-ar vedea. Băsescu a ajuns să fie persona non grata în România și nu din cauza lui Crin Antonescu, ci din cauza unor oameni apropiați precum EBA, Elena Udrea, radu Berceanu, Adriean Videanu etc. Băsescu a ridicat nepotismul la cel mai înalt nivel și nici nu s-a sfiit să se mândrească cu asta. Și-a pus fiica în Parlamentul European deși ea nu știe nici măcar să articuleze corect limba română, darămite vreo limbă străină? Datorită lui Băsescu România este privită râzând la Bruxelles, căci ”Paris Hilton din Carpați” a devenit etalonul delegației românești. Și pentru toate acestea trebuie să-i ”mulțumim” domnului Băsescu și dvs., domnule Vlaston, care încercați să ne învățați că demnitatea umană poate fi vândută pentru o farfurie de orez.

Săptămâna trecută scriam despre PDLizarea României şi asaltul prin care PDL-ul şi marionetele sale, UDMR si (in)dependenii de Basescu, încearcă să pună mâna şi pe această ultimă pârghie de putere pe care PDL-ul nu o are în mâinile sale, în speţă instituţia Preşedintelui Sneatului. Am arătat atunci că cererea independenţilor nu are absolut nicio acoperire constituţională sau regulamentară, fiind un abuz grosolan la care s-a apelat ştiindu-se că PSD – PNL nu mai au majoritate în Parlament.

Astăzi circul continuă într-o manieră mult mai grotescă. PDL, UDMR şi inependenţii au cerut revocarea lui Mircea Geoană din funcţia de Preşedinte al Senatului. Această cerere nu s-a regăsit pe ordinea de zi a şedinţei din plenul Senatului de astăzi, 10 marite2010, drept pentru care independenţii au cerut introducerea revocării pe ordinea de zi.

Un scurt excurs tehnic. Ordinea de zi a şedinţei din plen este stabilită de Biroul Permanent al Senatului (BPS) cu o săptămână în avans şi pusă la dispoziţia senatorilor. Modificarea ordinii de zi poate fi făcută doar de către BPS, de către un grup parlamentar sau de către o comisie a Senatului doar dacă există motive urgente. Propunerea de modificare a ordinii de zi este apoi votată (sau nu) în plenul Senatului în ultima zi de întrunire a plenului din săptămâna în curs. Dacă cererea de modificare primeşte aprobarea majorităţii simple, ea este introdusă pe ordinea de zi a săptămânii viitoare. Nota bene: săptămâna trecută independenţii au cerut să le fie introdusă pe ordinea de zi a acelei zile doleanţa lor referitoare la pierderea protofoliului din comisiile de specialitate. Conform procedurii expuse mai sus, această cerere este neregulamentară conform articolului 87, paragraf 2 din Regulamentul Senatului.

Ce se întâmplă astăzi? La ora 9:55, liderul grupului independenţilor din Senat, Liviu Câmpanu, a cerut introducerea pe ordinea de zi a cererii de revocare din funcţia de preşedinte al Senatului a lui Mircea Geoană, semnată de 58 de senatori PDL, UDMR şi independenţi, informează Mediafax. Evident, liberalii şi socialdemocraţii care au luat cuvântul au catalogat această cerere drept abuzivă şi neconstituţională, în timp ce democrat-liberalii spun despre Mircea Geoană că s-ar deda la abuzuri.

Ce mă frapează cel mai mult este că absolut toţi senatorii fac o confuzie terminologică extrem de gravă pentru funcţia pe care o deţin. În ceea ce priveşte acest circ, nu putem vorbi de proceduri “neconstituţionale” ci de proceduri “neregulamentare“. Constituţia României nu reglementează în detaliu mecanismele prin care trebuie să funcţioneze Senatul României. Constituţia explică doar care este rolul Senatului în cadrul statului şi care este rolul preşedintelui în cazul în care fotoliul de Preşedinte al României devine vacant! Detaliile de funcţionare a Senatului sunt reglementate de către Regulamentul Senatului. Atât obiecţiile PDL-ului, cât şi cele ale PSD-ului şi PNL-ului se referă la aspecte care sunt legate de regulamentul Senatului, prin urmare, pot fi regulamentare sau neregulamentare, dar în niciun caz constituţionale sau neconstituţionale.

Alt lucru ce m-a frapat este faptul că miniştrii PDL care deţin şi funcţia de senator au primit ordin de la centru să se prezinte la şedinţa din plenul Senatului pentru a susţine cauza dictată de marinar. Iar aceşti miniştrii nu fac altceva decât să ne dea încă odată dovadă de incompetenţa lor şi de necunoaştere textelor fundamentale ale statului. Berceanu este un exemplu viu în acest sens.

Dar ce s-a întâmplat ulterior în Senat? Mircea Geoană a anunţat că nu va supune la vot cererea de revocare a sa din funcţia de Preşedinte al Senatului, după care s-a trecut la votarea ordinii de zi care nu includea cererea PDL-istilor de revocare a preşedintelui Senatului. În această formulă, ordinea de zi a fost respinsă, întrucât senatorii PSD şi PNL sunt mai puţin numeroşi decât senatorii PDL, UDMR şi independenţi, atâta timp cât aceştia au primit întăriri de la centru.

A urmat apoi o pauză de consutări ce a durat mai bine de o oră, după care grupurile şi-au reafirmat poziţiile. Avem de a face astfel cu un blocaj de zile mari. De ce? Ei bine pentru că, în conformitate cu regulamentul, ordinea de zi nu poate fi schimbată ad-hoc ci cu o săptămână înainte, după cum am explicat dar, în acelaşi timp, senatorii pot vota sau nu ordinea e zi a zilei în curs.

Ceea ce nu înţeleg este următorul lucru. PDL-ul il poate schimba fara probleme pe Mircea Geoana urmând regulamentul. Astazi s-ar fi putut propune in plen introducerea pe ordinea de zi de lunia viitoare revocarea lui Mircea Geoană. Această propunere ar fi fost votată, căci Geoană era obligat de regulament să o supună la vot, iar luni s-ar fi votat liniştit pentru revocarea eternului perdant. Totul s-ar fi petrecut regulamentar şi fără circ. Dar PDL-ul a ales varianta circului ceea ce denotă că nimeni din PDL nu a citit Regulamentul Senatului sau, mai rău, că regulamentul este cunoscut dar se preferă circul. Acum ne aflăm în situaţia în care nici Geoană nu încalcă regulamentul dacă nu supune la vot introducerea imediată pe ordinea acestei zile revocarea sa, dar senatorii au voie, la rânul lor, să voteze sau nu ordinea de zi propusă de BPS şi comunicată lor încă de săptămâna trecută.

Curat murar!

Update 1: Mircea Geoana a inchis sedinta din plen la propunerea senatorului PSD Ioan Chelaru, datorita faptului ca BPS a aprobat un program de lucru intre orele 9:00-13:00.

Articole pe aceeasi tema:

Dispecer blogosfera: Mircea Geoana. Aici sunt, aici raman

PDLizarea României continuă în paşi rapizi şi tinde să ne ducă tot mai mult spre instaurarea partidului unic. Deja cred că nu mai este o taină faptul că PDL-ul încearcă să pună stăpânire pe toate pârghiile de putere din stat. După alegerile prezidenţiale, matrozul lacheii săi şi-au văzut visul cu ochii reuşind să impună un guvern monocolor, mai cu seamă dictatura unui portocaliu putrezit.

Dar PDL-ul nu se opreşte aici. Doreşte cu orice preţ să facă din opoziţie doar un accesoriu decorativ prin concentrarea tuturor pârghiilor de putere în mâinile hulpave ale portocaliilor nesătui. În beţia sa euforică, PDL-ul a început azi un alt capitol al PDLizării României, şi anume bătălia pentru Senat.  Conform agenţiei de presă Mediafax, liderul grupului PDL din Senat, Traian Constantin Igaş, a anunţat, miercuri, în plenul Senatului, că în urma refuzului de a supune la vot cererea indenepdenţilor privind locurile în comisii, PDL va iniţia procedura de suspendare a lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Senatului. Motivul? Refuzul lui Mircea Geoană de a supune la vot cererea independeţilor de a-şi păstra locurile în comisiile de specialitate. Prin urmare, domnul Ignaş l-a acuzat pe Mircea Geoană de abuz.

În calitatea sa de senator, domnul Ignaş ar trebui să ştie, înainte de toate, că atunci când vorbim despre Preşedintele Senatului nu avem de a face cu o “suspdendare“, ci cu o eventuală “revocare“. De altfel, Mircea Geoană i-a atras atenţia domnului Ignaş asupra acestor confuzii terminologice care sunt inadmisibile pentru un parlamentar. Astfel, ni se confirmă (pentru a câta oară?) că lacheii marinarului preiau de la acesta inclusiv ignoranţa, Ignaş dovedind că nu a citit nici măcar odată în întregime regulamentul Senatului. Prin urmare, s-ar cuveni să-i reîmprospătăm puţin memoria domniei sale:

Art.30.-(1) Revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel puţin una din următoaerele împrejurări:

a)    încalcă prevederile Constituţiei;

b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului şedinţelor comune.

După cum vedem, litera a) nu a fot încălcată de Mircea Geoană, de unde rezultă că demersul de revocare al Preşedintelui Senatului pe care senatorii doresc să-l iniţieze are în vedere litera b). Senatorii PDL consideră un abuz, şi deci o încălcare a Regulamentului Senatului, că Mircea Geoană a refuzat să introducă pe ordinea de zi votarea cererii venite din partea independenţilor dependenţi de fărâmiturile care cad de la banchetul matrozului. Chiar dacă am admite că acesta ar fi un abuz, el este un caz singular şi nu o acţiune “repetată” aşa cum cere Regulamentul Senatului.

Dar să spicuim mai departe din Regulamentul Senatului pentru a vedea că, de fapt, senatorii PDL sunt cei care îl ignoră în totalitate:

Art.39.-(1) Preşedintele Senatului are următoarele atribuţii:

a)    convoacă Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare;

b)    conduce lucrările Senatului şi asigură respectarea programului orar şi a ordinii de zi;

Aşadar, preşedintele Senatului este cel care trebuie să asigure respectarea ordinii de zi! Ordinea de zi este întocmită de Biroul Permanent al Senatului cu o săptâmână înainte. Pe ordinea de zi de astăzi (pe care o puteţi consulta AICI), 3 martie 2010 nu figura nicăieri un vot în ceea ce priveşte cererea aşa-numiţilor independenţi. Prin urmare, Mircea Geoană nu a abuzat nicio clipă de funcţia sa, ci, dimpotrivă, şi exercitat-o în mod corect, cei care doreau să se abată de la Regulamentul Senatului fiind chiar senatorii PDL şi independenţii.

Art.87.-(1) Ordinea de zi poate fi modificată numai la propunerea Biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate şi urgente.

(2) Modificarea ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supusă spre aprobare Senatului şi se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii in curs.

Aşadar, conform regulamentului, independenţii puteau înainta o cerere de modificare a ordinii de zi doar pentru săptămâna viitoare, pentru motive bine întemeiate şi urgente. Cererea ar fi urmat să fie judecată şi votată vineri, iar în caz că apărea o majoritate favorabilă, problema lor putea fi introdusă pe ordinea de zi săptămâna viitoare. Asta ar fi trebuit să se întâmple conform regulamentului, pe care independeţii şi senatorii PDL îl ignoră cu desăvârşire, singurul regulament valabil pentru ei fiind voinţa Băsescului.

Oricum, cererea independeţilor este neregulamentară, atât timp cât ieri, Biroul Permanent al Senatului a hotărât că atunci când un senator îşi părăseşte partidul îşi pierde, automat, şi locul din comisiile de specialitate.

Prin urmare, cererea independenţilor dependenţi este doar un pretext nul din punct de vedere regulamentar şi juridic. Probabil PDL-ul se bazează pe o ulterioară decizie favorabilă a Curţii Constituţionale, încercând să impună în funcţia de Preşedinte al Senatului un membru de partid cu acte în regulă. Pentru ca noi să trecem cu vederea aceste tentative autoritare ale partidului portocaliu, ni se mai aruncă puţin praf în ochi, în speţă arestarea lui Antonie Solomon. Astfel atenţia opiniei publice este îndreptată în acea direcţie, iar când românul se va fi trezit din visare, ne vom da seama că PDL-ul are şi funcţia de Preşedinte al Senatului.

Noroc şi la mai mare!

Viaţa politică românească nu a intrat în hibernare după alegerile prezidenţiale din decembrie 2009. Dimpotrivă, rezultatele alegerilor prezidenţiale au zguduit din temelii întreg eşafodajul politic, astfel incât pasivitatea este practic imposibilă. Prin urmare, în 20 februarie a avut loc Congresul Extraordinar al PSD, congres devenit un veritabil eveniment mediatic şi care l-a adus în fruntea PSD-ului pe Victor Ponta. Pe 28 februarie va avea loc congresul Partidului Conservator, iar la începutul lui martie va avea loc Congresul PNL-ului. Singurul partid care zace bolnăvicios într-o stare de autosuficienţă arogantă este PDL-ul care pare a fi preocupat mai mult de deturnarea banului public spre acoperirea cheltuielilor de campanie decât de guvernarea reală a ţării. Doar discuţiile stârnite de Cristian Preda şi Monica Macovei au gâdilat puţin visarea PDL-ului, al cărui lider de facto (adică Băsescu) pare să se dedice exclusiv nunrilor voluptoasei Elena Udrea.

În tot acest context, partidele politice nu pot sta pe loc. Se aleg, sau realeg, presedintii de partid, se rearanjeaza taberele, se creioneaza noi aliante si posibile colaborari. Astfel, noua conducere a PSD pare să nu mai agreeze alianţa cu PC, Miron Mitrea declarând la Hotnews.ro (înainte să se afle rezultatul congresului) că alianţa se va desface dacă Victor Ponta va câştiga. Domnul Ponta a câştigat, prin urmare această despărţire dintre PC şi PSD pare inevitabilă.

Flacăra iubirii dintre aceste două partide era, insă, foarte slăbită. Cei care au urmărit desfăşurarea Congresului PSD la Antena3 au putut observa cum jurnaliştii trustului Intact puneau la zid PSD-ul într-o manieră care mi-a dat de gândit, folosind, fără sfială, expresii precum „guvernarea PSD a fost hoţia cea mai mare”, chiar în faţa unor lideri precum Mircea Geoană. Era clar: se schimbase limbajul referitor la PSD!

În aceste zile s-a mers, însă, cu un pas mai departe. Marţi, 23 februarie 2010, Crin Antonescu şi-a lansat moţiunea în virtutea căreia va candida la şefia PNL. Cu acest prilej, Antonescu a declarat că întrevede posibilitatea unui dialog intensificat cu PC, întrucât PNL îşi asumă mai mult ca niciodată valori conservatoare, ne informează Hotnews.ro.

Evident, această declaraţie a aprin spiritele şi nu sunt puţini cei care sar acum la gâtul lui Crin Antonescu. Comentatorii articolului par să nu fie de acord poziţia lui Crin Antonescu, argumentele lor nedepăşind, totuşi, stadiul unor lozinci de pe stadion. Chiar dacă majoritatea oamenilor sunt de părere că nu mai există stânga şi dreapta la noi în ţară şi că singurul criteriu de acţiune al partidelor politice este propriul buzunar, cred că o discuţie referitoare la un dialog intensificat între PNL şi PC nu poate pleca decât de la un fond comun reperabil în ograda ambelor partide. Prin urmare, să vedem, care ar fi obiectivele PNL şi PC conform statului fiecăui partid.

Prin urmare, iată că la nivel de obiective declarate prin statut, exista asemănări substanţiale între PNL şi PC. Amânouă partide militează pentru statul minimalist, pentru salvgardarea drepturilor fundamentale ale omului, pe economia de piaţă concurenţială etc. Amândouă viziuni îşi propun garantarea proprietăţii private şi încurajarea iniţiativei private. Din punct de vedere social, atât PNL-ul cât şi PC-ul îşi clădesc obiectivele în jurul familiei. Fără niciun fel de echivo, putem afirma că aceste viziuni sunt de dreapta, prin urmare, la nivel programatic, poate exista un dialog intensificat între PNL şi PC. Desigur, cei mai mulţi comentatori evită să se informeze înainte de a emite judecăţi, fiin mult mai uşor să-ţi camuflezi indolenţa sub girul iluzoriu al unei înţelepciuni aforistice.

Plecând de la statutele celor două partide, o alianţă nu ar fi deloc împotriva naturii, ci ar marca înfiinţarea unui pol de dreapta în care ar putea fi cooptat şi PNTCD-ul, iar astfel s-ar crea o reală concurenţă unui PDL care pare a fi de dreapta doar la nivel declarativ. Crearea unui astfel de pol ar pune reale dificultăţi PDL-ului şi la viitoarele alegeri prezidenţiale, întrucât un PDL-fără Băsecu nu cred să obţină mai mult de 25%. Stânga pare să se spargă. Plecările din PSD destabilizează mamultul, însă doar pe termen scurt. Pentru a controla stânga, Băsescu îşi face şi un partid de stânga pe care îl va conduce din umbră şi care va fi format din actualii „independenţi”. Cu aceste preocupări, Băsescu riscă să piardă, însă, tocmai dreapta pe care o credea doar a sa.

Prin urmare, o alianţă PNL-PC-PNTCD ar putea obtine 30% la alegerile parlamentare din 2012, concretizându-se, astfel, ca principalul pol de dreapta din România. PDL îşi va pierde întâietatea şi toată scena politică se va reconfigura. După cum s-a văzut, o astfel de alianţă nu ar fi deloc ciudată la nivel ideologic, ci dimpotrivă una absolut logică.

Pe de altă parte, o alianţă nu se poate tranşa doar la nivel de comparaţie a statutului. O altă componentă extrem de importantă este imaginea, or Dan Voiculescu nu se bucură de o imagine prea imaculată. Băsescu a reuşit să-i construiască o imagine de mogul rău. Este drept, strădania lui Băsescu pare să fi fost în van, căci modul în care Dan Voiculescu şi apropiaţii glumesc pe seama ei, schimbă puţin percepţia publicului. Pe de altă parte, păcatele tinereţii par să joace un rol important în această ecuaţie, pe data de 5 februarie Curtea de Apel Bucureşti dând sentinţa că Dan Voiculescu a făcut poliţie politică. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea, dar i-aş ruga pe lupii moralişti să-mi arate un singur politician important din România care este curat ca lacrima!

În concluzie, reiterez faptul că nu mă fac militantul zelos al unei alianţe PNL-PC. Materialul de faţă se doreşte a fi doar o simplă analiză ideologică comparată, din care reiese, în mod clar, că nu există vreo incompatibilitate ideologică între PNL şi PC. Restul e politică şi politicianism!

Surse:

Statut PNL

Statut PC

Articol Hotnees.ro

Blogul lui Dan Voiculescu

Articole blogomenale pe această temă şi alte teme politice:

Codex Politicus, despre partiele mici si marile televiziuni.

Transildania si Lilick despre reprezentarea ardelenilor în conucerile centrale ale partidelor.

Deceneu despre candidatura pe motiune intr-un partid politic.

Garcia Muerte despre candiatura cu motiune. (Tot nu pot comenta la tine pe blog, nici macar autentificat cu userul de wordpress!).

Dan Mihalache despre paranoia functiilor de partid.

Politeia despre sfarsitul statului social.

Mul?i ar fi putut s? cread? c? dup? alegerlie preziden?iale scena politic? româneasc? va intra într-un moment de acalmie, într-o letargie paralizant? indus? de povara a?tept?rii unui nou scrutin care, deocamdat?, pare atât de îndep?rtat. Lucrurile sunt, îns?, mult mai complexe iar confruntarea preziden?ial? nu a fost altceva decât o simpl? b?t?lie dintr-un r?zboi de anvergur? în care sunt antrenate toate partidele: r?zboiul cu istoria.

Încrâncenarea cu care s-a dus b?t?lia pentru fotoliul preziden?ial ne-a f?cut s? credem, fie ?i numai pentru o clip?, c? dincolo de ea nu mai conteaz? nimic. Cel care a câ?tigat-o a f?cut poate gre?eala s? cread? c? victoria sa ar fi deliniat în mod iremediabil dou? tabere distincte: eternii înving?tori ?i eternii învin?i. Dup? cum era de a?teptat, PDL-ul a adoptat imediat o postur? auto-suficient? ?i arogant?, dovedind astfel c? baronii s?i Berceanu, Videanu, Blaga, Udrea nu sunt în stare s? citeasc? semnele vremurilor. Europarlamentarul Cristian Preda a avut, îns?, în?elepciunea de a trage un semnal de alarm?.

Cert este c? partidele de opozi?ie, respectiv PSD ?i PNL nu au stat prea mult s?-?i ling? r?nile ?i s?-?i deplâng? înfrângerea, ci au privit imediat spre viitor. Orice înfrângere ar trebui s? fie un plus de în?elepciune pentru învins, astfel încât, dup? cum este normal, în PSD ?i PNL au început s? apar? discu?ii referitoare la reorganizarea partidelor ?i la revizuirea programelor pe termen mediu ?i lung. S? vedem, pe rând, cum s-a manifestat acest fream?t al reorganiz?rii în cele dou? partide mari de opozi?ie.

PNL-ul ?i reconfirmarea unui lider cu carism?

Partidul Na?ional Liberal a pierdut, dar a pierdut cu capul sus. Crin Antonescu a ob?inut un scor mai mare decât cel al partidului, demonstrând c? este unul dintre pu?inii politicieni al c?rui mesaj poate da speran??. Din punctul meu de vedere, singura sc?pare a lui Crin Antonescu a avut loc atunci când a hot?rât s? se alieze cu PSD-ul pentru turul doi. În rest, a stat mereu ferm pe pozi?ii, spre deosebire de C?lin Popescu T?riceanu care “s-a gr?bit s? s?rute papucul la sultan” (cuvintele lui Crin Antonescu, citate pe Hotnews.ro).

Timp de o lun? ?i dou? s?pt?mâni liderii PNL au analizat ?i r?sanalizat situa?ia partidului ?i perspectivele de viitor, astfel încât “Delega?ia Permanent? a Partidului Na?ional Liberal a hot?rât ast?zi (30 ianuarie – n.r) ca în perioada 5 – 7 martie s? aib? loc, la Bucure?ti, Congresul Extraordinar al partidului. Decizia a fost adoptat? cu 85 de voturi pentru, 4 împotriv? ?i 26 de ab?ineri“ afl?m din comunicatul oficial al Biroului Permanent.

Dar schimb?rile din interiorul PNL nu se rezum? numai la alegerea unui nou pre?edinte sau reconfirmarea celui în func?ie, ci se dore?te inclusiv o reorganizare statutar? care ar urma s? ?in? cont de noile realit??i ale sistemului electoral, c?ci schimbarea de la sistemul de vot propor?ional la cel uninominal ar trebui s? conduc? la o reorganizare a tuturor partidelor. Pentru a crea lini?te ?i unitate în partid, Crin Antonescu dore?te ca membri PNL din Biroul Permanent s? fie ale?i pe baz? de mo?iune, ?i nu pe baza unor candidaturi individuale, ceea ce ar însemna c? pre?edintele ales vine la pachet cu o echip? de conducere anun?at? din timp. Din aceste motive, au deja loc întâlniri între membri Comisiei de Statut, una dintre ele având loc chiar ast?zi, 3 februarie, afl?m de pe site-ul Antena 3.

Aceste schimb?ri nu sunt deloc fortuite, ci bine gândite de c?tre Crin Antonescu, pre?edintele în exerci?iu. Prin aceast? formul? s-ar elimina func?ia de prim vice-pre?edinte, de?inut? momentan de Ludovic Orban. La prima vedere, am putea crede c? desfiin?area acestei func?ii ar crea tensiuni în partid. Lucrurile nu stau, îns?, chiar a?a. Îns??i aceast? func?ie a creat tensiuni, alimentate constant de liberalul Fenechiu. Renun?area la aceast? func?ie i-ar aduce lui Crin Antonescu sprijinul taberei Fenechiu, în timp ce Ludovic Orban ar urma s? fac? parte din echipa de conducere pe care Crin Antonescu o va prezenta la congresul extraordinar. Mai multe despre mizele acestor mi?c?ri pute?i citi în Evenimentul Zilei.

În tot acest context, Crin Antonescu este sprijinit de tot mai mul?i liberali, în timp ce tab?ra T?riceanu devine din ce în ce mai pu?in numeroas?. Probabil din aceste motive, C?lin Popescu T?riceanu evit? s?-?i anun?e candidatura la pre?eden?ia partidului, ?tiind c? nu prea are ?anse de a ie?i înving?tor. Singurul dezavantaj al lui Crin Antonescu este faptul c? dore?te s? r?mân? în opozi?ie ?i s? promoveze o politic? aspr? împotriva partidului de guvern?mânt, atitudine ce nu este primit? cu aplauze peste tot în teritoriu, c?ci mul?i primari PNL se plâng c? urmarea unei astfel de direc?ii va fi extrem de dur?, întrucât Guvernul Boc nu va fi foarte darnic cu primarii liberali. Împotrivirile par s? fie totu?i destul de nesemnificative ?i este greu de crezut c? domnul Antonescu î?i va pierde func?ia în urma congresului extraordinar din 5-7 martie.

Deocamdat? singurul contracandidat al lui Antonescu este Viorel Cataram?, o figur? estul de dubioas?, cu un trecut la fel de dubios, dac? ne amintim de afacerea SAFI. Probabil din aceste motive, liberalii nu prea se înghesuie s? aplaude candiatura lui Cataram?. Un exemplu în acest sens este parlamentarul liberal Alina Gheroghiu.

Înr?znesc s? spun c? realegerea lui Antonescu este condi?ionat? de modul cum va în?elege s? gestioneze tot scandalul referitor la proiectul Ro?ia Montan?. Conform informa?ilor de pe site-ul oficial al PNL, partidul dezaprob? proiectul de extrac?ie a aurului prin folosirea ceanurilor, în timp ce so?ia sa, europarlamentarul Adina V?lean, nu s-a sfiit s? fie în favoarea acestui proiect, organizând chiar seminarii în cadrul Parlamentului European la care a invitat doar sus?in?tori ai proiectului. Unul dintre opozan?ii proiectului este o alt? liberal?, doamna Renate Weber, care a participat neinvitat? la acele discu?ii, dar i-a fost interzis s? ia cuvântul. Astfel, pentru a-?i asigura înc? un manat în func?ia PNL-ului, Crin Antonescu ar trebui s? dezamorseze acest conflict al femeilor liberale.

PSD-ul ?i debarcarea unui lider dep??it de situa?ie

Forfota cea mai mare vine, dup? cum era e a?teptat, din partea PSD-ului, un partid care, practic, a avut victoria în mân?, cu un pre?edinte care s-a ?i bucurat pentru ea pre? de o noapte. Înfrângerea nu putea trece neobservat? ?i este absolut normal s? fi creat anumite convulsii în partid. Mircea Geoan? a demonstrat c? p?l?ria preziden?ial? este mult prea mare pentru el, indiferent c? vorbim despre pre?eden?ia PSD-ului sau cea a României.

În pofida aparen?elor PSD-ul nu a intrat în aceast? campanie electoral? ca un partid unit. Existau mai multe fac?iuni, mai multe grupuri care se bazeaz? mai pu?in pe prietenie. Pierderea alegerilor este prilejul afirm?rii pentru unul dintre grupurile care, pân? mai ieri, au stat în umbra lui Mircea Geoan?. Spre deosebira de situa?ia din PNL, Mircea Geoan? î?i va pierde func?ia de pre?edinte. Întrebarea este, cine va deveni noul pre?edinte al PSD-ului?

Miron Mitrea este unul dintre liderii PSD care ?i-a anun?at deja candidatura, chiar dac? cu o oarecare ezitare, datorat? a?tept?rii unei decizii din partea lui Cristian Diaconescu. Acum mai bine de dou? s?pt?mâni, MItrea a declarat c? îl sus?ine pe Critian Diaconescu pentru func?ia de pre?edinte al PSD-ului. Diaconescu nu a anun?at nimic, astfel încât pe 22 ianuarie, Miron Mitrea a hot?rât s? candideze chiar el. Ast?zi, pe portalul Hotnews.ro a ap?rut o informa?ie conform c?reia Miron Mitrea ?i Cristian Diaconescu au hot?rât s? refac? tandemul, avându-l îns? drept candidat pe Miron Mitrea.

Adrian N?stase este un alt lider PSD cu orgolii de pre?edinte ?i dore?te s? ocupe aceast? func?ie începând cu 20 februarie, data la care va avea loc Congresul Extraordinar PSD. Chiar dac? în ultima vreme este cu cei de la DNA în cârc?, N?stase se bucur? de sprijinul lui Ion Iliescu ?i al grupului acestuia de simpatizan?i, prin urmare, ?ansele sale de a câ?tiga cursa pre?eden?iei PSD sunt destul de ridicate.

O posibil? candidatur? “bomb?” ar putea veni din partea lui Radu Maz?re, primarul Constan?ei declarând luni c? ia în calcul aceast? op?iune, întrucât PSD-ul ar avea nevoie de “un lider cu sânge ca al meu”, citim în Evenimentul Zilei. Dincolo de influen?a sa ?i de excentricitatea de care d? dovad?, Radu Maz?re pare s? nu aibe, îns? prea multe ?anse.

Dar, la fel ca in cazul PNL-ului, nici în PSD nu se rezum? totul la alegerea unui nou pre?edinte, ci exist? idei pentru o reorganizare a partidului pe termen mediu si lung. Spre deosebire de PDL, dezbaterile din cadrul PSD au fost ceva mai civilizate. Victor Ponta, de?i a declarat c? nu inten?ioneaz? s? candideze pentru ?efia partidului, a publicat pe site-ul s?u un proiect in 22 de puncte pentru reorganizarea PSD-ului. Un r?spuns punctual a venit din partea lui Miron Mitrea care a publicat pe blogul s?u o analiz?, adesea critic? dar civilizat?, a celor 22 de puncte propuse de Victor Ponta. În propunerea sa, Victor Ponta marja pe ideea c? partidul trebuie s? se reorganizeze în conformitate cu noul sistem electoral uninominal, în timp ce Mitrea atr?gea aten?a ca un partid nu se poate reorganiza de fiecare dat? când se schimb? sistemul de vot. De asemenea, Miron Mitrea nu a ezitat s? critice abilit??ile de lider ale lui Mircea Geoan?.

Concluzii

Reorganizarea partidelor este, în acest moment, o condi?ie sine qua non pentru supravie?uirea lor în prima linie a vie?ii politice române?ti. PNL-ul are un lider capabil care va reu?i s? recâ?tige un mandat în fruntea partidului, în timp ce PSD-ul va renun?a, aproape sigur, la liderul s?u actual. Astfel, PSD-ul cade prad? unor tensiuni mult mai mari, în timp ce PNL-ul se bucur? de o oarecare stabilitate, fapt la care a contribuit din plin Crin Antonescu prin propunerile de reorganizare a partidului, menite s?-l atrag? de partea sa chiar ?i pe Fenechiu.

În PSD exist? mai multe grupuri de interes care se lupt? între ele pentru fotoliul de pre?edinte al partidului sub privirea atent? a lui Ion Iliescu.

Contextul reorganiz?rii este extrem de favorabil PNL-ului care pare a fi un parti unit, spre deosebire de PSD. Mai mult, printr-o opozi?ie constructiv?, PNL-ul ar putea câ?tiga destul de mul?i simpatizan?i în anii urm?tori, iar Crin Antonescu pare s? fie extrem de con?tient de acest aspect, pentru c? programul s?u este unul care pune accent tocmai pe aceste puncte.

Astfel, trebuie luat un calcul un alt aspect. Atât PDL-ul cât ?i PSD-ul au tentative de a ?ine în ?ah PNL-ul ar?tând mereu cu degetul spre un iminent sistem electoral uninominal majoritar, de tip “câ?tig?torul ia totul”, un sistem care la prima vedere are dezavantaja cu totul PNL-ul. Totu?i, dac? liberalii vor avea în?elepciunea de a fructifica la maxim ?ansa pe care reorganizarea partidelor le-o ofer?, nu cred c? ar trebui s? se team? de un sistem electoral uninominal majoritar. De altfel, Crin Antonescu a reiterat în repetate rânduri faptul c? PNL nu se teme de sistemul uninominal majoritar, iar acest lucru ar trebui s? le dea de gândit liderilor PSD ?i PDL. În cadrul dinamicii triadei PDL-PSD-PNL în urm?torii ani cred c? se pot petrece mai multe schimb?ri de ierarhie, astfel încât, într-o prim? faz?, PNL-ul ar putea deveni partidul de pe locul doi, în contextul în care PDL-ul se obstineaz? s? duc? o politic? discre?ionar?, clientelar? ?i oligarhic?, lucru ce ar putea costa scump, c?ci PDL-ul f?r? B?sescu pre?edinte tinde s?-?i piard? principiul unificator.

Dup? cum am v?zut, scena politic? din România se afl? în mi?care. Toate partidele se preg?tesc deja pentru alegerile parlamentare din 2012. De abia acum începe s? se fac? politic?, pân? acum s-a f?cut r?zboi!

De astazi mai toata lumea a revenit la lucru si elevii la scoala. Chiar daca spiritul sarbatorilor nu a disparut inca si chiar daca eu ma aflu inca in vacanta, imi reiau si eu activitatea pe blog, activitate pe care am lasat-o pe plan secund in ultima vreme. Desi perioada vacantei a fost un moment privilegiat pentru trairi si experiente foarte profunde si interesante, din discretie fata de mine insumi si fata de persoanele din jur, voi relua subiectele din sfera lumii politice.

Astfel, nu pot rata momentul de a interveni “blogosferic” intr-o dezbatere extrem de interesanta si, cred eu, absolut necesara pentru Romania, si anume cea referitoare la sistemele politice, in speta la votul uninominal vs. votul proportional. Din ceea ce am citit pana acum in “blogosfera” am gasit o pozitie bine argumentata la Deceneu si o incitare la discutie pe blogul lui Lillick, care ne ofera si un text de pornire. Ca o ulterioara sursa nepretuita de informatie mentionez si un document al Asociatiei Pro Democratia pe care il puteti vizualiza AICI.

1. Sistemul partidelor politice in Romania

Polemica referitoare la votul unimominal majoritar vs. votul proportional ne face adesea sa ramanem la o reflexie epidermica asupra realitatii. Cred ca daca ar fi intrebat ce prefera, aproape fiecare roman s-ar decide in favoarea votului uninominal, chiar daca foarte putini sunt aceea care inteleg cu adevarat subtilitatile din spatele unei astfel de alegeri.

Un prim aspect care fuge adesea ochiului neinformat este acela ca oricare dintre aceste doua sisteme electorale  influenteaza drastic sistemul partidelor politice din Romania. Momentan, Romania este caracterizata printr-un sistem pluritartidist care ia forma unei triade formate din trei actori principali: PDL, PSD si PNL. O descriere foarte interesanta a unui sistem politic in forma unei triade a facut acum vreo doua luni Dragos Paul Aligica, intru-un material publica pe Hotnews.ro. Materialul mi s-a parut de-a dreptul savuros, chiar daca nu impartasesc concluziile autorului, mai cu seama aceea ca nu putem astepta stabilitate politica intr-un astfel de sistem triadic si ca doar un sistem bipolar ar putea asigura o stabilitate politica durabila.

Presedintele Traian Basescu nu se sfieste sa-si arate inclinatiile sale catre un sistem de partide bipolar, cu doar doi actori mari pe scena politicii romanesti. Fara indoiala, trecerea la un astfel de sistem de partide ar fi in defavoarea PNL-ului care s-ar vedea scos de pe scena politica avand doua optiuni: mentinierea unui PNL independent care, probabil, nu ar reusi sa treaca de pragul electoral, sau afilierea PNL-ului unui dintre actorii majori ai teatrului politic, adica PDL sau PSD. In primul caz, PNL ar exista in virtutea unui imperativ moral, in al doilea, PNL si-ar pierde identitatea sa de partid istoric.

Aceasta divagatie a fost absolut necesara. De ce? Dupa cum am spus deja, trecerea la un sistem uninominal majoritar ar contribuit la cristalizarea unui sistem politic bipolar din care PNL ar fi exclus, in timp ce revenirea la un sistem proportional ar perpetua sistemul de partide triadic in care PNL joaca un rol destul de important. Conducerea PNL a sesizat aceste probleme spinoase si de curand, Calin Popescu Tariceanu a publicat pe blogul sau un material care vorbea tocmai de acest pericol si de faptul ca pentru PNL a sosit timpul unei “realpolitik” ca partid de opozitie. Aceasta atitudine m-a bucurat extrem de mult din doua motive. 1. Deoarece eu am afirmat raspicat acest lucru inca dupa primul tur al alegerilor prezidentiale si 2. deoarece dupa 6 decembrie chiar Tariceanu era cel care cocheta cu o alianta PDL-PNL, atitudine care la acel moment a pus PNL-ul in fata unui pericol de sciziune.

Din cele scrise pana acum s-ar putea spune ca ma situez usor impotriva votului uninominal majoritar din cauza simpatiei pentru PNL. Prin urmare, este necesar sa evaluam atat partile pozitive cat si pe cele negative ale ambelor sisteme electorale.

2. Sistemul uninominal

Cel mai adesea, sistemul uninominal desemneaz? în fapt o procedur? majoritar? ce func?ioneaz? dup? formula “câ?tig?torul ia totul”.  În accep?iunea sa cea mai simpl?, acest sistem presupune c? în fiecare circumscrip?ie exist? doar un singur loc disputat ?i fiecare aleg?tor dispune de un singur vot. Fara indoiala, acest sistem releva cateva avantaje: conflictul politic este personalizat, la procesul electoral participa individual mai multi competitori, circumscriptiile electorale sunt relativ mici si faciliteaza o relatie mult mai directa intre alegator si ales etc. Totusi, acest sistem are doua dezavantaje care ii pun sub semnul intrebarii validitatea: nu permite reprezentarea acelora care nu au votat cu castigatorul si este mult mai usor de fraudat sau cumparat.

Ultimile alegeri legislative din Romania care s-au desfasurat dupa un sistem uninominal partial, au scos cu prisosinta la iveala acest aspect.Candva in 2008, pe Hotnews aparut un reportaj extrem de interesant despre cum s-au desfasurat procesul electoral in circumscrptia in care a candidat Catalin Predoiu. Contracandidatul sau era un baron local PSD care avea totul in mana. A organizat concerte, donatii, chefuri, a impinzit toata circumscrptia sa cu pancarte, a dat bani nevoiasilor s.a.m.d. Evident, a castigat fara probleme.

Mai mult, acest sistem da nastere unor veritabile anomalii matematice, carora le-a cazut prada chiar si Romania in 2008. In cadrul alegerilor legilsative, PSD a obtinut un procent superior celui obtinut de PDL si totusi, dupa repartizarea mandatelor, PDL a obtinut mai multe mandate parlamentare decat PSD. Cand in Marea Britanie camera inferioara a parlamentului (pentru Camera Lorzilor nu se fac alegeri. Fotoliile sunt obtinute ereditar sau prin numiri ale Reginei) a fost dominata de laburisti, 6 din 10 britanici au votat impotriva laburistilor, si totusi laburistii au obtinut de departe mai multe mandate.

3. Sistemul proportional

“Mai democratic? decât sistemul majoritar, reprezentarea propor?ional? permite o mai bun? reprezentare a st?rii de opinie a electoratului îns? prezint? serioase inconveniente în ceea ce prive?testabilitatea ?i autoritatea guvernelor”, se afirma in documentul Asociatiei Pro Democratia pe care l-am citat mai sus. Pentru a contrabalansa, insa, acest neajuns, in multe tari s-au introdus masuri majoritare, cum ar fi pragul electoral, prima electorala, alegerea unei liste cu exprimarea unei optiuni personale in favoarea unui anumit candidat etc.

Intr-un sistem proportional sunt reprezentate mult mai bine minoritatile si, astfel, este favorizat pluripartidismul in defavoarea bipolarismului.

3. Bipolarism sau pluripartidism?

Decizia fiecarui individ in favoarea sistemului electoral unoninominal respectiv proportional trebuie sa se afle in concordanta cu optiunea fiecaruia pentru un sistem de partide bipolar sau pluripartidic. A fi in favoarea votului uninominal majoritar si in defavoarea bipolarismului politic este un non sens, o contradictie atat de evidenta incat foarte multi nici nu o observa, conform zicalei “nu vezi copacul din cauza padurii”.

Dupa cum am mentionat anterior, apropiatii presedintelui Basescu si chiar Basescu insasi se declara in favoarea unui sistem de partide bipolar. Probabil din aceste motive au hotarat sa-l nominalizeze pe Honorius Prigoana in cursa pentru locul ramas liber dupa plecarea lui Bogdan Olteanu la BNR. Honorius Prigoana a declarat cu hotarare ca se va bate fara incetare pentru introducerea sistemului uninominal majoritar.

Dar oare un sistem de partide bipolar ar duce cu adevarat la stabilitate politica? Sau mai bine spus, o stabilitate politica realizata astfel ar duce, cu adevarat, la o imbunatatire a nivelului de trai, la crestere economica si, in general, la dezvoltare?  Intr-un sistem bipolar ar exista un partid aflat la putere, care ar avea majoritate parlamentara si ar impune orice masura ar dori. Partidul din opozitie, pe cat de mare, nu ar putea face altceva decat sa vocifereze, sa se declare contrar etc. Nimic altceva, pentru ca masurile dorite ar trece oricum de votul parlamentului. Prin urmare, un sistem bipolar ar insemna, in definitv, o perioada de 4 ani in care partidul majoritar poate face aproape orice.

Acest lucru este destul de riscant atunci cand vine vorba de interesul national. Daca partidul aflat la putere ar adopta masuri ce contravin interesului national, nimeni nu ar putea face nimic. In contextul pluripartidismului, acest lucru nu este posibil. Sistemul triadic nu ofera o stabilitate politica imediata, dar este un sistem mult mai fecund pentru cetatenii de rand a caror interese pot fi oricand aparate prin coalitii intra-triadice de tipul despre care vorbea Dragos Paul Aligica in articolul mentionat. In contextul pluripartidismului, niciun partid nu ar detine o putere, sa zicem, absoluta, desi, sa fie clar, nu ne referim la o putere absoluta in sensul unei dictaturi. Dansul suspiciunilor dintr-un sistem politic in forma de triada este in beneficiul cetatenilor. Aceste afirmatii nu sunt o naivitate, dar printr-un sistem de mai multe partide interesul cetatenilor este mult mai bine conservat decat in cazul unui sistem bipolar.

Pluripartidismul lasa loc dialecticii hegeliene care poate duce la dezvoltare, in timp ce bipolarismul promoveaza principiul tertului exclus care in plan politic poate fi un principiu falimentar. In politica, o a treia varianta poate fi oricand mai buna decat doua variante. Sinteza poate fi oricand mai buna decat promovarea alternativa a unei singure directii.

Pluripartidismul confera vivicitate vietii politice, in timp ce bipolarismul promoveaza o staticitate care da aparenta stabilitatii, dar care poate duce la involutie. Un mecanism static tinde mereu sa involueze, in timp ce un mecanism dinamic tinde mereu sa evolueze.

Concluzie

Aceasta dezbatere nu poate fi epuziata foarte usor, cu atat mai putin intr-o postare pe blog. Dar toate aceste realitati arata un singur lucru: reforma legii electorale nu poate fi facuta pe sest, ci trebuie sa fie un proces care sa implice la maxim societatea civila.

Incep sa regret ca i-am oferit lui Traian basescu votul meu de incredere! Nominalizarea lui Emil Boc in functie de premier mi se pare cu totul nepotrivita pentru tara si, probabil, extrem de oportunda pentru PDL. De ce? Imaginea lui Boc este oricum compromisa, prin urmare, Boc nu este altceva decat un tap ispasitor in capul caruia sa se sparga toate nemultumirile romanilor. Emil Boc nu este capabil sa indeplineasca o asemenea functie, iar acest lucru s-a vazut cu prisosinta in ultimul an.

Fiind pe picior de plecare am apucat sa urmaresc cu au mers negocierile intre presedinte si partidele politice. Am avut senzatia ca acestea nu au fost altceva decat o continuare a campaniei electorale. Traian basescu bate apa in piua cu vointa poporului roman. Ei bine, vointa poporului roman nu este deloc unitara, si faptul ca Basescu este presedinte se datoreaza unei diferente de doar 70.000 de voturi, ceea ce inseamna ca discursul lui Basescu nu are substanta. Nici alegerile legislative din 2008 nu au aratat deloc ca vointa poporului roman ar fi aceea de a fi condus doar de PDL. Prin urmare, trebuie sa recunosc ca Traian basescu greseste amarnic. Amarnic pentru noi, nu pentru el.

Sincer, speram intr-o oarecare maturitate a lui Traian basescu. Chiar daca varianta cu Crin Antonescu premier nu putea avea sorti de izbanda, lucru ce mi se pare normal pana la urma, credeam ca presedintele va numi un premier independent pe placul liberalilor. Nu a facut asa, si denota, din nou, ca nu este un presedinte echidistant.

In aceste conditii salut optiunea PNL-ului de a ramane in opozitie. Cred ca este solutia cea mai buna. Sper sa nu existe, insa, neintelegeri si ssciziuni in partid.

Victoria lui Basescu incepe sa-mi lase un gust amar.

Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale am considerat ca optiunea cea mai buna a PNL-ului este aceea de a ramane in opozitie, cu conditia sa actioneze responsabil si sa dovedeasca, din postura unui partid de opozitie, ca este realmente preocupat de binele romanilor, adica de binele comun si nu de binele individual. Privind retrospectiv nu ezit sa recunosc ca folosirea termenului de “opozitie” poate nu a fost un demers prea reusit. Interpretand critic ultimile saptamani, cred ca ideea de “partid neutru” era cea mai potrivita.

Intre aceste doua concepte nu exista o diferenta substantiala, ci una accidentala. Pastrandu-se neutralitatea si refuzand sa sustina activ unul dintre cei doi candidati ramasi in cursa, PNL-ul s-ar fi aflat astazi intr-o pozitie extrem de avantajoasa. Avantajoasa partid si, as indrazni sa spun, avantajoasa pentru stabilitatea politica pe care ne-o dorim cu totii.

Ipotetica neutralitate a PNL-ului nu ar fi contat prea mult in dinamica turului doi, intrucat alegatorii lui Crin Antonescu s-au impartit, oricum, in doua tabere egale, jumatate votandu-l pe Mircea Geoana si jumatate votandu-l pe Traian Basescu.

Daca PNL-ul ar fi devenit o mica Elvetie a politicii romanesti, chiar si numai pentru doua saptamani, si nu s-ar fi angajat intr-o campanie intensa anti-Basescu, acum putea negocia cu PDL-ul intrarea la guvernare cu obrazul curat. Cum PNL-ul a ales, insa, alianta cu PSD, nu putem decat sa observam ca orice tentativa de negociere cu PDL este considerata, din principiu, un act de demagogie si ipocrizie.

Prin urmare, PNL-ul se afla acum intr-o postura extrem de dezavantajoasa pentru propriul viitor. Daca alege sa ramana in opozitie, cel mai probabil va exista o noua scindare in partid care-l va avea ca protagonist pe Calin Popescu Tariceanu. Astfel, partidul s-ar injumatati practic si la viitoarele alegeri ar reusi, in cel mai bun caz, sa adune 10%. Daca, in schimb, PNL-ul decide sa negocieze cu Traian Basescu formarea unui guvern, se va discredita ca partid si va suferi o foarte serioasa lovitura de imagine, lucru ce ar duce, din nou, la o scadere drastica a reprezentarii in Parlament dupa viitoarele alegeri legislative. Oricum ar fi, in contextul actual, orice actiune a PNL-ului va avea consecinte grave asupra viitorului sau ca partid, lucru care putea fi evitat daca PNL-ul ramanea neutru.

Am putea compara intreaga campanie electorala cu o partida de poker extrem de stransa si tensionata. O partida de poker la care jucatorii prefera sa-si acopere ochii cu ochelari de soare pentru a nu da in vileag, prin privire, cartile ce le are in mana. Traian Basescu, un jucator experimentat. Crin Antonescu fragil, perisabil, emotionat, depasit oarecum de miza jocului. Cartea alegerilor prezidentiale care a aparut pe masa nu i-a fost favorabila jucatorului Antonescu.  Totul trebuia sa se decida la ultima carte. Antonescu nu avea in mana nimic, nici macar o simpla pereche. Singura sa sansa ar fi fost aceea a unei ultime carti norocoase care l-ar fi pus in postura unui jucator care si-a completat chinta la ultima carte. Sansele sunt mici. Unii jucatori s-ar fi retras de la masa.

A aparut pe masa si a cincea carte: cartea Mircea Geoana! Cu aceasta carte Antonescu si-a completat chinta si a avut un moment de fericire pe care Traian Basescu l-a observat desigur, dar fiind jucator experimentat nu a schitat niciun gest. A fost apoi momentul pariului. Fiind fericit si sigur pe chinta din mana, Antonescu a mers pe varianta “All in”. A pariat totul: viitorul sau politic, viitorul partidului pe care il conduce, viitorul Romaniei. Basescu nu s-a retras si a spus prezent pariului lui Antonescu, nu inainte de a-i arunca, insa, un zambet compatimitor.

Deznodamantul partidei a fost extrem de tensionat si interzis cardiacilor. Crin Antonescu si-a etalat pe masa chinta sa intinzandu-si deja mana spre pot-ul pus in joc. Bucuria sa transformat, insa, in drama atunci cand Basescu, cu miscari lente, sigure si seci a pus pe masa o frumoasa chinta roiala, urmata de o iesire emotionala justificata dupa o asemenea partida: “V-am ciuruit”.

Viitorul Romaniei s-a decis, astfel, la o partida de poker electoral. O partida la care Basescu a demonstrat ca este un vulpoi batran si norocos, in timp ce Antonescu si-a aratat varsta politica mult prea frageda pentru un astfel de joc. Daca s-ar fi retras din joc, acum mai putea juca o partida. Nu a facut-o, iar acum nu mai poate juca. In cel mai bun caz poate fi jucat de altii, indiferent ca acesti “altii” poarta numele de Traian Basescu, Mircea Geoana sau Calin Popescu Tariceanu.