Cel care striga in pustie

Guvernul Boc IV nu mai are viață lungă. Nu există zi când executivul să nu o dea în bară rău de tot. Controversata frunză din logo-ul României exprimă cel mai bine realitatea cruntă cu care ne confruntăm zilnic: România își acoperă goliciunea cu o frunză second hand! De fond nu trebuie să ne mai preocupăm, căci el este pur și simplu inexistent. Au mai rămas formele odată apetisante ale României, dar acum îmbătrânite, ridate și lăsate, iar acestea trebuie acoperite acum cu o frunză, nu pentru a atrage turiști în România, ci pentru a convinge românii să nu plece. Dar totul e deșertăciune, iar frunza de care s-a agățat executivul sub comanda duduii Elena Udrea nu a avut impactul dorit.

În toată această perioadă marinarul de la timona României este lipsit de viziune și inspirație. Ca și cum s-ar urca pe un vas și ar porni în larg fără să aibă în cap locul unde vrea să ajungă și hălăduind bate mările mergând ba spre stânga, ba spre dreapta, dar niciodată drept înainte. La 1 iulie se introducea mărirea TVA-ului la 24%, iar în 10 iulie marinarul venea să ne spună că soluția nu este bună și trebuie schimbată. O guvernare fără viziune este ca un aeroport fără turn de control! Atunci când arbitrarul devine criteriu al guvernării lucrurile nu pot evolua decât într-un singur sens: HAOSUL.

Băsescu și jucăria lui preferată (recte Boc) parcă încep să se trezească și să-și dea seama că au mierlit-o ireversibil, PDL-ul urmând să aibă aceeași soartă ca PNTCD-ul de odinioară. După 7 luni trecute din anul 2010 s-a gândit și Boc să ne anunțe că scăderea economică va fi mai drastică decât își imaginaseră ei la începutul anului. Pentru orice om cu studii medii și puțină apetență spre logică, aceste cuvinte ale premierului nu au fost un ”breaking news”, ci confirmarea unei realități amare. Vă dați seama cât este de mare rahatul în care România se află dacă se pune problema unui nou împrumut de la instituțiile bancare internaționale? Datoria externă a României va crește enorm și nu va putea fi plătită nici în 25 de ani. Și toate astea din cauza incompetenței și nesimțirii unor oameni fără scrupule.

Creșterile de preț au luat-o razna, mai ales în ceea ce privește cheltuielile de întreținere. S-a scumpit căldura când afară e arșiță, iar oamenii nu au sesizat încă ce îi așteaptă. Mulți români mai au încă o mică grădină în care au cultivat una alta. Roșiile românești sunt încă accesibile și morcovii la fel. Un bănuț de pâine tot se mai găsește și uite așa va veni luna septembrie. Roșiile vor trece încetul cu încetul, morcovii vor fi doar o vagă amintire iar afară se va face frig. Atunci toată lumea își va da seama în ce hal am ajuns ca stat și pentru prima dată după 20 de ani mămăliga va exploda! Pentru că așa nu se mai poate! Pe străzile orașelor va fi arsă poza lui Băsescu și călcat în tocuri chipul Elenei Udrea. Atunci își va da seama și blonda de la drept de ce nu e în regulă să duci unor sinistrați pantofi cu toc!

Mă întrebam nu demult dacă branding-ul de țară poate face minuni, iar astăzi am primit confirmarea că nu poate, cel puțin la noi în mirifica Românie condusă de niște incompetenți cum rar se pot întâlni pe glob în așa funcții înalte. Dintre toți iese în evidență Elena Udrea, cea care a dat-o în bară odată cu ”land of choice” și care a recidivat acum cu ”Explore the Carpathian Gardens” într-un stil mare. Să dezvoltăm puțin această afirmație.

1. Fiasco de PR

Lansarea brand-ului de țară a avut loc astăzi la pavilionul României de la Shaghai și a fost un fiasco din două puncte de vedere: cel al relațiilor publice și diplomatic. Nu a fost bine lansat brandul de țară, că cei de la Hotnews au și publicat o anchetă extrem de interesantă, conform căreia MDRT-ul condus de Elena Udrea nu a înregistrat niciun domeniu de internet intitulat ”explorethecarpathiangardens” sau măcar ”thecarpathiangardens”. Au făcut-o, în schimb, o societate comercială și o persoană fizică. Astfel, conform anchetei Hotnews, CROSSBYTE SOLUTIONS SRL a înregistrat domeniul ”carpathiangarden” atât pe .ro, cât și pe .com. Pe 21 iulie a.c. o persoană fizică a înregistrat și domeniul ”explorethecarpathiangarden.ro”. Cum este posibil ca specialiștii în online branding și PR care au lucrat cu Elena Udrea să nu fi înregistrat un astfel de domeniu? Este o întrebare la care oricât m-aș gândi nu aș reuși să-i găsesc un răspuns logic.

Problema se amplifică la două nivele diferite: incompetența echipei doamnei Udrea și scurgerea de informații. La nivel teoretic sloganul în cauză nu ar fi trebuit desconspirat până astăzi și este clar că unul dintre membrii echipei care au lucrat cu blonda de la drept a vorbit prea mult la o bere. Este inadmisibil ca într-o instituție guvernamentală să se întâmple așa ceva.

Dincolo de toate demersuri ca cel al persoanei fizice care a înregistrat domeniul nu sunt noi în lumea internetului. La începuturile timide ale internetului tot o persoană fizică din Marea Britanie a înregistrat domenii conținând numele marilor orașe după formula numeora.co.uk. Atunci când primăriile acelor orașe s-au trezit că vor să-și facă pagini de internet au observat că domeniile le erau luate. Neavând încotro, au plătit sume mari de bani acelei persoane pentru a intra în posesia domeniului. Bun, asta era la începuturi. Acum lucrurile stau cu totul altfe și atunci când o instituție vrea să lanseze un proiect, unul dintre primele lucruri pe care le face este înregistrarea unui domeniu conținând numele proiectului pe care îl elaborează. MDRT-ul de ce nu a făcut asta? Doar lucra numai cu specialiști. Se pare, însă, că și acești specialiști au fost la fel de profesioniști ca și doamna Udrea.

Fiasco diplomatic

Dacă acest fiasco de PR ce a caracterizat lansarea brandului nu ar fi fost urmat de alte lipsuri mult mai serioase, de natură diplomatică de exemplu, totul ar fi fost mai acceptabil. Dar președintele Traian Băsescu a ales acest prilej pentru a arăta românilor cât este el de economicos, renunțând să participe astăzi la lansarea brandului oficial, deși își anunțase prezența cu surle și trâmbițe în luna mai. ”S-a spus atunci ca urma sa aiba o intalnire la Beijing cu presedintele chinez, Hu Jintao, dupa care urma sa mearga la Shanghai si sa participe la forumul de afaceri romano-chinez, organizat – se spunea atunci-  sub patronajul Presedintiei. Acesta va avea loc vineri, oraganizat de Ministerul Economiei”, aflăm de pe Hotnews.ro. Astfel, președintele Băsescu a ales să-i lase cu ochii în soare pe președintele Chinei (că doar China este un stat ”neimportant”) și pe oamenii de afaceri din acea zonă. Ministrul Afacerilor Externe ne aruncă, însă, praf în ochi vorbind despre o vizită la nivel înalt în China spre sfârșitul expoziției de la Shanghai.

Astfel, lansarea brand-ului de țară a aruncat România în mijlocul unei probleme diplomatice din cauză că Băsescu s-a trezit acum să economisească. Poate era mai înțelept dacă îi venea economisitul atunci când s-au hotărât următoarele cheltuieli bugetare:majorarea bugetului serviciilor secrete, achiziționarea unor avioane de la fier vechi, construirea unui nou sediu SPP sau extinderea sediului Guvernului, chiar dacă (culmea!) aparatul administrativ ar trebui să se micșoreze.

N.B. Piticu.ro ne demonstrează și faptul că logo-ul este din nou copiat și modificat ușor, deci nu a fost rezultatul unui efort intelectual al minunatei echipe de specialiști pe care i-a întocmit doamna Udrea pe bani grei!

Citind zilnic principalele portaluri de știri din România am ajuns să identific un număr considerabil de vuvuzele portocali care își fac treaba cu un stahanovism debordant! Stefan Vlason este una dintre aceste vuvuzele neobosite ale neamului portocaliu și duce o muncă meticuloasă de vopsire a conștiinței cetățenilor în portocaliul putred al unui regim care va fi de tristă amintire. Și nu o face oricum, ci de pe piedestalul titlului de ”prof” pe care îl alătură numelui său atunci când semnează un articol. Îi puteți citi elucubrațiile pe Hotnews și pe Ziare.com. Din câte îmi dau seama scrie alternativ: o zi pe Hotnews, una pe Ziare.com dar nu își ia pauză nici de ziua Domnului, înfierând presupusele tentative ale lui Crin Antonescu de a deveni președinte al României fără alegeri. De unde până unde?

Păi să vedeți. Cred că sunteți la curent cu toții în ceea ce privește sondajul de opinie a cărui rezultate au fost prezentate ieri de Crin Antonescu în cadrul unei conferințe de presă. Sondajul a fost realizat de GSS 2000 la comanda PNL, iar rezultatele sale îl dau pe Crin Antonescu în fruntea preferințelor românilor cu aproximativ 33,8% din intenția de vot. Pe locul doi ar fi Victor Ponta cu 27% iar Băsescu ar fi pe locul 3 cu aproximativ 11%. Mai multe detalii puteți afla AICI.

Dat fiind faptul că Traian Băsescu a fost ridiculizat în acest sondaj, vuvuzelele sale fidele au primit ordin de la centru să latre pe unde pot. Stefan Vlaston a inceput sa latre pe Ziare.com, maine o va face probabil si pe Hotnews. Distinsul domn Vlaston consideră acest sondaj o intoxicare și ajunge la concluzia (incă nu am reușit să înețeleg prin ce conjecturi) că domnul Crin Antonescu ar dori să intre în Palatul C otroceni pe ușa din dos fără alegeri prezidențiale.

Când am citit această afirmație nu am știut dacă să râd sau să mă dau cu capul de pereți. Cu profesori de teapa domnului Vlaston nu e de mirare că învățământul universitar românesc este la pământ. De unde și până unde publicarea unui sondaj de opinie este o crimă? De unde și până unde publicarea unui sondaj de opinie înseamnă că vrei să intri la Cotroceni pe ușa din dos, fără alegeri? Unde este silogismul? Unde este argumentarea afirmațiilor? Nicăieri. Titlul de ”prof” nu îi face cinste domnului Vlaston și nici învățământului. Dacă tot ești plătit să latri pe la colțuri și să faci propagandă portocalie neargumentată, o urmă de bun simț ar trebui să-l împiedie pe domnul Vlaston să se semneze cu ”prof”.

Dincolo de toate, reacția descreierată a domnului Vlaston este o mărturie vie a picajului în care se află PDL-ul. Liderii PDL sunt disperați realmente, și vuvuzelele lor așijderea. Băsescu își dă seama că nu mai poate salva nimic. Își dă seama că PDL-ul are șanse tot mai mari să nu mai prindă Parlamentul la viitoarele alegeri și prezidențialele devin deja un vis uitat.

Mai zice domnul Vlaston că situația în care ne aflăm se datorează guvernului Tăriceanu. Păi să vedem, pe timpul guvenului Tăriceanu, România a înregistrat o creștere economică susținută patru ani la rând, în condițiile în care premierul trebuie să se războiască cu președintele pentru a putea face. Mai mult, tot în acea perioadă au existat în România o serie de indundații puternice în urma cărora Guvernul a trebuit să bage adânc mâna în buzunar. Și totuși s-a menținut creșterea economică. Ce s-a întâmplat când a plecat PNL de la guvernare? S-a votat și promulgat legea de mărirea a salariilor profesoriilor cu 50%. Da, bună măsură. Evident că nu s-a aplicat niciodată. Ce au mai făcut miniștri PDL? Au deturnat fonduri, au organizat licitații fictive, au plătit milioane de dolari pe servicii ce costau de 50 de ori mai puțin. Dar domnul Vlaston nu are voie să vadă aceste lucruri pentru că nu își mai primește onorariul.

Apoi domnul Vlaston îl acuză pe Antonescu că minte și că are un discurs populist. Să fim serioși, la capitolul populismului, nu îl întrece nimeni pe Băsescu. Să vedem câteva minciuni băsesciene. În septembrie 2009 ne spunea că economia deja este în proces de redresare. Tot în 2009 ne spunea că pe noi criza nu ne va afecta. Apoi ne-a afectat, și economia nu s-a redresat. A zis că nu este nevoie de ajutor de la FMI, după care s-a răzgândit și a zis că este totuși nevoie dar doar ca o centură de siguranță. Iată că ajutorul de la FMI a devenit o mască de oxigen! Băsescu a zis că este președintele tuturor românilor dar nu face altceva decât să-i învrăjbească pe români între ei. Dar domnul Vlaston nu are voie să vadă aceste lucruri!

Apoi domnul Vlaston afirmă că, în concepția lui Antonescu, românii sunt niște proști. Ei bine domnule Vlaston, Băsescu ne tratează că niște proști și maneliști pe toți, considerând că toți românii suntem ca cei din anturajul său apropiat din care, probabil, faceți și dvs parte. Românii nu sunt proști! De aceea lui Crin Antonescu nu îi este frică să iasă între oameni, în timp ce de două luni încoace Băsescu evită ieșirele și face totul în secret. El, care era adeptul băilor de mulțime acum se ascunde ca un șoarec pentru că și-a dat seama că disprețul său față de România a fost pus pe tapet și românii ar arunca cu ouă în el dacă l-ar vedea. Băsescu a ajuns să fie persona non grata în România și nu din cauza lui Crin Antonescu, ci din cauza unor oameni apropiați precum EBA, Elena Udrea, radu Berceanu, Adriean Videanu etc. Băsescu a ridicat nepotismul la cel mai înalt nivel și nici nu s-a sfiit să se mândrească cu asta. Și-a pus fiica în Parlamentul European deși ea nu știe nici măcar să articuleze corect limba română, darămite vreo limbă străină? Datorită lui Băsescu România este privită râzând la Bruxelles, căci ”Paris Hilton din Carpați” a devenit etalonul delegației românești. Și pentru toate acestea trebuie să-i ”mulțumim” domnului Băsescu și dvs., domnule Vlaston, care încercați să ne învățați că demnitatea umană poate fi vândută pentru o farfurie de orez.

Incep sa regret ca i-am oferit lui Traian basescu votul meu de incredere! Nominalizarea lui Emil Boc in functie de premier mi se pare cu totul nepotrivita pentru tara si, probabil, extrem de oportunda pentru PDL. De ce? Imaginea lui Boc este oricum compromisa, prin urmare, Boc nu este altceva decat un tap ispasitor in capul caruia sa se sparga toate nemultumirile romanilor. Emil Boc nu este capabil sa indeplineasca o asemenea functie, iar acest lucru s-a vazut cu prisosinta in ultimul an.

Fiind pe picior de plecare am apucat sa urmaresc cu au mers negocierile intre presedinte si partidele politice. Am avut senzatia ca acestea nu au fost altceva decat o continuare a campaniei electorale. Traian basescu bate apa in piua cu vointa poporului roman. Ei bine, vointa poporului roman nu este deloc unitara, si faptul ca Basescu este presedinte se datoreaza unei diferente de doar 70.000 de voturi, ceea ce inseamna ca discursul lui Basescu nu are substanta. Nici alegerile legislative din 2008 nu au aratat deloc ca vointa poporului roman ar fi aceea de a fi condus doar de PDL. Prin urmare, trebuie sa recunosc ca Traian basescu greseste amarnic. Amarnic pentru noi, nu pentru el.

Sincer, speram intr-o oarecare maturitate a lui Traian basescu. Chiar daca varianta cu Crin Antonescu premier nu putea avea sorti de izbanda, lucru ce mi se pare normal pana la urma, credeam ca presedintele va numi un premier independent pe placul liberalilor. Nu a facut asa, si denota, din nou, ca nu este un presedinte echidistant.

In aceste conditii salut optiunea PNL-ului de a ramane in opozitie. Cred ca este solutia cea mai buna. Sper sa nu existe, insa, neintelegeri si ssciziuni in partid.

Victoria lui Basescu incepe sa-mi lase un gust amar.

Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale am considerat ca optiunea cea mai buna a PNL-ului este aceea de a ramane in opozitie, cu conditia sa actioneze responsabil si sa dovedeasca, din postura unui partid de opozitie, ca este realmente preocupat de binele romanilor, adica de binele comun si nu de binele individual. Privind retrospectiv nu ezit sa recunosc ca folosirea termenului de “opozitie” poate nu a fost un demers prea reusit. Interpretand critic ultimile saptamani, cred ca ideea de “partid neutru” era cea mai potrivita.

Intre aceste doua concepte nu exista o diferenta substantiala, ci una accidentala. Pastrandu-se neutralitatea si refuzand sa sustina activ unul dintre cei doi candidati ramasi in cursa, PNL-ul s-ar fi aflat astazi intr-o pozitie extrem de avantajoasa. Avantajoasa partid si, as indrazni sa spun, avantajoasa pentru stabilitatea politica pe care ne-o dorim cu totii.

Ipotetica neutralitate a PNL-ului nu ar fi contat prea mult in dinamica turului doi, intrucat alegatorii lui Crin Antonescu s-au impartit, oricum, in doua tabere egale, jumatate votandu-l pe Mircea Geoana si jumatate votandu-l pe Traian Basescu.

Daca PNL-ul ar fi devenit o mica Elvetie a politicii romanesti, chiar si numai pentru doua saptamani, si nu s-ar fi angajat intr-o campanie intensa anti-Basescu, acum putea negocia cu PDL-ul intrarea la guvernare cu obrazul curat. Cum PNL-ul a ales, insa, alianta cu PSD, nu putem decat sa observam ca orice tentativa de negociere cu PDL este considerata, din principiu, un act de demagogie si ipocrizie.

Prin urmare, PNL-ul se afla acum intr-o postura extrem de dezavantajoasa pentru propriul viitor. Daca alege sa ramana in opozitie, cel mai probabil va exista o noua scindare in partid care-l va avea ca protagonist pe Calin Popescu Tariceanu. Astfel, partidul s-ar injumatati practic si la viitoarele alegeri ar reusi, in cel mai bun caz, sa adune 10%. Daca, in schimb, PNL-ul decide sa negocieze cu Traian Basescu formarea unui guvern, se va discredita ca partid si va suferi o foarte serioasa lovitura de imagine, lucru ce ar duce, din nou, la o scadere drastica a reprezentarii in Parlament dupa viitoarele alegeri legislative. Oricum ar fi, in contextul actual, orice actiune a PNL-ului va avea consecinte grave asupra viitorului sau ca partid, lucru care putea fi evitat daca PNL-ul ramanea neutru.

Am putea compara intreaga campanie electorala cu o partida de poker extrem de stransa si tensionata. O partida de poker la care jucatorii prefera sa-si acopere ochii cu ochelari de soare pentru a nu da in vileag, prin privire, cartile ce le are in mana. Traian Basescu, un jucator experimentat. Crin Antonescu fragil, perisabil, emotionat, depasit oarecum de miza jocului. Cartea alegerilor prezidentiale care a aparut pe masa nu i-a fost favorabila jucatorului Antonescu.  Totul trebuia sa se decida la ultima carte. Antonescu nu avea in mana nimic, nici macar o simpla pereche. Singura sa sansa ar fi fost aceea a unei ultime carti norocoase care l-ar fi pus in postura unui jucator care si-a completat chinta la ultima carte. Sansele sunt mici. Unii jucatori s-ar fi retras de la masa.

A aparut pe masa si a cincea carte: cartea Mircea Geoana! Cu aceasta carte Antonescu si-a completat chinta si a avut un moment de fericire pe care Traian Basescu l-a observat desigur, dar fiind jucator experimentat nu a schitat niciun gest. A fost apoi momentul pariului. Fiind fericit si sigur pe chinta din mana, Antonescu a mers pe varianta “All in”. A pariat totul: viitorul sau politic, viitorul partidului pe care il conduce, viitorul Romaniei. Basescu nu s-a retras si a spus prezent pariului lui Antonescu, nu inainte de a-i arunca, insa, un zambet compatimitor.

Deznodamantul partidei a fost extrem de tensionat si interzis cardiacilor. Crin Antonescu si-a etalat pe masa chinta sa intinzandu-si deja mana spre pot-ul pus in joc. Bucuria sa transformat, insa, in drama atunci cand Basescu, cu miscari lente, sigure si seci a pus pe masa o frumoasa chinta roiala, urmata de o iesire emotionala justificata dupa o asemenea partida: “V-am ciuruit”.

Viitorul Romaniei s-a decis, astfel, la o partida de poker electoral. O partida la care Basescu a demonstrat ca este un vulpoi batran si norocos, in timp ce Antonescu si-a aratat varsta politica mult prea frageda pentru un astfel de joc. Daca s-ar fi retras din joc, acum mai putea juca o partida. Nu a facut-o, iar acum nu mai poate juca. In cel mai bun caz poate fi jucat de altii, indiferent ca acesti “altii” poarta numele de Traian Basescu, Mircea Geoana sau Calin Popescu Tariceanu.

Iata cum vede Wall Street Journal victoria lui Basescu. Nu am timp sa traduc textul, asa ca va prezint varianta in limba engleza.

By the narrowest of margins Sunday, Romania seems to have returned incumbent President Traian Basescu to office. His leftist challenger Mircea Geoana is crying “fraud,” and the results could yet be reviewed by Romania’s courts. But for the moment, it appears that economic liberalism won a squeaker against heirs to Nicolae Ceaucescu’s Communists.

Mr. Basescu’s victory is all the more remarkable, as he had to overcome one of the worst downturns in Europe, with an economy shrinking 7% this year, after 7.1% growth in 2008. Mr. Geoana had sought to capitalize on the recent hardship by campaigning for a return to a progressive tax code—though he appears to have back-pedalled on that point—and a more-active role in the economy for the central government. We’re told that the Social Democrat was the favored candidate in both Washington and Moscow.

Mr. Basescu, by contrast, has been pushing budget cuts and a clamp-down on corruption, and is a staunch defender of the country’s 16% flat tax. As mayor of Bucharest, he withstood the ire of animal rights activists by putting the capital’s people ahead of its biting stray dogs, many of which he wound up having killed.

Mr. Basescu’s government has been far from perfect in addressing the country’s ills, not least because the former ship captain is something of a magnet for political spats. But it seems that for slightly more than half of Romania’s voters, the memory of communism and of a government whose hands reach into every pocket has left Romanians with an even more bitter taste. With politicians on more than one continent writing off economic freedom and singing the siren-song of a state that can provide for their needs, Mr. Basescu largely stood his ground—and won.

Un bun prieten mi-a indicat cu buna credinta urmatorul articol din ziarul Ziua, pe care l-am citit cu mare interes, dat fiind faptul ca studiez in Italia, prin urmare am si votat in Italia. Conform articolului, Federatia Asociatiilor Romanilor din Italia s-ar fi autodenuntat in ceea ce priveste colaborarea la fraude electorale in Italia.

“F.A.R.I. considera ca responsabilitatea principala pentru modul in care au fost stabilite locatiile sectiilor electorale speciale din Italia revine, in principal, senatorului Viorel Badea si deputatului Wiliam Branza impreuna cu dl. Razvan Rusu, ambasadorul Romaniei in Italia, se mai spune in comunicatul organizatiei, citata de agentia de presa. Aceste locatii au fost decise in functie de controlul total pe cere acestia il puteau exercita asupra membrilor din comisii, precum si prin gestionarea fluxului electoral ……Asa numitul “turism electoral” precum si mita electorala au fost elemente ce au caracterizat votul de duminica“, informeaza Ziua.

Dat fiind faptul ca stau tocmai la Roma pot da cateva informatii in cee ce priveste aceste presupuse locuri improprii de vot stabilite de dl Razvan Rusu, ambasadorul roman pe langa statul Italian, pe care il cunosc personal.

De mai bine de 10 ani de zile, deci deja in sub regimul Iliescu, in Roma exista 4 locatii unde s-a putut vota de fiecare data cand au fost alegeri. In decursul acestor ani, locatiile au ramas mereu aceleasi, chiar daca intre timp s-au schimbat 2 ambasadori. Este drept, anul acesta in unele dintre aceste locatii au fost amenajate 2 sectii. Singurul caz pe care il pot confirma exact este cel de la Accaemia di Romania, unde anul acesta, in premiera de cand sunt eu la Roma, au fost organizate doua sectii, amabdoua in spatii extrem de adevcate pentru asa ceva.

Aflu de la un prieten din Milano ca si acolo sectiile de votare au fost amplasate, de ani de zile, in aceleasi locuri!

Deci unde este frauda? UNde este mana malefica a domnului Rusu? Eu nu reusesc sa imi dau seama.

Update: Si totusi, Mircea Geoana a castigat si el in diaspora…in tari precum Rusia si Bielorusia. O coincidenta simpatica.

În aprilie 2009, Republica Moldova se confrunta cu o prima runda de alegeri legislative, în urma c?rora urma s? se defineasc? structura Parlamentului. Pre?edintele este ales, în Republica Moldova, de c?tre Parlament. De?i alegerile din aprilie au fost aspru fraudate de c?tre comuni?ti, se pare c? ace?tia au gre?it un calcul, astfel incât, dup? alegeri, comuni?tilor le lipsea un singur mandat parlamentar pentru a putea alege pre?edintele Republicii Moldova, în persoana doamnei Zinaida Greceani. În pres? acel vot a fost numit „votul de aur”.

În 6 decembrie 2009 în România a avut loc turul doi pentru alegerile preziden?iale. Toate partidele politice existente în România s-au aliat pentru a-l da jos de la putere pe Traian B?sescu, sus?inut de PDL. Având în vedere c? în primul tur Traian Basescu s-a clasat cu pu?in înaintea lui Mircea Geoan?, p?rea destul de probabil c? Geoan? nu va avea probleme în a câ?tiga mandatul de pre?edinte. Mai mult, toate sondajele de opinie facute inainte de primul tur aratau ca in turul doi va castiga contracandidatul lui Traian B?sescu, fie c? acesta avea s? se numeasc? Crin Antonescu sau Mircea Geoan?. Prin urmare, putem spune c? Traian B?sescu a beneficiat de „voturile de aur”, ?i nu unul, ci aproximativ 2 milioane. De unde au venit aceste voturi? S? l?s?m cifrele s? vorbeasc?.

În primul tur, Traian B?sescu a ob?inut 3.153.640 de voturi. Mircea Geoan? 3.027.838. Prin urmare, în primul tur, Traian B?sescu a ob?inut cu 125.802 voturi mai mult decât Mircea Geoan?. To?i ceilal?i candida?i din primul tur au obtinut impreuna 3.164.598 de voturi, din care aproape 2 milioane au fost voturile lui Crin Antonescu. Prin urmare, daca electoratul contracandiatilor lui Basescu din primul tur ar fi urmat in corpore indicatiile liderilor pe care i-au votat, Mircea Geoan? ar fi trebuit s? ajung? la aproximativ 6.1 milioane de voturi, în timp ce Traian B?sescu ar fi trebuit s? bat? pasul pe loc. În turul doi, îns?, Traian B?sescu a ob?inut cu 70.048 mai multe voturi decât Mircea Geoan?, ceea ce înseamn? c? cele 3,1 milioane de voturi ob?inute de ceilal?i participan?i la turul întâi sau distribuit în propor?ie de 50/50 c?tre ambii candida?i din turul doi.

Cele mai importante au fost voturile lui Crin Antonescu. Conform unei analize foarte pertinente a parlamentarului PNL Mihai Voicu, votan?ii lui Antonescu pot fi împ?r?i?i în trei categorii:

• Votul nucleului dur al structurii de partid care ne-ar fi adus voturi indiferent care lider ar fi fost candidatul. Este votul de partid pe care il culegem la scrutine total depersonalizate, gen liste nationale de alegeri europene. Acestia au urmat aproape in totalitate recomandarea pentru turul 2 pentru ca asa a decis partidul. De mentionat ca acestia ne-ar fi urmat la fel de mult daca am fi ales cealalta optiune in turul 2. Multe dintre aceste voturi, de precizat, se obtin in mediul rural cu primarii si alti alesi locali.
• Votanti castigati de Crin Antonescu personal si care i-au urmat recomandarea pentru turul 2. Acestia sunt cu totii anti-Basescu.
• Voturi tot ale lui Antonescu care s-au pierdut in turul 2, prin absenteism sau optiuni pentru Basescu.

Pornind de la faptul concret c? din 2 milioane de votan?i ai lui Crin Antonescu, 1 milion au votat cu B?sescu, în acest milion nefiind incluse voturile nucleului dur, care a votat cu Mircea Geoan?. Prin urmare, rezult? c? cea mai mare parte din votan?ii câ?tiga?i de Crin Antonescu pentru primul tur, nu i-au urmat alian?a si au votat în favoarea lui B?sescu. Prin urmare. Astfel, aproximativ 1 milion de “voturi aurite” i-au venit lui Basescu din partea celor care în primul tur l-au votat pe Crin Antonescu.

Dar aceste statistici mai arat? un lucru foarte interesant, pe care nimeni nu l-a luat în seam?: voturile însumate ale celorlal?i participan?i la turul întâi. Dac? electoratul lui Corneliu Vadim Tudor, al lui Sorin Oprescu, al lui Kelemen Hunor, al lui Gigi Becali nu ar fi votat în propor?ie de 50% în favoarea lui Traian B?sescu, acesta nu ar fi câ?tigat un al doilea mandat de pre?edinte. Prin urmare, o categorie important? de “voturi de aur” au sosit de la “outsideri”,  iar Traian B?sescu ar trebui s? le fie recunosc?tor în aceea?i m?sur?.

În cele din urm?, o a treia categorie de “voturi de aur” au fost voturile din diaspor?, care, pân? la urm? au decis Pre?edintele. Faptul c? diaspora a decis pre?edintele a fost primit cu foarte mult? vrajb? de sus?in?torii lui Mircea Geoan?, ajungându-se la aprecieri extrem de du?m?noase la adresa românilor din diaspor?. Iat? c? nu Traian B?sescu este cel care dezbin? prin învr?jbire, ci simpatizan?ii lui Mircea Geoan?. Mul?i dintre ace?tia arunc? o multitudine de cuvinte veninoase spre românii din diaspor?, lucru extrem de regretabil.

Totu?i, dac? analiz?m bine statisticile ?i calculele anterioare, ne d?m seama c?, la nivel practic, românii din diaspor? nu au decis nimic. Ei nu ar fi putut decide nimic, dac? jum?tate din votan?ii lui Crin Antonescu nu ar fi votat cu Traian B?sescu. Acela?i lucru este valabil ?i pentru votan?ii lui C. V. Tudor, Kelemen Hunor, Sorin Oprescu, Gigi Becali. Astfel, presedintele nu a fost decis de c?tre românii din diaspor? ci de c?tre românii din ?ar? care ?i-au dat seama c? un pre?edinte ca Mircea Geoan? nu poate fi o solu?ie pentru România.

Am reu?it s? trecem peste campania electoral?. Din p?cate rezultatele alegerilor au produs o dezbinare între români similar? cu cea dintre italieni în 1943 când o parte dintre italieni au r?mas, în continuare, al?turi de trupele naziste care se retr?geau din Italia, în timp ce al?ii au format grupurile de partizani. Cel mai tris este c? italienii s-au ucsi între ei, frate pe frate, copii pe p?rin?i, f?r? mil?, în numele unor idealuri deturnate de setea de putere. Sper c? românii nu vor dori s? se lase cople?iti de blestemul sângelui nevinovat v?rsat pentru ni?te idei abstracte. Decât s? ne r?zboim între noi, mai bine începem s? construim ceva împreun?.

În articolul precedent promiteam sa revin cu o retrospectiva oarecum obiectiv? asupra mandatului pre?edintelui Traian B?sescu. Evident, obiectivitatea este un tel aproape imposibil de atins, dar cred ca orice persoana cu un real spirit critic (in sensul unui spirit capabil sa discearna neghina de grâu, nu s? fac? o critic? negativ? ?i neconstructiv?) ar trebui sa tind? spre acest ideal. Tirania non-culorilor nu poate fi op?iune fundamental? a unui creier luminat ?i a unei min?i ?colite. Niciunde nu exist? doar alb ?i negru, ci ?i alte nuan?e, iar toamna este anotimpul perfect pentru a ne demonstra acest lucru. Dup? aproape 5 ani de mandat cred c? activitatea pre?edintelui Traian B?sescu merit? mai mult decât o dezbatere polarizat? în jurul a dou? tabere care nu pot vedea realitatea în mod nuan?at. A fi pro-B?sescu sau anti-B?sescu ?i a construi un discurs exclusiv pe acest sentiment de apartenen?? nu este constructiv pentru nimeni.

Prin urmare, voi incerca s? enum?r, în primul rând, aspectele pozitive pe care le-am putut repera în exercitarea b?sescian? a mandatului preziden?ial, pentru a continua cu criticile (sper constructive) care pot fi aduse activit??ii lui Traian B?sescu, urmând ca, în cele din urm?, s? ajung la o concluzie personal?, evident subiectiv?, dar care este rodul unui proces de discern?mânt.

O ultim? precizare: conform Constitu?iei României, prerogativele pre?edintelui sunt destul de reduse, România fiind o ?ar? cu un sistem semi-preziden?ial. Pre?edintele României nu de?ine o putere executiv? ci, mai de grab?, una de mediator între cele trei puteri statale: guvernul, parlamentul ?i justi?ia. Prin urmare, aspectele pozitive pe care le voi enumera pot fi contestate într-o oarecare m?sur? invocându-se faptul c? ele nu depind în mod direct de exercitarea mandatului preziden?ial. Totu?i ele s-au petrecut în timpul mandatului lui Traian B?sescu, iar pre?edintele a fost implicat, mai mult sau mai pu?in, în realizarea lor.

Aspectele pozitive ale mandatului lui Traian B?sescu

1. Chiar la începutul mandatului lui Traian B?sescu s-a trecut de la impozitarea în trepte la taxa unic?. Este adev?rat c? sursa acestei schimb?ri în sistemul fiscal îl preced pe Traian B?sescu, dar trebuie s? recunoa?tem c? Traian B?sescu a fost un fervent promotor al acesteia. Neavând studiile de economie necesare, nu m? pot pronun?a dac? aceast? m?sur? a fost una fericit? sau mai pu?in fericit?, dar tind s? cred c? ea a dus la o simplificare ?i o relaxare a sistemului de colectare a taxelor. În privin?a efectelor acestei reforme îl las pe fostul meu coleg Dan Caramidariu s? se exprime, c?ci are studiile necesare pentru un punct de vedere competent în acest sens.
2. Sub mandatul lui Traian B?sescu au avut loc ?i alte reforme care precum votul uninominal (sau, m? rog, un del de vot uninominal), descentralizarea, adoptarea noi coduri juridice etc. Este drept, aceste reforme pot fi supuse unor critici extrem e pertinente având în vedere modul prin care au luat na?tere, dar acest lucru îl voi dezbate atunci cân voi trata aspectele negative ale pre?edintelui Traian B?sescu.
3. Organizarea summit-ului NATO de la Bucure?ti în 2008 a fost un moment extrem de benefic pentru imaginea României. În cadrul acestui summit s-au luat hot?râri destul de importante pentru ac?iunile viitoare ale NATO precum invitarea Croa?iei ?i Albaniei s? înceap? negocierile de aderare la Alianta Nord-Atlantic?, angajamentul de a continua ac?iunile comune în Balcani ?i în Afghanistan ?.a.m.d. Toate documentele acestui summit pot fi consultate pe site-ul oficial al evenimentului. Chiar dac? organizarea acestui summit nu este exclusiv meritul pre?eintelui Traian B?sescu, trebuie s? recunoa?tem c? institu?ia Pre?iden?iei a fost extrem de implicat? în vederea realiz?rii acestui eveniment.
4. În alt? ordine de idei, pre?edintele Traian B?sescu a fost extrem de implicat în derularea negocierilor pentru eliberarea jurnali?tilor români r?pi?i în Irak în 2005. Eliberarea lor a fost o victorie a Pre?edintelui, iar opozi?ia nu prea avut ce s?-i repro?eze lui Traian B?sescu, la momentul respectiv Geoan? mul?umindu-se doar s? salute eliberarea jurnali?tilor, men?ionând c? acesta a fost un succes la care ar fi contribuit, pe lâng? autorit??i, societatea civil?, mass-media ?i comunitatea musulman? din România.

Aspectele negative ale mandatului lui Traian B?sescu

1. Reformele promovate de pre?edintele Traian B?sescu sunt, în substrat, bune, dar aplicate într-un mod cât se poate de ineficient. Formul?rile ?i prevederile reformelor întreprinse dau dovad? de o iimens? lips? de profesionalism din partea celor care le-au redactat. Motiva?iile reformelor pot fi g?site, mai de grab?, în jocurile politice de prost gust decât în dorin?a real? de a face un bine cet??eanului de rând. Adoptarea noilor coduri juridice s-a f?cut prin asumarea r?spunderii de c?tre puterea executiv?, la fel cum se va întâmpla în aceast? lun? ?i cu grila unic? de salarizare în sistemul bugetar (din nou o reform? care, în sine, cred c? este necesar?) ?i reforma înv???mântului (aici o alt? ciud??enie: guvernul Boc î?i va asuma r?spundere pe codul Miclea ?i nu pe codul propus de ministrul Educa?iei, Ecaterina Andronescu). Chiar dac? asumarea r?spunderii este prev?zut? prin Constitu?ia României, abuzul de acest mecanism nu este normal într-o democra?ie.
2. Imixtiunea pre?edintelui B?sescu în sfera de activitatea a celorlalte puteri ale statului este un lucru extrem de grav pentru o ?ar? democratic?. Nimeni nu mai are niciun fel de îndoial? asupra faptului c? domnul Emil Boc nu este altceva decât o marionet? în mâna pre?edintelui. Culmea, într-un moment de sinceritate incon?tient?, premierul chiar a m?rturisit acest lucru declarând c?: „M-am s?turat s? fiu un premier de form?”. Dintre toate aspectele negative ale mandatului lui Traian B?sescu, m?rturisesc c? acesta m? preocup? cel mai mult, întrucât submineaz? principiile democra?iei. Traian B?sescu denot? a fi un tip avid de putere ?i care se folose?te de orice subterfugiu pentru a-?i consolida sau chiar m?ri pârghiile de putere. În acest sens, el se aseam?n? mult cu premierul italian, Silvio Berlusconi, care d? dovad? de o atitudine asem?n?toare. Niciunul dintre cei doi nu ezit? a se folosi de puterea pe care o de?in pentru a-?i intimida sau reduce la t?cere contestatarii.
3. În alt? ordine de idei, m? precup? faptul c? sub mandatul lui Traian B?sescu, România a devenit mai mult o ?ar? condus? în mo oligarhic ?i nu democratic. În mod clar, exist? în fruntea ??rii co „ga?c?” de „b?ie?i de?tep?i”, în frunte cu pre?edintele B?sescu, iar în jurul aceste g??ti se învârte realmente totul. Mini?trii precum Elena Udrea, Adriean Videanu, Radu Berceanu pot dispune în mod clientelar de banul public, desigur, spre propriul beneficiu (material sau de imagine). Elena Udrea se comport?, mai de grab? ca Angelina Jolie, decât ca un veritabil ministru într-un stat democratic. Dispune de fondurile ministerului în interesuri proprii. Doamna Udrea a devenit regina pre?edintelui B?sescu, iar acesta nu este dispus s? renun?e la ea, chiar dac? ea sfideaz? ostentativ Parlamentul ?i Constitu?ia României. Orice dovezi s-ar aduce, cât timp Traian B?sescu este pre?edinte, Elena Udrea nu va avea de dat socoteal?. Astfel totul se învârte ?i se concentreaz? în mâinile unui grup restrâns de persoane care de?in, practic, toat? puterea, deci ne îndrept?m spre o oligarhie extrem de bine cosmetizat?.
4. Nempotismul ?i puterea financiar? a familiei B?sescu sunt, de asemenea dou? aspecte îngrijor?toare. Chiar dac? a dat ovad? de o preg?tire intelectual? mai mult decât medicor?, Elena B?sescu a ajuns parlamentar european. Recent fratele lui B?sescu, domnul Mircea B?sescu a fost implicat într-o asociere în vederea unei afaceri cu armament. La scurt timp, Mircea B?sescu a renun?at la ac?iunile sale din acea firm?, dar de?ine monopolul manipul?rilor de containere din portul Constan?a, în timp ce fata dânsului de?ine mai multe depozite în acela?i port. Astfel, exist? un fel de cartel al familiei B?sescu, lucru ce nu poate fi ignorat.
5. Pre?edintele Traian B?sescu este extrem de bine cunoscut pentru gafele sale diplomatice, concurându-l cu succes pe Sarkozy. Acest lucru este inadmisibil pentru un pre?edinte al unui stat membru al Uniunii Europene. (Intrarea României in UE s-a petrecut, de asemenea sub mandatul lui B?sescu, dar nu am enumerat acest fapt la aspectele pozitive, întrucât procesul de aderare a fost demarat cu mult înainte de alegerile preziden?iale din 2004).
6. Caren?ele de limbaj ale pre?edintelui sunt, de asemenea, un aspect negativ. O fire extrem de histrionic?, pre?edintele B?sescu nu suport? s? fie contestat, iar atunci când cineva îndr?zne?te s?-l conteste, el nu ezit? s? arunce expresii precum „?iganc? împu?it?” ?.a.m.d.

Concluzii

Dintre toate aspectele negative enumerate, cel mai mult m? îngrijoreaz? cele care, întro form? sau alta, submineaz? principiile unei democra?ii s?n?toase ?i pot conduce oricând la alunec?ri periculoase pe pante nedorite de români. Apoi incompeten?a ?i lipsa de profesionalism a oamenilor care colaboreaz? cu Traian B?sescu m? sperie. Oamenii sunt numi?i în func?ii pe criterii extrem de aleatorii. E drept, acela?i lucru se petrece cu orice regim, dar parc? mini?trii cabinetului Boc sunt cei mai incompeten?i pe care România i-a avut vreodat?. Tinând cont de aspectele pozitive ale manatului lui Traian B?sescu, dar fiind îngrijorat de multe dintre cele negative, consider c? Traian B?sescu ?i-a f?cut din România un fel de juc?rie privat? de care dispune dup? bunul plac. Prin urmare, consider c? un nou mandat preziden?ia câ?tigat de c?tre Traian B?sescu ar fi un pas înapoi pentru România.

Amurgul verii este umbrit de r?s?ritul unei toamne tumultuoase care î?i întinde mantia pretutindeni. Nuan?ele tomnatice se transform? într-o tiranie a non-culorilor. Nu mai exist? alte culori, în afar? de alb ?i negru. Aceast? imagine caracterizeaz? cel mai bine atmosfera dezbaterilor publice din ultima vreme, indiferent dac? acestea au loc in presa scris?, la televiziuni sau în blogosfer?. Dincolo de diferitele formul?ri utilizate, unele mai reu?ite, altele mai pu?in, ideea principal? este mereu aceea?i: pro sau anti-B?sescu? De la formularile simple, directe ?i, uneori, aproape calomnioase (utilizate, mai cu seam?, de jurnali?tii postului de televiziune Antena 3) s-a trecut la o dezbatere realmente filosofic?, moral? ?i antropologic? (articolele lui H.R. Patapievici din Evenimentul Zilei, articolele lui Teodor Baconski de pe blogul s?u). Mircea Badea ?i Valentin Stan î?i continu?, precum pic?tura chinezeasc?, demersul de def?imare îndreptat împotriva lui Horia Roman Patapievici, pre?edintele ICR, în timp ce acesta ?i intelectualii deja men?iona?i vorbesc despre ur? ?i resentiment. Asist?m la un veritabil dialog al surzilor din care nimeni nu are nimic de câstigat, dar în care o multitudine de indivizi î?i risipesc cu prisosin?? enegiile creative.

Mai pe scurt, avem de a face cu dou? tabere distincte: 1. tab?ra anti-B?sescu compus?, în mare parte, de Mircea Badea, Valentin Stan, Mihai Gâdea, Sorin Ro?ca St?nescu etc. Aceast? „tab?r?” se bucur?, în mod evident, de sus?inerea trustului de pres? Intact ?i, ?inând cont de audien?a de care se bucur? emisiunile Sinteza zilei ?i În gura presei, este clar c? mesajul anti-B?sescu se propag? mult mai bine ?i este mult mai c?utat de românii doritori de informa?ie. 2. tab?ra pro-B?sescu în care se încadreaz? H. R. Patapievici, Teodor Baconsky, Vladimir Tism?neanu, Mihail Neam?u. Aceast? „tab?r?” se bucur? de sprijinul ziarului Evenimentul Zilei ?i al televiziunii Realitatea TV. Din nou, ?inând cont de tirajul ziarului men?ionat anterior ?i de audien?ele pe care Realitatea TV le realizeaz?, putem conchide c? mesajul pro-B?sescu se bucur? de o popularitate mult redus?. Conflictul dintre aceste dou? tabere este acerb, iar românul simplu î?i pune doar o singur? întrebare: unde este obiectivitatea? Atât jurnali?tii, cât ?i intelectualii, ar trebui s? exceleze tocmai prin obiectivitatea lor, dar iat?, c? în acest conflict, pare-se c? obiectivitatea lipse?te cu des?vâr?ire.

Obiectivitatea

În Dilema Veche din 27 august 2009, Andrei Ple?u aduce un elogiu obiectivit??ii, independen?ei ?i echidistan?ei. „To?i «apar?in» cuiva, to?i sunt, sau par, înregimenta?i. Iar dac? nu sunt, sunt suspecta?i c? sunt ?i stigmatiza?i ca atare. «Independen?a» a devenit aproape neonorabil? ?i, în orice caz, necredibil?”, scrie Andrei Ple?u. Despre cei care aleg s? r?mân? echidistan?i, Ple?u spune c? r?mân o minoritate. To?i ceilal?i sunt lesne de recunoscut ?i extrem de previzibili. Cred c? aceste observa?ii ar trebui s? fie cheia de bolt? în demersul de a analiza obiectivitatea, sau, mai de grab?, lipsa de obiectivitate, a taberelor implicate în dezbaterile din ultima vreme.

1. Tab?ra anti-B?sescu

Cei care apar?in acestei tabere sunt extrem de cunoscu?i ?i se încadreaz? perfect în descrierea lui Andrei Ple?u. Toat? lumea ?tie c? Mircea Badea este anti-B?sescu, c?ci o afirm? în repetate rânduri în fiecare emisiune. Evident, a fi anti-B?sescu nu este un defect în sine, iar o astfel de pozi?ie este perfect justificabil? prin starea in care se afl? România de ast?zi. Acest lucru nu ar trebui s? ne conduc?, îns?, spre lipsa de echidistan??. În momentul în care cei din tab?ra anti-B?sescu nu pot recunoa?te existen?a a cel pu?in unui punct pozitiv al mandatului B?sescu, începem s? alunec?m pe panta unui partizanat fanatic.

1. Tab?ra pro-B?sescu

În cadrul acestei tabere trebuie s? facem anumite diferen?ieri. S? lu?m cazul lui H.R. Patapievici. Ca intelectual, echiditan?a este un imperativ. Ca pre?edinte al ICR, obiectivitatea nu are sens. Fiind încorporat în structurile statale, un intelectual nu mai are cum s? fie obiectiv. Desigur, aceast? afirma?ie las? loc multor comentarii ?i clarific?ri ulterioare pe care nu le putem analiza exhaustiv în acest moment. În articolul deja men?ionat, Andrei Ple?u explic? extrem de clar acest mecanism, prin faptul c? atuci cân intri într-un guvern sau într-un partid, î?i pierzi, în mod volunatar, o parte in autonomie, acesta fiind un sacrificiu pe care solidaritatea de grup îl necesit?. Avem de a face cu un compromis necesar care reduce din libertatea individului. Întrebarea este: pân? la ce punct poate merge acest compromis? Revenind la H.R. Patapievici, atitudinea sa pro-B?sescu este perfect justificabil? prin func?ia pe care o ocup?. Putem comenta doar asupra compromisului în care H.R. Patapievici se angajeaz? prin atitudinea sa pro-B?sescu, dar acest aspect, ?ine exclusiv de con?tiin?a sa proprie.

Analizând lu?rile de pozi?ie a celor angrena?i în tab?ra pro-B?sescu putem observa urm?toarele aspecte. Articolele lui H.R. Patapievici din Evenimentul Zilei nu cred c? pot fi consierate o propagand? electoral?. Prin ele, Patapievici face o raiografie a sentimentului de ur? ?i a resentimentului, subliniin c? aceast? ur? are o ?int?: Traian B?sescu. ?inând cont de atituinea tabere anti-B?sescu, aceast? afirma?ie nu este pur? propagand?, ci realitate. Mai mult, pre?edintele ICR subliniaz? c? ura nu poate fi o solu?ie în ceea ce prive?te problemele cu care ne confrunt?m. Desigur, pentru o echiditan?? des?vâr?it?, ar fi fost frumos ca Patapievici s? aten?ioneze asupra faptului c? aceea?i stare de ur? exista ?i în ceea ce îl prive?te pe Ion Iliescu. Acest aspect este suprins extrem e bine de catre Bogdan Duca pe blogul sau.

Spre deosebire de Patapievici, atitudinea recent? a editorilor portalului Hotnews.ro relev? o doz? mult mai ridicat? de partizanat fanatic decât articolele domnului Patapievici. Astfel, 8 septembrie, portalul a propus o scurt? restrospectiv? a dezbaterilor iscate de editorialul lui Mihail Neam?u publicat pe acela?i portal. Cei de la Hotnews men?ioneaz? c? jurnalistul Cornel Nistorescu l-a atacat pe Patapievici „în stil România Mare”, într-un articol ap?rut în Cotidianul. Este drept, titlul articolului este extrem de tenden?ios: H. R. Patapievici – impostor sau fiu de erou? Trecând cu vederea acest titlu, articolul nu face altceva decât s? pun? cap la cap mai multe afirma?ii a domnului Patapievici cu privire la biografia sa. Aceste informatii se bat, în mod evident, cap în cap ?i singurul care ar fi în m?sur? s? clarifice totul ar fi chiar Patapievici.

Articolele de pe blogul lui Vladimir Tismaneanu sunt extrem de interesante din punct filosofic ?i moral, dar ele nu fac altceva decât s? alimenteze cu carburant atitudinea de partizanat fanatic manifestat? în anumite cercuri.

În concluzie, putem afirma c?, la fel ca tab?ra anti-b?sescu, ?i tab?ra pro-b?sescu, este lipsit? de obiectivitate ?i echidistan??, chiar dac? membri aceste tabere se folosesc de calit??ile lor intelectuale pentru a camufla aceast? lips? de echidistan??. Patapievici (singurul care are o oarecare scuz?, fiind pre?edinte ICR), Neam?u, Baconsky, Tism?neamnu ar da dovad? de obiectivitate dac? ar recunoa?te nereu?itele ?i alunec?rile periculoase ale regimului B?sescu. Prin urmare, atât tab?ra anti-B?sescu, cât ?i cea pro-B?sescu î?i pot justifica atitudinile ?i convingerile, dar toate aceste dezabteri nu pot duce la nimic bun atâta timp cât cele dou? tabere implicate nu renun?? la dogmatizarea ?i generalizarea punctului de vedere pe care îl împ?r?t?esc.

P.S. Pentru redobanirea obiectivitati va voi propune, zilele viitoare, o evocare atat a momentelor negative, cat si a momentelor pozitive care au contrasemnat regimul Basescu, urmate, desigur, de o concluzie personala nefavorabila actualului presedinte. Prin aceste articole vreau sa demonstrez ca se poate face o critica a unui regim politic pornind de la fapte evidente si nu pe baza unui partizanat aproape fanatic.